Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

poster

Am demarat acest proiect pentru că am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile primite în Biserica noastră dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale.

V-am împărtăşit din bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie.

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

coperta

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Dragii mei cititori dragi, să știți că, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să trăiesc sănătos cu Domnul nostru Iisus Hristos în Biserica Sa, oricât de grea va fi lupta. Voi continua să postesc „sănătos”, mâncând din toate roadele pământului la timpul lor, oricâte căderi vor fi, atâtea ridicări vor urma. Dacă ați gustat și v-ați convins că toate ce vi le-am împărtășit sunt adevărate și de dorit, folosiți-le cu încredere. Doar harul Duhului Sfânt ne ține verticali în această lume. Scopul vieții noastre de creștini este dobândirea Duhului Sfânt în Biserică. Și postul ne ajută în acest sens…

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Anunțuri

Câteva rânduri în răgazul acestor zile pline, pline

 

Salutare, dragii mei dragi prieteni de aproape și de departe!

 

IMG_20170722_162811

După cum v-am anunțat în articolul precedent, strada Doinei a intrat în lucru.

IMG_20170624_180502

Sunt lucrări intense pe mai multe planuri, atât în interior, cât și în afară… Ce va ieși și când va ieși? Mila Domnului! Voi continua să nădăjduiesc că peste toate străduințele mele, Harul va lucra și va desăvârși.

Sunt momente frumoase în această lucrare, dar sunt și momente grele, în care lucrările îngheață pur și simplu.

Da. E bine să mai iei și o pauză. Să lași totul și să pleci

IMG_20170720_185055

la…munte.

IMG_20170718_210537

 

Însă, ține minte, ori unde pleci, te iei și pe tine cu tot ce ești…, dar ai posibilitatea ca acolo să întâlnești și oameni minunați

 

IMG_20170729_155426

de la care să primești o nouă zvâcnire, un nou elan și astfel, cu bateriile încărcate, să te apuci din nou de lucru, de acolo de unde ai rămas…

Fiecare zi are provocarea ei. Am început să stau cu sufletul la gură așteptând ce mi se va oferi după ce deschid dimineața ochii. Și e uimitor ce mi se oferă. Uneori notez aceste minunății de fiecare zi. Mai fac și poze, pe care le puteți vedea pe pagina mea de Facebook…

Să știți că mă gândesc la voi în momentele de răgaz…

IMG_20170720_180125

 

Mi-e dor de voi, prieteni de departe cu trupul, dar atât de prezenți în inima mea!

Sunt tare prinsă perioada asta, așa că nu știu când voi mai scrie. Voi mai posta pe Facebook de pe telefon câte o poză cu câte ceva util…

Vă îmbrățișez cu drag și dor!

Pomeniți-mă în ruga voastră către Doamne. Mulțumesc.

Atenție!

!!!

IMG_20170624_180502

Tabără creștin-ortodoxă de/cu părinți și copii 2017

Tabăra de la Răchițele-Cluj a devenit deja tradiție. Ioana a perseverat să organizeze an de an, de vreo trei-patru ani încoace, tabără cu părinții și copiii din comunitatea Bisericii și nu numai pentru aceștia…

În fiecare an, Ioana ne tot invită și pe noi, iar eu o tot refuz frumos. Anul ăsta, ca în fiecare an, îmi doresc să merg în această tăbără, dar.., au intervenit circumstanțele atenuante…

Anul acesta, le trimit pe fete. Vine cineva cu un grup de copii de la București și trec prin Sibiu și le iau   și pe ale noastre.

Așadar,

Dragi mamici și/sau tătici, dacă doriți să mergeți cu copiii sau să trimiteți copiii în tabără la Răchițele, contactați-o pe Ioana.

E o tabără faină, peisajul, de vis

pensiune12-300x198

și costă doar 400 de lei.

Pentru cei din Cluj, e super accesibilă. Pentru cei care sunt mai departe, intervin costurile de transport până în Cluj.

Tabăra începe luni, din 3-8 iulie.

Costă 400 lei.

Contact: 0754 674 179, Ioana

Trei învățături esențiale

Bună seara, cititorule drag!

