Arhive lunare: Mai 2014

Un an de la calatoria in Spania cu Parintele meu si cartea Indraznesc sa traiesc sanatos

Buna dimineata dragii mei

astazi revazandu-l pe parintele meu spiritual, Parintele Prof. Vasile Mihoc, slujind minunat, cum numai sfintia sa o face, mi-am amintit de marele dar pe care l-am primit acum un an: calatoria misionara dimpreuna cu sf. sa in Spania.

De ma intrebati cum s-a facut, nu stiu a va raspunde. Totul a fost si este dar, cadou, oferit mie, un bot cu ochi din Sibiu, prin mana unor oameni minunati, cum sunt Parintele Sebastian, initiatorul proiectului, PS Timotei, cu a carei binecuvantare s-au plinit toate, si toti parintii din parohiile in care am fost.

Vizionand filmuletul, am retrait in 10 minute o saptamana incarcata de binecuvantari.

Multumim PS Parinte.

Multumim Parinte Sebastian.

Multumim tuturor pentru aceste momente unice!

Aici aveti filmuletul cu calatoria noastra:

Alte detalii:

http://basilica.ro/stiri/proiectul-cultural-iapte-zile-de-cultura-a-bucurieii_6929.html

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Bucurie, dargii mei!

Indrazniti! Doamnul a spus: Daca veti avea credinta, mai mari decat acestea veti vedea…!

Reclame

L-am aflat pe Cel Care ne ajută să găsim soluţiile cele mai bune

Bună dimineaţa dragilor

Ieri am petrecut mult timp gândindu-mă cum aş putea să pregătesc cerealele integrale într-o formă cât mai naturală şi comestibilă. Am găsi câteva soluţii, am testat câte ceva, dar încă nu sunt pe deplin lămurită, urmează să mai studiez şi să mai experimentez.

Am continuat însă cu sucul de verdeţuri şi e foarte benefic la intestine. Astăzi am stors mai mult pătrunjel. E o binecuvântare că pot face acest lapte vegetal!

Dintr-o legătură mare de pătrunjel, 20 cm de rubarbăr şi 4 buchete de spanac, cu tot cu rădăcină, mi-a ieşit aproape 200 ml de suc. Doamne mulţam!

Aseară m-am „bunghit” pe internet la tot felul de aparate de presat la rece, sunt faine, dar costă… Am adormit gândindu-mă la cerealele mele, la germenii de cereale… la cum să fac păpica cât mai hrănitoare şi mai naturală.

Şi astăzi mi-a vorbit din nou Domnul la sfânta liturghie: „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan, 8,12). Şi bucuria şi pacea s-a reaşezat. Cred că va rândui Doamne să găsesc soluţii practice şi rapide, dar cu răbdare.

Până atunci ne folosim şi de fulgii de cereale integrale şi de cereale fierte servite cu multe zarzavaturi şi avem nădejde şi credinţă că Domnul e cu noi şi ne ajută în tot ce facem şi ne va lumina viaţa cu lumina şi harul Său.

Să aveţi zi binecuvântată!

 

Sirop de muguri de brad obţinut prin presare la rece

Bună  dimineaţa dragilor,

În dimineaţa aceasta am mai descoperit ceva minunat: siropul proaspăt de muguri de brad cu miere de salcam cu care le-am desfătat pe minunile mele de fetiţe.

O bunătate!

Iată cum l-am preparat. Aseară am primit câteva mâini de muguri de brad şi i-am pus la frigider, eram prea ruptă de oboseală..

Dimineaţă devreme, mi-am amintit că am de câteva zile dezgheţată ultima pungă de fructe de cătină şi am decis să fac sucul şi să-l pun cu miere şi să le dau fetiţelor să-l bea. Zis şi făcut.

De curând mi-am cumpărat un storcător de fructe manual cu ax mercalat. E din fontă şi e în genul la maşina de tocat carne manuală cu diferenţa că are o sită. La început am fost puţin sceptică că voi putea face ceva cu el, dar am observat că merge bine la cătină, o storce foarte bine şi dacă o dau de trei ori ies numai cojile şi sâmburii pe care îi usuc şi îi râşnesc şi îi consumăm cu miere sau în combinaţie cu alte seminţe.

