Arhive zilnice: 12 martie 2014

MAI ESTE ACUM NECESAR POSTUL?

Bună

Astăzi permite-mi să-ţi pun o întrebare care mi-a fost pusă în urmă cu câteva săptămâni de un prieten bun, medic nutriţionist: Dacă nu ar fi rânduiala impusă de Biserică ai mai posti?

Te las un timp să meditezi înainte să răspunzi.

……………………………………………………………….

Eu am răspuns că da, eu aş mai posti. De ce?

Pentru că am experimentat de câteva ori ce înseamnă să mănânci animaliere („de dulce”) în toate zilele timp de o săptămână. Ştiţi în acele săptămâni de harţi dinainte de Postul Mare şi de alte posturi.

Ultima dată când am mâncat o săptămână zilnic animaliere, adică: luni, marţi, joi, sâmbătă şi duminică din toate animalierele, inclusiv carne, iar miercuri şi vineri peşte, mi-au trebuit trei săptămâni să-mi revin, să-mi aduc organismul la echilibrul lui normal. Şi ţineţi cont am mâncat normal, am mâncat o săptămână mâncare gătită aşa cum se găteşte în România în mod obişnuit, tradiţional în bucătăria multor familii, în restaurante, în cantine sau în bucătării mănăstireşti, adică cu prăjeli, cu combinarea tuturor animalierelor, fără niciun principiu de digestie uşoară! Am vrut să văd cum e să mănânci „normal”, cumpătat din toate, eu care mâncam „ciudat”: multe fructe şi multe salate de crudităţi şi mai puţine animaliere (odată pe săptămână din fiecare).

Iată cum arată un meniu obişnuit, în general, la mesele din România:

Meniu de dimineaţă: platou cu ou, brânză, şuncă, unt/margarină marmeladă şi pâine albă proaspătă

Amiază: ciorbă cu carne – se schimba felul cărnii, fie porc, fie vită, fie pui; felul II: carne cu ceva, fie cartofi, fie ore, fie mazăre şi pâine albă proaspătă. Desert: ceva dulce – gogoşi

Seara: ceva cu carne, fie pizza, fie o tocană, şi felul II: o budică dulce de orez sau gris, sau gogoşi

Nici pomeneală de cereale integrale, de fructe proaspete, de alte lucruri „rare”.

(dar, de aşa am apucat, aşa mâncăm, aşa trăim ….Nu de alta, dacă am fi sănătoşi, nu mai avem de ce ne văita!)

Şi cum vă spuneam, săptămâna aceea am mâncat din ce mi s-a pus dinainte. Multă mâncare gătită, salate cu oţet, nu-mi amintesc dacă au fost fructe, poate doar un fruct. Ei bine, când am ajuns acasă, am bolit 3 săptămâni, pur şi simplu când vedeam animalierele, mi se făcea rău. Nu mai simţeam nevoia să le mănânc şi de atunci am şi renunţat la ele.

Am constatat pe pielea mea cât de mult rău se face prin mâncare pregătită fără să se ţină cont de legile de funcţionare a trupului, ci mai mult doar de gustul apetisant.

Îmi place postul. Îmi place mâncarea din vegetale. E o binecuvântare postul!

Postul e diferit de dietă. Dieta o ţinem pentru trup, postul îl ţinem şi pentru trup şi pentru suflet. Nu poţi să postzeşti dacă nu ţii legătura cu Doamne. Dieta satisface egoismul, dar postul presupune jertfă, renunţare, nu numai ca să slăbeşti, să ai un corp sănătos, ci ca să-ţi ajuţi sufletul să se ridice de la nivelul psihismului, pe înălţimile duhului, dar toate acestea nu se pot face cu un trup greu şi nu fără de Duhul Sfânt, Care pe toate le face lesne pentru neputincioşii de noi.

Şi ştiţi ce e mai fain să mănânci „de post”? E foarte simplu şi sunt costuri mult mai mici. Citeam undeva că pentru a hrăni un pui până el ajunge în farfuria unei familii, e nevoie de atâţea bani, daţi pe cereale şi pe apă pentru curăţenia mizerii ce o face puiul respectiv şi spălarea cărnii înainte de a fi ambalată, încât aceştia ar fi suficienţi să se hrănească aproximativ 10 familii timp de o lună.

Aşadar pentru a mânca un singur pui se risipesc atâtea resurse! Şi carnea lui nu este nici pe departe un aliment de neînlocuit! Unde mai pui că dacă nu ar fi condimentele şi prăjitul în ulei, n-ar avea niciun gust carnea, fie ea şi de fazan! Pe când o salată de legume cu o mână de nuci, aduc în organism mai mult decât suficientă proteină şi grăsime, şi se asimilează uşor şi fără problemele bine ştiute ale fripturii de pui sau alte cărnuri.

Durerea este că nu ştim sau nu vrem să ştim, să ne pregătim mâncarea zilnică şi asta ne costă, şi bani, şi timp şi suferinţă, şi depresie, şi nesomn, şi burtă grea şi solduri dizgraţioase, dar ce să-i faci? Ne place mult mâncarea preparată „ aşa cum am apucat” şi ne e greu să renunţăm la ea!

Astăzi postul este mult mai necesar ca niciodată. Postul e salvarea noastră. Aşa că, în loc să îngrăşăm porcii sau puii, ar fi de preferat să ne străduim să consumăm noi cerealele şi dovlecii …

Mă minunez gândindu-mă la mama cum mergea la sapă toată ziua cu un borcan de ciorbă, 2 cepe şi o bucată de mămăligă. Sau alteori îşi lua vreo 10 nuci, mămăligă şi ceapă. Şi săpa în soare toată ziua, iar când venea acasă trebăluia până la miezul nopţii să facă curat, să spele hainele şi să facă mâncare pentru a doua zi. Şi a lucrat aşa 64 de ani. Şi noi cu toate bunătăţile sub nas, nu putem posti, mâncăm de toate, dar nu facem faţă la oboseală şi, ce-i mai rău, e risc să „dăm colţul” pe la 40-45 de ani. Avem multe exemple de oameni care au murit de cancer la 39- 40 de ani.

Şi acum îl cred pe cel care adesea spune: „De nu veţi trăi CA ÎN CER, veţi muri de CANCER!”

Şi asta să n-o luăm ca pe o ameniţare ieftină. Asta e realitatea!

E dovedit ştiinţific că consumul de animaliere nu este benefic sănătăţii noastre, mai ales pentru „stilul static” al majorităţii.

Şi apoi mai e o pacoste, semipreparatele industriale. Să ne ferim ca de foc de ele. Mă gândeam la un aspect zilele acestea când am auzit povestea cu minunea colivei făcută de Sfântul Teodor. Oare nu aşa e situaţia şi acum cu alimentele împachetate? Ce putem noi şti ce pun acolo cei ce pun? Şi mai dăm şi mulţi bani pe ele. Oare e nevoie să vină iar Sf. Teodor să ne spună că acele alimente nu sunt bune pentru noi? Dar oare putea-vom să rezistăm, să ne ţinem sătui cu câteva linguri de grâu fiert, noi care suntem obişnuiţi cu atâtea?

Şi atunci vă întreb din nou: este oare necesar postul acum?