Permite-mi să-mi deschid inima și să te întreb:

Oare ți s-a întâmplat vreodată să asculți ceva și să nu auzi cuvintele, să nu le înțelegi, să nu pătrundă înăuntrul tău, ci să treacă printr-o ureche și să iasă pe amândouă?

Mie mi s-a întâmplat să merg la biserică să aud Evanghelia de zeci de ori și să nu rezonez la cuvintele ei minunate.

Dar mi se mai întâmplă, așa cum mi s-a întâmplat și azi dimineață, să aud cuvintele Evangheliei ca pentru prima dată și să mă minunez de puterea și claritatea lor.

IMG_20170325_111029

Evanghelia zilei

Matei VII, 1-8

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tăuşi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedeasă scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla. Bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

Părintele nostru, părintele Vasile Mihoc, ne-a spus că Evanghelia de astăzi ne prezintă

3 învățături:

  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
  2. Clar!Acest adevăr îl ilustrează și cu o parabolă, cu parabola bârnei.http://2.bp.blogspot.com/-I3aAY3KGD34/VM8oCumdq7I/AAAAAAAACnU/AH6-yyauG4Y/s1600/download%2B(8).jpg

Când judeci pe altul ești întotdeuna fățarnic, pentru că te consideri mai bun. Făcând aceasta, păcătuiești față de tine, față de aproapele și față de Dumnezeu.

  1. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor

Aceste cuvinte ne întreabă cum ne purtăm față de cele sfinte, de lucrurile sfinte, de cuvintele sfinte, de locurile sfinte, de timpurile sfinte (sărbătorile). Toate acestea sunt prinse în aceste cuvinte: Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor.

În Biserică, este o rânduială strictă cu cele sfinte. Dacă veți citi în Liturghier, veți vedea cât de atent trebuie să se poarte preotul cu cele sfinte. Dar acele instrucțiuni pentru preot sunt valabile și pentru noi toți. Ni se adresează șio nouă întrebarea . cum facem distinctive între sacru și profane?. Lumea de azi profanează totul, nu mai are nimic sacru, sfânt. Câinii sunt aici metafora oamenilor necredincioși care nu suferă să audă de cele sfinte și se întorc și sfâșie … Dacă cineva nu vrea să primească învățătura lui hristos, dacă vezi că e împotrivitor, îl lași în pace.

  1. Stăruința în rugăciune

Dumnezeu vrea să stăruim în rugăciune și nu ne împlinește repede cererile deoarece vrea ca să ne ajute să să ne clarificăm mintea, să deosebim care e nevoia noastră adevărată, să știm să ne organizăm prioritățile întotdeuna în perspectiva căutării mai întâi a Împărăției cerurilor.

Ce este bobul (Vicia faba) și cum se prepară

Salutare!

Zilele acestea, am cumpărat bob și am preparat două rețete super bune.

IMG_20170614_110049

Înainte să vă povestesc despre rețete, cred că e nevoie să vă descopăr taina bobului.

Ce este bobul și la ce este el bun

Bobul este o leguminoasă care se numește științific Vicia faba. Bobul mai este cunoscut și sub numele de foul sau faul bob.

Este o mare binecuvântare că din copilărie am cunoscut această leguminoasă. Mama cultiva bob anual și mâncam trei feluri de bunătăți ale acestei plante: frunzele verzi, păstăile verzi și boabele uscate.

Ei, ce vremuri au fost!

Am ajuns la concluzia că de vrem să trăim și să ne hrănim sănătos, e nevoie să redescoperim lucrurile prețioase pe care le-am uitat!

Vă propun să redescoperiți bobul!

Țăranii din vechime nu știau prea multă teorie cu privire la alimentația sănătoasă, ci mâncau pur și simplu natural. Așa să procedăm și noi!

