Am pierdut încă un om drag, am pierdut-o pe Nora mea minunată!

Dragii mei dragi

Nu știu alții cum sunt, dar eu tare mă mai atașez de oameni….. și mai ales de oamenii care mi-au oferit un ajutor real atunci când am avut nevoie.

Așa s-a întâmplat cu doctorița Nora Rusu.

Pe Nora am cunoscut-o în urmă cu peste zece ani. Am dat de ea într-o noapte când am alegat cu fetița cea mare la urgență. După câteva experiențe mai puțin plăcute cu medici pediatri în disperarea noastră de părinți tineri, iată de data asta am întâlnit un medic altfel. Deși era noapte târzie, doctorița Nora ne-a vorbit atât de cordial, ne-a lămurit și ne-a dat alternative; ne-a ajutat să ne ridicăm deasupra fricilor și ne-a salvat copilul de șirul de antibiotice lunare….

Anii au trecut. Puiul nostru a crescut, au venit încă alți doi pui. În toți acești ani, am tot vorbit la telefon cu Nora. Îmi plăcea s-o sun de Sfinții Apstoli Petru și Pavel și s-o felicit pe fetița ei, pe Petra. Anul trecut, am sunat din nou pe 29 iunie, dar n-a răspuns nimeni…. M-am tot gândit la ea… Mi-era dragă doctorița Nora, cum rar mi se întâmplă să-mi fie dragă vreo doctoriță (eu încă mai am frica de doctori.., și frica alungă dragostea…).

Și iată-mă în seara aceasta, la Spitalul de copii din Sibiu, la Luter, cu mijlocia mea, cu Pantelimona, ca să primească ajutor pentru a-și ține spatele drept și doctorul s-a mirat de numele ei și a spus: ”Pantelimona?! Ce nume rar!…”.  În acel moment, așa dintr-o dată, mi-am adus aminte de mirarea lui Nora când a văzut fișa Pantelimonei imediat după ce am născut-o (Nora lucra atunci în Maternitate). Ea mi-a spus atunci: ”Vai, ce nume i-ai pus!”. Desigur, i-am spus povestea numelui, cum Sfântul Pantelimon ne-a salvat prunca și că eu am încredințat-o lui s-o păzească toată viața. I-am povestit acelui doctor, fără să-mi dau seama de ce fac asta, faza cu mirarea Norei… Atunci, doctorul mi-a spus:” Oare știți că doctorița Nora a murit? ???? ”.

Am rămas fără grai… Nu știam. Și nici nu credeam că poate fi adevărat. Era tânără, avea în jur de 45 de ani… și era așa plină de viață de fiecare dată când o vedeam, era imposibil să moară.

Îmi aduc aminte de o întâlnire la bazinul de înot când a venit s-o ia pe Petra… Deși era ora 19, nu am văzut la Nora nicio urmă de oboseală din aia în care respingi discuțiile… O priveam cu cât drag o ajuta pe fiica ei să se îmbrace…, cum se apleca în toată măreția ei și cu toate acele podoabe și în acea ținută elegantă….

Dar acum, Doamne, Nora a murit…, a plecat… Nu-mi vine să cred! Refuz să cred asta.

Am ajuns acasă și i-am povestit soțului…., apoi am căutat pe internet despre Nora… , să mă conving că e adevărat că a murit. Am găsit-o în lista medicilor de la Spital… și într-o listă de întâlnire cu colegii la 25 de ani de la absolvirea liceului.  Doar atât….. Nicio poză, niciun comunicat de presă, niciun rând despre ea….

Am sunat pe cineva care o cunoștea mai bine și mi-a spus că într-adevăr Nora a murit anul trecut, în toamnă, avusese probleme cu ficatul…

Așadar, Nora mea nu mai este, n-o s-o mai aud, n-o s-o mai văd, dar o să-i păstrez amintirea și recunoștința!

Această veste m-a provocat la meditație…, la multă meditație…  mai ales că am visat-o aseară și pe mama, care e moartă de 4 ani… și care în vis înviase și mă luase de mână și pluteam…. și pentru prima dată am simțit atât de profund dragostea ei de mamă…. și cum m-a mângâiat pe obraz….

