Arhive zilnice: 5 martie 2014

TULBURĂRI DE ALIMENTAŢIE ŞI CUM NE PUTEM RECUPERA DIN ELE

Bună ziua dragă cititorule!

Poate te miră titlul acesta şi crezi că nu te priveşte. Dar dacă stai şi te priveşti sincer, observi că nu prea stai bine la capitolul hrănire adecvată. Dimineaţa uiţi să mănânci şi-ţi ucizi foamea cu o cafea, la amiază te amăgeşti cu un sandviş posac iar seara „rupi farfuria” de foame şi apoi încerci să dormi, că de „h-odi(h)nit” nici pomeneală!

Am constata din proprie experienţă şi din a altor persoane că tulburările de alimentaţie sunt foarte nuanţate şi subtile. Acestea sunt din ce în ce mai des întâlnite printre semenii noştri.

Personal, deşi mă hrănesc destul de sănătos, deşi am un program echilibrat de mese, am acceptat cu greu că încă am probleme de alimentaţie. E normal, 30 de ani la activ cu o viaţă „ pe apucate”. E de lucru ca să-ţi revii, să te pui pe drumul cel bun, nu-i aşa?

În cele ce urmează îţi împărtăşesc câţiva paşi de revenire. Te avertizez că e de lucru, dar satisfacţia reuşitei îşi merită efortul! Am gustat din dulceaţa victoriilor zilnice şi am prins curaj să merg mai departe, în pofida „neîncurajării nimănui” din jurul meu!

 

Paşii în recuperare:

1.      Recunoaşterea că ai o problemă de alimentaţie: dezorganizare, mâncat pe apucate, la ore nepotrivite,  bulimie, anorexie, etc., etc.

2.      Dorinţa de vindecare

3.      Căutare şi Cerere de ajutor şi consiliere

4.      Stabilirea  unui program şi plan de hrănire bine structurat: trei mese principale şi două gustări

5.      Lucrarea la „metanoia” la schimbarea minţii, a gândirii

 

Stabilirea unui program şi un plan de alimentaţie zilnic

E nevoie să avem 3 mese principale şi două gustări.

Dimineaţa – ora 7: fructe proaspete, la ora 7:30 cereale, iar la sfârşit seminţe

Ora 11- dacă vrei o gustare – un fruct- două şi la 3o minute o mână de seminţe

Prânz – ora 13-14: ceva proteic- animaliere sau leguminoase cu o salată mare de tot de verdeţuri şi legume crude.

Dacă ai program prelungit, adică te culci pe la 12 noaptea, şi simţi nevoia să bagi ceva în gură, deşi dacă ai mânact animaliere n-ar trebui să simţi, iei o gustare pe la 17, gen un fuct sau un covrig ( eu evit panificaţia din magazine, prefer seminţe crude decojite, sau alune, migdale, fistic)

Cina – ora 19- maxim 20: ce preferi alimaliere, gen un iaurt, sau o budincă de orez, sau un mei, sau o ciocolată de susan cu carob – tot în cartea mea vei găsi detaliile cum se face această delicatesă.

Foarte, foarte important: Mâncarea e nevoie să fie simplu pregătită.

Ne-am obişnuit să mâncăm mâncăruri preparate din combinaţii grele şi condimentate agresiv, cu multă sare şi alte condimente iritante. Organismul nu poate face faţă la aceste solicitări!!! Nu mai poate simţi fiecare aliment în parte şi nici să să le asimileze.

Am simţit cu toţii şi ştim ce înseamnă şi ce este mâncare grea şi ce este o mâncare uşoară.

Ştiinţa demonstrează că animalierele sunt foarte grele pentru organism şi mai ales în combinaţii ciudate. O masă cu animaliere abundente durează 6-8 ore. În tot acest răstimp organismul lucrează şi se secătuieşte de puteri. Animalierele nu dau energie, doar puţină căldură de la grăsimea lor. Ele slăbesc organismul în timpul digestiei acestora. Dacă se mănâncă o masă „bună” cu animaliere, timp de 5-6 ore nu trebuie să mai băgăm nimic în gură în afară de apă.

 

Ce înseamnă mâncare simplă?

Adică necombinată sofisticat, gen reţete obişnuite.

Doreşti carne (de preferat uşoară, gen curcan!)? Fierbe-o în puţină apă cu puţină sare, sau coace-o la cuptor sau pe un gril la aragaz şi adaugă o salată cu condimente naturale, neiritante, gen coreandru. Mie îmi place coreandrul pentru că dă un gust delicios asemănător cu piperul, dar nu irită mucoasa stomacală şi intestinală, ba din contră, ajută la repararea acestora!

Vei zice că n-ai timp. Dar ţi-o faci din timp şi o păstrezi la frigider şi doar o încălzeşti. Dar prepar-o singură, doar carne, apoi adaugă ce mai vrei lângă ea, dar în niciun caz cartofi!

Vrei brânză? Alege o formă digestibilă, gen brânză de vaci proaspătă (acea brânzică moale) , urdă sau caş dulce de vacă sau telemea de vacă sau de capră şi adaugă o salată bogată de legume şi verdeţuri.