Ei bine, după ce am dat cătina m-am gândit să încerc să dau şi mugurii de brad, să văd dacă merg şi au mers. A ieşit ceva suculeţ şi restul s-au mărunţit bine. am combinat repede sucul cu miere şi l-am pus într-un borcănel până ce s-au trezit şi echipat fetele. Restul, „pulpa”, am amestecat cu miere şi l-am pus în frigider să se macereze. Se poate pune şi doar în cămară.

Sunt foarte încântată de această procedură de obţinere a siropului de brad şi am stabilit să mergem la sfârşitul săptămânii după muguri. Aceştia pe care i-am primit au fost culeşi de la Sadu. Mă voi interesa dacă sunt crescuţi şi la Păltiniş, acolo e puţin mai rece.

Dacă nu aveţi o sursă sigură de miere naturală şi accesibilă ca preţ, faceţi sirop de zahăr invertit, cu zahăr alb sau brun dacă vreţi, şi îl puneţi peste muguri. Reţeta siropului de zahăr o aveţi în cartea mea ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS. V-aş gi scris-o şi aci, dar sunt iar pe fugă..

Am câteva reţete noi pe care o să vi le scriu în zilele următoare. Vom vorbi despre sucurile verzi. Azi m-am desfătat cu o combinaţie delicioasă.

După ce am făcut sucul de muguri de brad, am lăsat storcătorul montat şi am fugit la Doamne. Când m-am, am făcut un suc de spanac cu pătrunjel şi răbarbăr (rubarbă) după care am fugit să-mi rezolv o treabă. Pluteam pur şi simplu…

Mulţam Domnului pentru toate şi pentru aparatura care ne uşurează munca în slujirea din bucătărie!

O zi binecuvântată tuturor!

Trupul Domnului este adevărată mâncare şi Sângele Lui, adevărată băutură

Bună dimineaţa dragii mei dragi!

Vă doresc din toată inima mea să aveţi o dimineaţa bună şi o zi bună.

Se spune că ziua bună se vede de dimineaţă. Ei bine sunt deacord şi nu prea cu această zicere.

Toate zilele noastre, pe care le avem de trăit, sunt bune, pentru că sunt darurile lui Dumnezeu. Dar de multe ori nu vream să intrăm în bunătatea zilei, ci ne lăsăm sustraţi de mrejele intinse de potrivnicul binelui.

Azi dimineaţa m-am trezit pe la ora 4 şi ceva cu indispoziţie şi n-am sărit din pat, m-am întors pe cealaltă parte şi am mai moţăit, am zis: „Las să sune ceasul! Şi a sunat şi am mai stat un pic. Nuştiu de ce parcă trupul era greu (ba ştiu, era vreme de ploaie şi că am ieşit ieri la aer curat şi am făcut mişcare şi m-am obosit…).

Cu greu m-am ridicat când a sunat al doilea ceas, cel de la 6, şi „m-am forţat” să-mi schimb dispoziţia, ignorând disconfortul. M-am uitat la Doamne, i-am zis „Bună dimineaţa şi mulţam pentru somn” şi am apoi am zis din toată inima: „Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

Binecuvintează ziua aceasta Doamne, dă-mi să fiu martora bucuriei Tale!”

Apoi m-am încins şi am început slujirea din bucătărie.

După ce puiuţii mei au păpat şi au plecat la lucru, la şcoală şi la grădi, am lepădat şurţa şi am fugit să iau putere, gustând din hrana vieţii.

Pe drum încercam să-mi mişc membrele „mai cu talent”, aşa cum cum le zice soţiorul meu fetiţelor când se mişcă ca melcul, ca să-mi revin, să alung starea aceea apăsătoare şi indispoziţia, dar ea nu a vrut să plece.

Am ajuns în sfârşit la Doamne, tocmai se spunea apostolul.

„Doamne mulţam că am ajuns azi ceva mai devreme!”.

Am reuşit să ajung la locul meu înainte să înceapă părintele meu să spună Sf Evanghelie.

Şi Domnul a început să-mi grăiască:

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. (Ioan, 6, 54-68).

„Ei ce pierdeam, dacă rămâneam între cratiţele înşirate prin bucătărie…

Doamne iată-mă-s, am venit! Fă ceva cu mine…!”

Şi parcă l-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Ai răbdare, fă ce trebe în biserică (cântă, fă cruci, metanii, închinăciuni, nu te „ploşti”, ca câinele pe labe la stână şi să moţăi, ai credinţă.