Și mă gândesc acum: Da, oricând pot muri… Dar durerea mea nu e că voi muri, durerea mea e că nici n-am apucat să trăiesc…., să trăiesc cu adevărat din toată inima, fără să mă las dominată de frici și îngrijorări…

O, Nora mea dragă! Ce-i viața asta? După atâta faceri de bine, la atâțea oameni, ce imagine ai tu acum? Cine-și mai amintește de tine? Familia, da familia! Și restul?

Veșnică-ți fie pomenirea, Nora dragă! Dumnezeu să te ierte!

Mai dragilor, de-o fi să mor așa, pe nepusă masă, să mă pomeniți în rugăciunile voastre, căci dragostea e mai puternică decât frica și deschide cerul.

Pomeniți-o și pe Nora mea, doctorița care ne-a deschis și alte perspective asupra tratării bolilor copiilor….

Mulțumesc

Frica de succes si celebritate?

Bna seara dragilor

am gasit un pasaj minunat pe care nu m-a rabdat inima sa-l pastrez doar pentru mine…

“Cea mai profundă frică a noastră nu este că am fi nepotriviţi. Cea mai profundă frică este că am fi peste măsură de puternici. Suntem înspăimântaţi de latura noastră luminoasă, nu de cea întunecată. Ne tot întrebam în sinea noastră, cine sunt eu ca să fiu genial, fermecător, talentat, fabulos? De fapt, de ce să nu fiu?! Sunt un copil al lui Dumnezeu. Dacă ne manifestăm la scară mică, nu suntem de nici un folos lumii. Nu este nimic benefic în a ne “micşora”, astfel încât cei din jurul nostru să nu se simtă în siguranţă. Menirea noastră este să strălucim, aşa cu copiii strălucesc. Ne-am născut pentru a manifesta lumina lui Dumnezeu care este în noi toţi. Nu este doar în câţiva dintre noi, este în toţi! Şi pe măsură ce permitem luminii din noi să strălucească, în mod inconştient permitem şi celor din jurul nostru să facă la fel. Pe măsură ce ne eliberăm de propriile frici, prezenţa noastră îi va elibera automat pe ceilalţi.” – Marianne Williamson

o imagine si ceva alte informatii pre-luate de pe internet

Fara frica, despre medicamentele care ne vindecă de frică: anxioliticele

Doua lucruri esentiale

Dragii mei dragi

cu ajutorul lui Doamne, voi pleca intr-o calatorie, o calatorie pe care o voi folosi indoit, o calatorie departe de tehnologie si de camin si o calatorie din afara inauntru.

IMG_20160724_202657

Si calatoria incepe cu doi pasi: dreptul si stangul…

rugaciunea mintii si empatia

Pe acestea doua sa le exersam si toate celelalte se vor zidi pe ele.

Asa sa ne ajute Doamne!

Va imbratisez si va doresc post cu roade bogate,

Bucuria sa va insoteasca pe acest minunat drum al invatarii mestesugului bucuriei si pacii Domnului.

Ramaneti intru libertatea intru care ati fost eliberati!

Dragilor

in contextul celor discutate in ultimile articole, va recomand un film minunat

fparte graitor pentru libertatea spirituala

SPIRIT

Povestea unui cal salbatic

 

Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Dar daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna …

Dragilor

am fost insetata sa vorbesc cu voi…

am multe sa va impartasesc… atat pe planul slujirii din bucatarie, cat si pe planul cresterii spirituale, duhovnicesti…

Tocmai cand ma hotarasesm sa inchid calculatorul, am deschis sa verific e-mailul si am deschis un mesaj de la J. M, care la un moment dat aminteste de un citat:

Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Dara daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna …

Am reflectat un moment la aceste cuvinte…

Cat adevar se afla in aceste cuvinte!

Am pornit cu mult entuziasm pe Cale… Am inceput sa alerg, sa ma catar…. Am parcurs cale buna… , dar m-am impotmolit…. si n-o fost nimeni sa ma ridice…

Asa am hotarat sa ma intorc si sa-i iau si p-ai mei… E mai anevoios, dar e mai trainic…

Numai impreuna

IMG_20160719_094009

ajungem departe….