Vrei ou? Alege 3-5 ouă de prepelită (se găsesc în alimentarele mari) sau 1-2 ou de casă (e mult 2, dar eu mâncam odată pe săptămână ou şi ziceam că nu e aşa de mult, dar mai târziu m-am documentat şi m-am convins că e mult să mănânci 2 ouă odată. Mănăncă o salată bogată de verdeţuri şi legume şi apoi muşcă din ou, savurează-l, ca să-i simţi gustul natural. Eu obişnuiam să-mi fac o salată mare de ceapă, preferam ceapă roşie pe care o tăiam mărunt, o frecam, sau o zdrobeam bine, ca să-i iasă pişcăceala şi apoi adăugam ouăle de prepeliţă tăiate în jumătăţi şi puţină zeamă de lămâie, dacă era ou de găină de casă.

Vrei lapte? Alege iaurtul degresat de vacă, de preferat făcut în casă din lapte de la producători (de la ţărani), nu din alimentară sau lapte fiert de capră. Eu mâncam odată pe săptămână iaurt cu fulgi integrali de cereale. Mai târziu am aflat că laptele e un aliment complex şi nu are nevoie de altceva ca să-l mănânci. Combinându-l, îţi ăngreuiezi digestia.

 

Când să mănânci animalierele?

În partea a doua a zilei. Animalierele conţin multă proteină şi specialiştii spun că pentru a fi asimilată proteina, organismul consumă multă energie. Aşa că mâncăm în partea a doua a zilei mâncare protiecă, după ce ne-am cam terminat treburile şi suntem mai liniştiţi.

În prima parte a zilei mâncăm alimente care ne dau energie: fructe şi cereale integrale. Cereala mea preferată, care dă şi multă energie, foarte bine dozată, este ovăzul. În cartea mea  ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS, am descris cum putem mânca ovăzul şi cum se prepară toate celelalte alimente, simplu, repede şi sănătos.

Acolo, în carte,  vei găsi şi un exemplu de grafic săptămânal cu meniu combinat.

 

Lupta cu poftele

La acest capitol am încă de luptat. Mă ajută foarte mult o zgârcenie înăscută care-mi spune să nu dau banii pe „porcării” care, pe lângă că nu te satură, îţi mai fac şi ră!

Despre lupta cu poftele vom vorbi într-un alt articol.

Post uşor! (măcar miercurea şi vinerea, pentru început!)

 

FRUMUSEŢEA ŞI BUCURIA TINEREŢII ÎN HRISTOS

Ieri, ducându-mă la biserică la slujbă, am văzut o imagine minunată: o familie tânără cu o fetiţă în braţe. De cum m-a văzut, fetiţa mi-a zâmbit. Sfioşi tăticul şi mămica au întors capul să vadă cine se „strâmbă” la copilaş de este aşa de bucuros. M-am uitat cu mare atenţie la acei părinţi fericiţi. Erau aşa de frumoşi, se potriveau aşa de bine fizic! Armonia lor interioară armoniza atât de frumos trăsăturile lor fizice, de parcă semănau!

„Doamne, mi-am spus, ce minunat! Ce minunat eşti în această familie! Doamne miluieşte pe toţi tinerii ca să Te cunoască şi să trăiască bucuria de a fi cu Tine!”

Copilaşul cred că avea în jur de un an. Descoperise bucuria de a merge singur şi atunci când scapa din braţele mămicii sau a tăticului, o zbughea fulgerător de iute înspre sfântul altar.

Copilul fugea atât de repede încât mama trebuia să alerge după el! Am privit-o cu atenţie pe tot parcursul slujbei ca s-o văd cum reacţionează la provocările copilului, care între timp obosise şi era foarte agitat. Părinţii căutau să-i intre în voie.

Priveam cu admiraţie cum tăticul era tot un zâmbet şi o „agitaţie” în jurul mamei şi a fetiţei lui. La un moment dat a luat-o în braţe şi a început s-o legene uşor, ca s-o liniştească, şi apoi i-a dat să bea lăptic din biberon. Priveam portretul. Era minunat! Acel tătic îşi ţinea cu atâta dibăcie copilaşul şi îl privea cu drag cum mănâncă! Şi mi-am zis: „Doamne ce minunat! Doamne dăruieşte neamul nostru românesc cu cât mai mulţi tătici ca acesta!

Copilul şi-a potolit puţin setea şi a început din nou să mişune. L-a luat în primire mama. Copilul a început să fugă, mama după el. Tati cu ochii pe ele. La un moment dat, mama s-a aplecat după copil şi bluza i s-a ridicat şi i s-a văzut puţin spatele. Tăticul, delicat şi atent, s-a dus repede lângă mămica şi i-a tras bluza în jos. Mămica l-a răsplătit cu un zâmbet larg.

Slujba a durat o oră şi ceva şi în tot acest timp copilaşul n-a avut pic de astâmpăr. I-a „muncit” pe părinţi cum a ştiut el mai bine, dar n-am auzit niciun „of”, n-am văzut nicio nemulţumire sau „panicare” pe chipul acestor minunaţi părinţi. Şi mi-am zis: „Ei, tinereţea! Toate le poate! De aceea e bine ca omul să se căsătorească şi să dea naştere la copii de tânăr!

Mi-am amintit atunci de perioada primă a căsătoriei mele, de prima noastră fetiţă când era bebeluş, durdulia noastră minunată!

Cum „alergam” şi eu după ea uneori prin biserică…. şi parcă am mai intinerit atunci cu vreo 13 ani!