Am început să fac ce trebe, dar starea aceea tot nu voia să plece, parcă eram ca ameţită şi capul îmi era greu… Îmi venea să mă las jos, să moţăi, dar un gând mi-a spus:

Îl vezi pe părintele? Ce vârstă are sfinţia sa, iar tu eşti tânără … Sfinţia sa se osteneşte, stă toată liturghia în picioare, şi zilele trecute a fost în călătorii lungi, o fi şi dânsul obosit, dar dacă ar sta comod să moţăie, ce ar fi, cine ne-ar mai da linguriţa cu Sfânta Împărtăşanie?

Am primi aceste gânduri şi m-a aşternut la metanii, că doar doar o vrea să fugă amorţeala, dar mi-am mutat gândul şi am lăsat dispoziţia în „plata Domnului” şi Domnul a biruit şi venind întru mine a mângâiat mica mea făptură şi i-a dat bucurie deşi capul încă şi acum mi-e greu…

Mulţam Doamne iară şi iară!

La sfârşitul slujbei părintele a subliniat cuvintele domnului şi importanţa sfintei împărtăşiri şi că Trupul şi Sângele Domnului sun adevărată mâncare şi băutură, dar mulţi nu înţeleg acest cuvânt şi smintesc…şi pleacă de la El.

Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

Doamne unde să mă duc? Tu eşti varianta cea mai sigură, eşti unica variantă, la cine să mă duc? Tu eşti viaţa mea! Ţine-mă lângă Tine, trage-mă din pat cu arcanul să fug la Tine, ca să iau viaţa!

Mulţumesc !Mulţumesc Mulţumesc!

Îndrăzniţi .. gustaţi şi vedeţi că e bun Domnul, …. dar nu se serveşte la pat…!

Ce mai mâncăm dimineaţa? Budincă de hrişcă şi mei cu legume

De un timp încoace am tot stuadit şi m-am tot gândit cum aş putea să ofer familiei hrană cât mai digestibilă şi cât mai valoroasă nutritiv.
Pentru noi, adulţii, e mai simplu. Dar cu copilaşii e nevoie de un piculeţ de răbdărică. Ei vor cât mai mult dulce şi mâncarea să fie cât mai interesant prezentată.
Cu copilaşii este un pic de lucru, dar e şi făinuţ într-un fel. Pe ei îi poţi „prosti” uşor. Dacă le oferi acelaşi conţinut, dar în alt ambalaj sau altă formă, mănâncă cu plăcere.
Mai demult mă enerva chestia asta, dar am văzut că de multe ori şi eu reacţionez la fel ca ei când e vorba de forme şi culori, dar de fapt e aceeaşi treabă, numai că diferă ceva, un gust, o culoare, o mireasmă, ştiţi zicala: „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”.
Zlilele acestea m-am tot gândit cum să le dau mai multe cereale integrale şi mai multe legume. Combinaţia cereale cu dulce mergea oricum, dar cu legume?
Azi dimineaţă am încercat o combinaţie nouă:
Budincă de hrişcă şi mei cu legume
De alaltă ieri îmi rămăsese un pic de mei fiert iar aseară am pus la înmuiat în apă călduţă o jumătate de kilogram de hrişcă (după ce am splălat-o bine, desigur). Dimineaţă am înfierbântat o cană de apă în ceaunelul de fontă, am pus meiul şi 6 linguri de hrişcă înmuiată şi le-am amestecat cu apa fierbinte, ca să se încălzească bine. Am râşnit 3 linguri de susan şi l-am adăugat peste cereale. L-am amestecat un piculeţ cu mixerul vertical (între timp mi-am luat un mixer nou, că cel vechi s-a defectat rău de tot de atâta folosire. O prietenă mi-a spus că ea are mixerul din inox, ştiţi partea aceea care se montează pe motor, şi că în foloseşte la mixarea alimentelor fierbinţi. Aşa că am luat şi eu unul la fel, l-am găsit şi mult mai ieftin la un magazin mare).
Apoi am ras prin răzătoarea cu zimţi mărunţi o felie de sfeclă roşie (nu e timpul sfeclei acum, dar mi-a rămas în beci de când am cumpărat mai demult), o jumătate de dovlecel şi o rădăcină de pătrunjel. Le-am amestecat bine cu o lingură de lemn, am tocat apoi 6 fire de sparanghel şi câteva fire de mărar şi le-am amestecat acolo pe toate. Am pus un vârf de cuţit de sare de mare fină şi am amestecat încă odată. Am făcut sfânta cruce peste ceaun şi le-am pus budinca în căni copilaşilor. Fetiţa cea mare de la prima înghiţitură a şi spus: „e bună chestia asta!”, Apoi cea mijlocie a întărit şi ea afirmaţia, iar cea mică nu dovedea să mestece lingura plină băgată în gură.
Mulţam Doamne! Am mai trecut odată examenul…
Pace şi bucurie dragii mei!