Dacă veți da căutare pe internet, veți găsi multe articole despre bob. Un articol util este si acesta:

http://www.sfatulmedicului.ro/revista-presei-medicale/bobul-o-leguma-pe-nedrept-uitata-echilibreaza-valorile-colesterolului_14623

Iar pentru cei care „vorbiți în limbi”, aveți un articol bine documentat în engleză aici:

https://en.wikipedia.org/wiki/Vicia_faba

Dând căutare pe internet să aflu ce informații sunt postate despre Vicia faba (bob), am avut plăcuta surpriză să văd că este foarte cunoscută această leguminoasă pe plan mondial.

images4

Cu ani în urmă, bobul era cultivat la scară largă și în țara noastră. Din el se prepara un pateu delicios, care se depozita în borcane de 400g, pe care îl cumpăram din magazin. Dar acum, bobul nu se mai cultivă mai deloc la noi în țară. Aici la Sibiu, nu se găsește în piață sau în magazine obișnuite, ci doar la cele specializate și acolo, nu e bob cultivat în România.

Fac un apel către lucrătorii pământului: cultivați, oameni buni bob! Vrem bob căci este valoros nutritiv!

Ei, dar până să ajungă mesajul meu la voi, dragi producători români, am cumpărat ce am găsit de la alții…

Cum am gătit bobul?

Am spălat boabele și le-am pus la înmuiat peste noapte. De data aceasta, le-am decojit, după ce s-au înmuiat, înainte de a le fierbe, căci se fierbe mai repede așa. Se poate decoji și după ce s-a fiert. Iar dacă e bob cu bob mic, se poate mixa și cu coajă.

IMG_20170613_213611

Am mixat boabele fierte cu roșii și ardei. Am condimentat-o cu coriandru, puțină sare și ulei și a ieșit asta.

IMG_20170614_110112

Rețeta a doua am lăsat-o simplă, doar cu ulei, coriandru și sare, ca să-i simt gustul pateului de odinioară care se găsea în alimentară de vânzare. Iat-o:

IMG_20170614_110102

Se spune că mai demult se adăuga făină de bob la pâine și că s-ar fi descoperit bob în mormintele dacilor… Asta înseamnă că bobul a fost cultivat mult pe pământurile noastre…

La ce este bun bobul?

Bobul are proteine de calitate (25%) și multe alte substanțe nutritive. Este sățios și hrănitor.

PS: Dacă cumva știți unde se găsește bob românesc, dați de știre. Mulțumesc.

 

O rețetă nouă de pizza vegetală

Salutare, dragilor!

Tot despre păpică povestim…

A început să-mi placă să inventez rețete. De fapt, nicio mâncare pe care o prepar nu e la fel ca alta, toate sunt inedite. Nu-mi place să fac lucruri identice…

Când gătesc, nu-mi bat capul prea mult. Am învățat despre valoarea ingredientelor cu care gătesc și le ofer sub un chip comestibil… Dar să știți că e un risc treaba asta cu invențiile. Eu mi-l asum. Noroc că am un soțior extraordinar de îngăduitor…!!!

Doar când ofer mâncarea gătită de mine altora, am emoții, căci nu știu cum vor aprecia invenția mea… Soțiorul meu s-a obișnuit cu stilul meu de gătit. Mnealui nu are probleme cu gusturile și nici cu aspectul mâncărurilor. Are totală încredere că ceea ce-i ofer este comestibil și digestibil. Astăzi, mi-a lăsat un bilețel de drag(oste):

„Mulțumesc pentru mâncare și pâine și pentru cele aflate și adunate de tine despre hrana sănătoasă!”.

Azi am inventat o rețetă de pizza vegetală.

Am pregătit aluatul din făină albă de grâu (de pâine 650) și făină de orz integrală și puțin ulei de măsline.

Compoziția de pus deasupra blatului:

Am feliat dovlecel (cu răzătoarea minune, aia verde… Cred că v-am prezentat-o), am tăiat mărunt lobodă (ultima lobodă din anul acesta) și mărar, le-am amestecat bine. Am adăugat puțin ulei de măsline și le-am amestecat din nou.

Am dat blatul în cuptor să se coacă puțin. L-am scos din cuptor, l-am întors pe cealaltă parte puțin coaptă, l-am uns cu sos de roșii făcut din roșii din congelator, am presărat jumătate de compoziție de dovlecel, am presărat arahide râșnite, am adăugat cealaltă parte de compoziție și am dat pizza la copt. Nu am lăsat-o prea mult. Doar un pic să se moaie dovlecelul.

Iată ce bunătate a ieșit!