Asa sa ne ajute Doamne!

Sa invatam sa ne eliberam de pofte si de patimi caci altfel, ele hotarasc pentru noi

Dragii mei dragi

nu stiu daca vi s-a intamplat sa auziti de zeci si zeci de ori o pericopa evanghelica si sa nu aiba niciun efect asupra sufletului…

Se intampla uneori sa auzi o pericopa evanghelica, pe care ai mai auzit-o de nenumarate ori, si dintr-o data sa tresari si sa ciulesti urechile la cuvantul preotului si la intelesurile ce se deschid in minte si in inima.

Asa mi s-a intamplat si mie. Ma aflam cu familia in Constanta si fiind sfanta duminica, am cautat o biserica unde sa multumim Domnului pentru saptamana ce se incheiase si sa cerem pentru saptamana ce incepea…

Astfel, am ajuns la biserica Sfantul Dimitrie.

IMG_20160724_105923

si Cel Vechi de Zile ne-a primit cu bratele deschise.

IMG_20160724_105853

Evanghelia duminicii a fost despre Vindecarea celor doi demonizati din Gadara.

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei VIII, 28-34 si IX, 1)

Aceasta evanghelie se citeste in fiecare an in duminica a V-a dupa Rusalii, dar niciodata nu m-am zguduit de intelesul duhovnicesc revelat prin gura parintelui Ilie de la biserica Sfantul Dimitrie din Constanta si anume ca acei doi demonizati erau sub stapanirea diavolilor, dar si cei care sunt impatimiti sunt tot sub stapanirea diavolilor. Fiecare dintre noi avem patimi care nu ne lasa sa fim liber, patimi care hotarasc pentru noi, in locul nostru.

3836854a_img

Sa invatam sa ne eliberam de patimi, ca apoi, sa fim marturisitorii lui Hristos 

Cand am auzit acest cuvant, m-am cutremurat. Cum indraznesc eu sa-L marturisesc pe Hristos, impatimita fiind!?

Am ciulit urechile si mai tare..iar parintele a continuat:

Locuitorii Gadarei I-au cerut lui Hristos sa plece din tinutul lor, preferand sa ramana in patimile lor. Dar noi, cand observam ca ne stapaneste vreo patima, sa-i cerem staruitor lui Hristos sa ramana cu noi, caci numai asa putem sa ne izbavim. 

Am pierdut firul, fiind intrebata ceva de fetita cea mica ….

parintele povestea despre un cuvant al Sfintilor Parinti in care era vorba ca atunci cand trunchiul e ud, e nevoie sa faci foc mic langa el ca sa-l usuci si sa se aprinda… si focul mic este focul virtutilor, micile virtuti, care pot sa incalzeasca trunchiul ud si sa-l faca sa se aprinda  si sa arda in Duh...

Da, da, a repetat paritele, sa invatam sa ne eliberam de patimi…, ca sa fim cu adevarat liberi.

Iar eu ma gandeam.. :

Un om liber de patimi, de pofte, e un om fericit oriunde…,

iar unul legat de mofturi si pretentii nu are liniste nicaieri, oricat de multe ar avea….

Am cugetat toata ziua la acest cuvant si, in timp ce-mi luam ramas bun de la mare, am tot repetat: Curata, Doamne, si patimile mele in marea milostivirii Tale! Amin

IMG_20160724_144816

PS: imaginea reprezentativa am preluat-o de aici:

http://www.manager.ro/articole/florin-campeanu/editorial-florin-campeanu-esti-stapan-sau-sclav-913.html

Va sugerez sa cititi si articolul, e sugestiv…

Cum se face pesmetul

Dragilor

daca se intampla vreodata sa plecati departe de casa si doriti sa aveti hrana in siguranta, faceti-va un saculet de pesmet.

Iata cum am procedat: am copt paine din faina integrala de grau si secara, am lasat-o o zi si o noapte la racit, am taiat felii si apoi cuburi si am insirat-o pe o panza de bumbac pe un uscator de rufe.

Am asezat uscatorul la soare si din cand in cand am rascolit cubuletele, ca sa fie uscate bine.