Dacă îl slăvim pe Dumnezeu, El ne hrăneşte

Bună dimineaţa dragilor!
Astăzi a slujit la bisericuta noastră un părinte minunat care ne-a spus la sfârşitul sfinte liturghii câteva cuvinte pe care doresc să vi le împărtăşesc:
Dumnezeu nu se îndepărtează de noi, ci noi oameni ne apropiem sau ne îndepărtăm de El. Domnul este precum un părinte iubitor, care îşi iartă copilul când greşeşte şi are grijă de el. Iubirea părintelui pentru copil nu se retrage, e permanentă. Aşa este şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi.
Noi oamenii suntem cei care ne îndepărtăm de Dumnezeu, nu Dumnezeu se îndepărtează.
Dumnezeu ne-a creat ca să-L slăvim mereu şi El ne poartă de grijă în chip minunat.
Astăzi se face pomenire despre un călugăr care trăia într-o peşteră şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Nu se îngrijea de mâncare, ci avea grijă să fie în legătură permanentă cu Dumnezeu şi când era timpul mesei, o mână din cer îi oferea o pâine spre mâncare.
Dar de la un timp a început să aibă gânduri de mândrie că „e cineva”, că e grozav, şi a început să cocheteze cu ele şi apoi după aceste gânduri de mândrie acceptate, a început să aibă gânduri de desfrânare. Lupta desfrânării, a subliniat părintele, mai vine şi pe un teren de mândrie.
Şi uite-aşa acceptând şi aceste gânduri, pâinea a început să fie încet, încet tot mai stricată şi mai puţină, dar călugărul n-a luat aminte şi o mânca aşa. La un moment dat a venit doar câteva firimituri. Şi cum lupta desfrânării se întărea, călugărul a ieşit din pustiu să meargă în lume să păcătuiască. Pe drum a poposit la o mănăstire unde a fost primit bine şi i s-a cerut să le spună cuvânt de învăţătură la fraţi. Şi el le-a spus un cuvânt frumos, învăţându-i despre mântuire.
Seara, când s-a dus la somn, şi-a venit în fire şi s-a gândit cum i-a învăţat pe fraţi şi cum el face taman invers, că a lăsat pustia şi a plecat spre lume. Ş-a umilit şi s-a întors în pustie şi a petrecut zile multe în rugăciune întins la pământ. La un moment dat a auzit un glas ceresc că Dumnezeu l-a iertat, dar pâinea n-a mai venit.
Atunci călugărul a început să lucreze cu mâinile ca să-şi procure hrana zilnică trebuitoare, petrecând în smerenie şi apoi a adormit cu pace.
Părintele a subliniat că noi creştinii nu murim. Hristos a murit şi a înviat. Noi nu murim, ci adormim şi apoi vom învia la judecată.
Da! Pentru mine a vorbit părintele!
Numai Domnul ne poate ţine în smerenie.
Al Lui sunt şi mă dau pe mâna Lui!
Îmi place un cuvânt al cuiva: „ Doamne ţine-mă de urechi, că altfel te vând ca Iuda!”
Bucurie şi curaj dragilor.