IMG_20170610_110622

Am adăugat puțin sos de roșii (roșii blendurite, fierte, busuioc, maghiran, coriandru și uturoi pisat și puțin ulei. Mai trebuia o ceapă mică, dar am uitat…) deasupra și a devenit și mai gustoasă..

IMG_20170610_110646

Am mâncat tot, tot. Am trimis și unei prietene care m-a sunat și mi-a mulțumit.

O să mai fac pizza asta. E chiar grozav de bună și hrănitoare! Mulțam, Doamne!

Să vedem dacă o să-mi mai iasă la fel… Sper să țin minte ce am pus în ea…

 

Cum să mănânci (două) cepe (verzi) fără să te piște

Salutare, dragilor!

În seara aceasta, vorbim despre… Despre ce? Despre…mâncare, că asta ne „doare” pe toți…

În timp ce-mi mestecam cina și admiram frumusețea culorilor mâncării după ce am adăugat ceapa verde,

IMG_20170610_195958

mi-am amintit de obsesia pe care o avea mama de a pune multă ceapă în orice fel mâncare și am exclamat:

A!!! Acum înțeleg de unde mi se trage obsesia asta cu ceapa, multă ceapă la orice mâncare!!!

Eu o folosesc crudă, căci e sănătate curată.

Acum e încă ceapă verde și astfel, mâncăm la greu ceapă verde.

IMG_20170610_200428

Atâta le-am înnebunit pe fete și pe bunica lor cu ceapa mea, de au ajuns să mănânce și felul trei cu ceapă… Ha! Ha!

Ce să mai vorbim, ceapa e bună, bună și e musai să însoțească orice masă. Dar cu toată bunătatea ei, ceapa are și două hibe: pișcă și…miroase neplăcut (pentru unii). Eu nu știu de ce îi deranjează pe unii că miroși a ceapă și nu deranjează pe nimeni că put, din ce în ce mai mulți, a țigară… Da… Cu mirosurile am o problemă mai veche… Nu suport mirosul de țigară, mi se face rău de-a dreptul… În schimb, îmi place mirosul de ceapă. Eu cred că un om care miroase constant a ceapă e sănătos, pe când mirosul de țigară îmbolnăvește și ucide, atât pe cel care „suge” din ea, cât și pe cel care e obligat să-i suporte fumurile celui ce trage din ea.

Personal, mai am de lucru în privința relaționării cu oamenii care…miros… Sunt însă și progrese…

Nu puteam să înțeleg ce pot găsi oamenii bun la tigară. Și mai ales nu puteam să înțeleg că oameni „deștepți”, psihologi, doctori, nu înțeleg că e rea de tot tigara… M-am tot rugat lui Doamne al meu ca să mă ajute să pot să despart în relaționare pe om de ale lui, pe om de patimile lui…și S-a îndurat Drăguțul și mi-a dat o „țâră” de înțelegere… Patima e patimă și e absurdă, oricare ar fi obiectul patimii. Ia spune: e vreo diferență între un împătimit de tigară și unul de mâncare?

Nu. La fel de urâte sunt mirosurile după consum și la unul și la altul… La fel de robi sunt toți pătimașii. Unii sunt împătimiți să-i tot judece pe cei din jur, alții să afle știrile… Da, da, toate astea sunt tot patimi și atâta vreme cât eu nu sunt om fără de patimi, n-am decât să suport, deocamdată, mirosurile, atât ale mele, cât și ale celor din jur… Măcar atât, până mă voi îndura să mă lepăd de omul cel vechi și să iubesc pe pătimași dincolo de patimile lor…

No, că am luat-o pe arătură…!!! Revin la ceapă. Ei, și totuși, dacă ești bine crescut și nu vrei să te simți „nașpa” în prejma oamenilor sensibili, mănânci ceapă seara, la cină. Așa ai o digestie bună și un somn reconfortant…, căci nici țânțarilor, și nici altor orătănii cu două-patru sau mai multe picioare nu le priește mirosul de ceapă…și fug de le scapără călcâiele (Ha! Ha!)