Dupa ce s-au uscat, le-am pus intr-u saculet si le-am luat cu noi la mare.

Cu lapticuri si supe la rece, au fost foarte hranitori.

Hurom-el si ispravile lui

Salutare!

Cu putin inainte sa plecam la mare, am primit de la prietena mea buna de la tara niste bunataturi extrem de rare: coacaze neagra si rosie.

Cu o seara inainte, cumparasem, la oferta, si agrise.

No, ce facem acum?

Altadata, le congelam, dar acum nu ma mai indur sa pierd niciun gram din asemena bunatati, ci le mancam proaspete.

Mai erau doua zile si plecam la mare si nu reuseam sa mancam toate coacazele. Mi-am amintit de zaharul invertit. Am preparat zahar invertit si am turnat peste siropul de obtinut cu ajutorul storcatorului cu melc Hurom. L-am bagat in bagaj si am zburat cu el la mare. Daca as fi folosit miere, ar fi fermentat. zaharul invertit a fost un conservat excelent.

 

Acolo, l-am pastrat in minibarul din camera si ne-am tot racorit cu cate-o cocazata (sirop de coacaze si apa de izvor), alernata cu gingerata (ghimbir cu lamaie si miere).

Resturile de coacaze, samburii si pielita, le-am lasat la uscat. Cand ne-am intors, erau deja uscate. Le-am pus intr-un borcan si le-am pus la pastrare. Le adaug la ceaiul de iarna. Mai am resturi de coacaze de anul trecut.

 

La mare cu Blendy

Buna gasit tuturor!

Iata cu ajutorul lui Doamne, ne-am intors de la mare.

A fost minunat, dar f f f obositor pentru noi, care nu suntem obisnuiti cu forfota lumii…

Pe Facebook, am postat zeci de poze cu imagini superbe.

Din camera hotelului, vedeam marea…

IMG_20160719_154431

A fost un mare dar mergerea noastra la mare.

Sotiorul a fost trimis in misiune de la lucru si ne-a carat si pe noi cu -mnealui.

Ca sa fiu sigura ca nu mor de foame, l-am ascuns pe Bleny (Omniblend) in bagaj.

IMG_20160719_154338

Cu ajutorul lui, am preparat supe creme la minut

Gingerata

IMG_20160721_173119.jpg si lapticuri vegetale.

Toate aceste bunataturi, mancate cu pesmet, au fost mana cereasca.

Multumim! Multumim! Multumim!

 

Rețeta fericirii soției

Salutare pe picior de plecat la mare!

Dragilor, nu v-am mai scris de multicel… Cred că mă înțelegeți… program încărcat, treburi multe….

Azi am ”prins” un pic de timp să vă împărtășesc ceva de suflet. De ceva vreme, mă preocupă iubirea…. de-a lungul vieții mele, mi-am pus tot felul de întrebări în legătură cu viața minunată trăită în iubire și iertare și am aflat o sumedenie de lucruri faine, de dorit și de întrebuințat. Nu de mult, am aflat și eu, în sfârșit, că iubirea este cheia trăirii unei vieți sănătoase pe toate planurile.

Întrebări precum ”Ce este iubirea?” sau ”Cum să înțeleg porunca să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți” m-au frământat ceva vreme.de o bună bucată de timp, am renunțat să înțeleg și m-am angajat la iubit, ca și cum aș avea iubire. Și L-am rugat și-L rog mereu pe Doamne să-mi dea iubire și mai ales iubire pentru cei ai mei, ăștia din maximă apropiere, care mă calcă frecvent pe bătătură. Dar să știți că am avut de lucru și cred că o să mai am de lucru cu iubitu ăsta.

Să vezi fază. Într-o superbă zi, în timp ce mă întorceam cu soțiorul meu de la cumpărături, mă apuc să-mi exprim mirarea că rochița aia, ce semăna mai mult a pijama, de la SH, costase înainte de reducere, vreo 35 de lei… !!!??? El, nimic, eu continui: Dar de, era de firmă….! La care al meu soțior, răspunde: Fă tu una mai bună, înainte să exprimi judecăți de valoare!