Am reuşit să fac grâu fiert ca la mama acasă

Bună ziua dragii mei
Am o mare bucurie pe care vreau să v-o împărtăşesc în câteva momente.
În ultima perioadă m-am tot gândit cum să prepar în fel şi chip cerealele integrale ca să le mâncăm cu bucurie.
Dintre toate cerealele, grâul este cel mai ieftin. Am cumpărat cu 1 leu şi ceva kilogramul din târg. Am luat un săcuţ şi m-am tot gândit cum să-l prepar cât mai bine ca să beneficiem de toată bogăţia pusă de Doamne în el. am început timid cu grâu încolţit, apoi cu turtiţe, apoi cu grâu fiert. Dar fierbeam la el şi rămânea tare, nu se desfăcea bobul precul se desface la arpacaş.
Şi mi-am amintit că mama în pisa cumva în piuă şi oieşea ca arpacaşul. Dar de unde să iau piuă. Am întrebat pe la meşterii în lemn, dar nu prea ştiau ce vreau. Mai ce-i de făcut? Şi am încercat să-l zdrobesc cumva. Din fericire am găsit în casă un ciocan de lemn, gen celui de bătut şniţele şi cu el am încercat să-l zdrobesc şi am reuşit.
Grâu fiert
Am spălat grăul bine. l-am pus la îmnuiat o noapte. A doua zi l-am scurs şi l-am clătit apoi l-am lăsat în vas încă o zi. L-am clătiti iar şi apoi am luat cicănelul de lemn în poziţia verticală, în forma lui T inversat şi l-am zdrobit până am oboşit. Între timp am pus la încălzit apă în ceunul de fontă. Când s-a încălzit bine, am pus grâul zdrobit şi l-am lăsat la fiuert bine la foc mic. când s-a muiat bine, s-a fiert, am pus puţin chimen şi un pis de sare şi am pus capacul când m-am uitat la el după vreo 2 ceasuri era umflat bine, desfăcut ca şi arpacaşul. Doamne mulţam şi ce bun a fost cu spanac şi salată crudă.
Încercaţi!

Ma tot minunez de lucrarea lui Dumnezeu!

Astazi cand am deschis pagina de facebook am primit un mesaj care m-a bucurat ;i nu ma rabda inima sa nu vi-l impartasesc. o prietena care a citi cartea mea imi scrie:

Mi-a placut enorm cartea si nu puteam sa nu o fac aratata si celor din jurul meu.

O pastrez ca ghid pe masa din salon.

Desi am citit-o, imi place s-o rasfoiesc mereu.

Mumltumesc! Multumesc! Multumesc!

 

Doamne Ţie îţi dau grijile mele, te rog poartă-le!

Dragii mei
Astăzi am auzit un cuvânt minunat la sfânta evanghelie de la sfânta liturghie: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.”
Părintele slujitor a spus că acest cuvânt e minunat: Domnul ne face invitaţia să venim la El cu poverile noastre şi să le oferim Lui a să le poarte.

Dar oamenii.., majoritatea oamenilor, noi… ce facem? Preferăm să le purtăm singuri… şi ne tot zbatem s-o scoatem la capăt şi vai de noi, că nu reuşim, cârpim pe o parte şi se rupe pe alta.
Eu când am auzit acest cuvânt, m-am uitat cu coada ochiului la icoana Deisis, m-am uitat la Domnul şi i-am zis: Doamne dacă e adevărat ce zici şi ce zice părintele acesta care vorbeşte, arată-mi azi cum îmi porţi tu poverile. Uite câte am. Şi am început să i le însir: „tre să mă duc să fac exudat faringian contra cost la doi copii, îmi expiră ITP la maşină, trebuie să schimb uleiul, am nevoie de mere, am nevoie de mazăre, am nevoie de făină, de măsline şi am făcut socotelile şi nu-s destui bani în portofel. M-am tot gândit cum să fac, am zis că nu mai circulk cu maşina, dar după ce expiră nu mă pot duce cu ea nicăieri, am zis că renunţ şi la mere, bine nu mai mâncăm mere câteva zile, dar făină pentru pită?
Nuştiu Doamne, vezi Tu cum faci! Astea sunt treburile şi grijile de azi…Ţi le dau Ţie, rânduie Tu cum ştii!” şi am plecat la spital să facem exudat, între timp copilul cel mare a rămas la medic. Eu mă rugam Domnului să mă liniştească, pentru că eram tare „ofticată” că plătim asigurări de sănătate şi când , la o adică , am nevoie, tre să plătesc din buzunar pentru analize. Şi mă munceau gânduri de revoltă… „Doamne fii binecuvântat în situaţia asta! Am încredere că eşti la cârmă…!”
Bun! Am plătit exudatul. Am plasat copilul la şcoală, apoi m-am dus la celălalt copil, care-mi spune că tre să fugim la nuşce policlinică că a vorbit doctorul şi ne poate face cu casa de asigurări fără bani. Ok, fugim, să recoltăm. În drum intrăm pe la un magazin în care am văzut eu că e mai ieftină mazărea. Luăm. Rezolvăm cu exudatul şi mă gândesc încotro s-o apuc, ce mai am de făcut: ITP şi mere şi făină…. Mă uit în portofel şi mai erau banii aproximativ de ITP. Dar mă gândeam la mere.. ce-o să pun în traistă la fetiţe mâine? Am decis să ne întoarcem acasă, dar pe drum am văzut la un moment dat un indicator spre un loc unde se poate face ITP (inspecţia tehnică periodică a maşinii) şi intru să întreb cât costă. Îmi spun preţul, mă uit văd că aveam banii şi las maşina s-o inspecteze. Am aşteptat plimbându-mă. La sfârşit când să plătesc îmi zice că şeful a făcut reducere …. şi aşa am făcut rost de bani pentru mere..
Doamneeee mulţam!
Şi uite-aşa îmi poartă Doamne grijile, dar e nevoie de răbdare. Şi cred că aci e buba, noi oamenii din secolul vitezei vrem toate „acum” şi de asta avem atâtea griji.
Cu darul Domnului am învăţat să am încredere şi răddare că totul e sub control puternic, şi n-am de ce să mă îngrijorez, toate se rezolvă la timp. Dar acel timp e uneori diferit de cel pe care-l gândesc eu…