Așadar, v-ați lămurit cu mirosul! Hai să vorbim și despre pișcăceala cepii. Se rezolvă și asta. Și iată cum: o tăi mărunt, mărunt, așa a la Doina Blaga (nu știu de unde și când mi-a intrat în cap că numai eu știu să tai ceapă mărunt, mărunt Ha! Ha!), o zdrobești între degete, o stropești cu ulei și o amesteci bine. Adaugi un pic de sare și niște zeamă de lămâie și mănânci de-ți pocnesc fălcile…

În seara asta, am sărit etapele și am adăugat direct ceapa tăiată mărunt în mâncarea de orez.

IMG_20170610_200004

O bunătate bună de tot…!!!

Poftă bună la mâncat ceapă!

Budincă de orez rapidă

Salutare!

În seara aceasta, am gătit ceva rapid, hrănitor și de răsfăț: budincă de orez.

A fost gata de fiert în doar 3 minute (era și prefiert)!

Pentru această păpică, am folosit orez basmati (basmati înseamnă înmiresmat. Are într-adevăr o aromă aparte),

_vyr_5BASMATI_RICE

zahăr brun din trestie (altă dată am folosit picături de ștevie, dar au strâmbat micuțele din nas și m-am îndopat mai mult singură cu bunătate de budincă!),

N1_14501953 (2)

o nucă de cocos

nuca_c10

și un vârf de cuțit de praf de vanilie.

Iată cum am procedat:

Am turnat 1,5 litri apă într-o oală și am pus-o la fiert.

Între timp, am măcinat

IMG_20170324_095430

o pungă de 500 grame de orez basmati alb (îl cumpărasem cu un alt gând, pentru supa cu găluște…, pentru că imită perfect grisul..).

Am găurit nuca de cocos, am scurs sucul sau apa aia din ea. Am trimis-o pe mezinuca, ajutorul meu de nădejde în bucătărie (căreia îi și place să gătească!) să spargă nuca în curte. Apoi, am început s-o curăț de cojița maronie

COCOS 12333249_1512931995667031_1848545645_o

Când s-a încălzit apa, am turnat treptat orezul măcinat semigrunjos și am amestecat ca să nu se facă cocoloașe (dar tot s-au făcut câteva…, dar le-am zdrobit).

Orezul fierbea văzând cu ochii în timp ce amestecam în el. Am predat ștafeta mezinucăi ca să amestece ca să nu se prindă de oală și am terminat de curățat nuca de cocos. Am blendurit-o cu apă călduță. Am răsturnat laptele acela gros de cocos în oala cu orez. Am amestecat bine. Apoi, am adăugat cam vreo 100 și ceva de grame de zahăr și am amestecat din nou. Am adăugat praful de vanilie și am amestecat din nou. Am stins focul și am acoperit oala.

După ce s-a potolit din fiert, am umplut farfuriile…

orez1 18157527_1305720526208796_3359592661861848056_n

O bunătate!

orez 2 18118710_1305720616208787_1340587347158846574_n

Când am luat prima lingură, am resimțit gustul orezului pe care ni-l gătea mama, orez fiert în apă cu zahăr și ulei…

Da, nuca de cocos are multă grăsime… Se simțea textura nucii de cocos, chiar dacă o blendurisem la maxim… Cred că data viitoare, am s-o strecor… Sau mai bine n-am s-o strecor. Va conține și ea ceva. De ce s-o arunc? Pentru un moft? Pe cât putem, să mâncăm alimentele integral…!

Orezul merge atât seara, cât și dimineața. Așa că mâine dimineață, pot dormi 20 minute mai mult (ha, ha!)

Musai să testați rețeta!

Dacă nu aveți moară de bucătărie (de care eu sunt îndrăgostită nevoie mare, căci mă ajută să gătesc rapid cerealele) la care să măcinați orezul, merge și prin râșnița de cafea sau blender cu viteză mare sau îl fierbeți întreg și după ce se răcește îl puteți blenduri…

Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor

Salutare, dragilor!

Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?

A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…

Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!

Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???

Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.

Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.

Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?

Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…

După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)

Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…

Dăruiesc cărți și primesc cărți.

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.

Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:

„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…

Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.

O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.

Continui să scriu:

Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.

Îți dăruiesc aceste cărți.

afis-m

 

Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.

Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!