Mamă, ce m-am înfuriat! Că de ce-mi spune asta, căci eu nu avusesem niciun gând de judecată, ci pur și simplu mă miram. Am reacționat foarte urât, i-am spus cuvinte grele, reproșându-i că lui niciodată nu pot să-i povestesc nimic, că ….., că… În fine, soțiorul meu atinsese ceva acolo din adânc, ceva ce nu-i convenise egoului și s-o dus iubirea, am intrat pe altă pantă și am început să mă rostogolesc și să scot flăcări pe nări…. aveam o stare cum nu mai avusesem de mult. Pur și simplu fumegam de furie. Mi-a trebuit ceva vreme să ies din starea aia. Și iată cum am ieșit: mi-am luat un ”time out” și am început să cujet îndelung , să-mi analizez lăuntrul și am descoperit că acele cuvinte nu au fost spuse din iubire și că Doamne îmi vorbise prin soțiorul meu. Astfel, m-am trezit mulțumindu-i soțiorului meu pentru lecția ce tocmai mi-o administrase. Am învățat că acele ”nevinovate” povești ascund de fapt dispreț față de semni, nemulțumiri, invidii…, că de fapt mesajul transmis era: ”ui alții cum câștigă bani pe sama proștilor care cumpără….”

Da, mare lucru e iubirea! Iubirea nu vorbește de rău, nu judecă, nu disprețuiește….  și am cerut atunci Domnului să-mi dea iubire pentru toți oamenii și pentru ai mei….și smerenie și înțelepciune.

Nu putem trăi fără iubire. Rezistăm așa ceva vreme, dar la un moment dat, ceva se rupe. E bine să fim atenți la relațiile cu cei apropiați.

Zilele acestea, am auzit o poveste a unui domn, care după 25 de ani de căsnicie, a divorțat și s-a recăsătorit, pe motiv că prima soție nu-l mai iubea. L-a iubit un pic la început, apoi l-a neglijat. El a răbdat până ce au crescut copiii și apoi, pe la 50 de ani, a divorțat. Și eu, auzindu-l, am făcut ochii cât cepele și mi-am zis: treaba asta cu iubitu e foarte serioasă!

Așadar, dragi soțioare, dacă vreți să dobândiți orice doriți, iubiți-vă soțiorii non-stop, en-gros și en-detail, învățându-i pe soțiorii voștri iubirea, nu așteptând să v-o dea ei, căci ei n-o au, ci au nevoie de iubirea noastră. Și dăruind, dobândim cu… dobândă!

Iubirea se cultivă mereu. Soții au nevoie de atenția noastră, a soțiilor. Nu avem scuze că avem copii. Să ne facem timp și pentru soți. În fond și la urma urmei,iubindu-ne soții, e spre binele nostru. Ce zic bine, e spre fericirea noastră.

Soții cu care ne căsătorim sunt aceleași persoane și la 50 de ani…., cu aceeași nevoie de iubire și atenție. Îi drept că e nevoie de oleacă de nevoință, căci dragostea mai vine și …..iubind.

E adevărat că, uneori, unii soți sunt imposibil de iubit. În acele momente imposibile, acele momente de încercare a iubirii, să chemăm pe Vistierul bunătăților să reverse darurile Sale peste noi, să reverse iar și iar harul Nunții care ne ajută să ne iubim soțiorii și copilașii. Altfel, creăm atâta suferință la atât de mulți copilași. Din cauza egoismului adulților și a comodității lor suferă niște sărmane ființe nevinovate. Și e păcat. Odată ce am iubit un suflet să-l lăsăm oare de izbeliște și să căutăm iubire pe aiurea? Dar știți ce am observat (și din ce mi-a zis și acel domn), că a doua soție sau al doilea soț e mai rea decât prima, dar oamenii se iluzionează că sunt liberi să aleagă….

Iar unii aleg să petreacă împreună până la adânci bătrânețe, așa ca acești soți minunați pe care i-am cunoscut de curând.

IMG_20160531_183235

si un material fain despre soti

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/05/barbatul-trebuie-sa-fie-foarte-barbat.html

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 48 de alți urmăritori