Sparanghel cultivat în România

Buna ziua dragii mei
Nu am mai scris pe blog de câteva zile. Dar acum vă scriu în fugă ce am descoperit sâmbată la târgul de produse tradiţionale
În primul rând mulţumesc celor care au facilitat ţinerea acestui târg săptămânal şi celor care încă mai produc natural.
De cum am ajund la târg, m-am îndreptat direct la fructe şi legume, preferatele şi baza alimentaţiei noastre. Am căutat cu mare atenţie mere româneşti, dar nu mai sunt ionatan, cele care-mi plac foarte mult, aşa că m-am mulţumit şi cu bot de iepure şi florina şi un pic de golden.
Apoi m-am dus la verdeţuri. Spanacul şi salata verde e în toi. Am văzut dovlecei şi pătrunjelul cu rădăcină. Din fericire tanti cu pătrunjelul îmi era cunoscută, aşa că am luat cu încredere.
Tot plimbându-mă, am găsit.. sparanghel. O tânără zâmbitoare discuta cu câţiva clienţi despre produsul ei de excepţie. M-am apropiat şi am tras cu urechea. Era prima recoltă. Tânăra a adus rădăcinile de sparanghel din Germania şi le-a plantat în România, mai exact în Avrig, un orăşel apropiat de Sibiu.
E drept că are un preţ mai ridicat faţă de alte legume, dar e valoros şi e proaspăt. Aşa că m-am decis să cumpăr. Dar nu m-am abţinut să nu negociez la preţ, că, de, eram la târg şi la târg „te împaci cu omu” şio obţii un preţ mult mai bun. Am luat 2 kg şi l-am băgat în traistă, bucuroasă că făcusem o mare investiţie în sănătatea noastră.
m-am mai învârtiti prin târg şi am descoperit şi alte bunătăţi, printre care şi produse din lapte de capră şi pâine de casă şi multe multe bunătăţi, dar pentru mine tot legumele sunt cele mai valoroase.
De cum am ajuns acasă, am deschis internetul ca să aflu despre sparanghel, ce conţine cum se mănâncă şi cum se prepară. Am aflat că sparanghelul e de mai multe feluri, de vreo 2-3 feluir. Eu cumpărasem verde şi îl degustasem deja acolo în târg, aşa crud. Merge foarte bine crud, dar pentru gust se poate fierbe înăbuşit cu puţină apă1-2 minute. se spune că reţeta tradiţională e cu ochi românesc, adică iei un ou de găină şi când fierbe apa cu sare îl spargi în ea şi îl laşi să dea un clocot şi e gata.
Pentru mine cel mai comod e să consum legumele crude, dar facă cine, ce-o vrea. Sparanghelul e bun, conţine acid folic, de care tocmai are nevoie cineva drag mie, tocmai îi recomandase doctorul cu câteva zile înainte şi l-am găsit la ţanc. Sparanghelul e diuretic, cică să nu faci abuz de sparanghel că poţi avea probleme cu rinichii.. păi la 3-4 fire pe zi, ce abuz să faci..
Ideea e că sunt bucuroasă din cale-afară că se cultivă şi la noi sparanghel şi dacă comand îmi aduce acasă doamna producător.
Dacă aveţi acces la sparanghe prospăt, consumaţi cu bucurie
O zi binecuvântată, dragii mei!
Am să încerc câteva reţete cu sparanghel şi am să vi le împărtăşesc şi Dvs.
Pe curând!