Arhive lunare: Decembrie 2014

O lecţie de sfârşit de an

Dragii mei,

astăzi, este 31 decembrie 2014 şi doresc să vă împărtăşesc o lecţie pe care am primit-o în zorii zilei. Fiind sfârşit de an, am găsit de cuviinţă să mergem la biserică cu mic cu mare să mulţumim Domnului pentru toate binecuvântările pe care le-am primit anul acesta. Dar să vedeţi ce mi s-a întâmplat! Datu-mi-s-a un ghimpe în coastă, ca să nu mă înalţ cu mintea că-s mai cu moţ ca toţi, ci să-mi cunosc adevărata măsură la care sunt.

Am ajuns la biserică, în sfârşit, cu mult timp de începerea Sfintei Liturghii. În biserică, căldura ne mângâia obrajii muşcaţi de gerul dimineţii. Totul bine şi frumos, dar când să fac şi eu mătănii „cu râvnă” numai ce vine omulețul (copilul) în faţa mea şi-mi taie ”tăt avântu’”. Şi pe dată mi-a sărit toată pioşenia şi l-am împins vreo trei paşi înainte, ca să-mi fac numărul mătăniilor. Da, ce crezi că m-a lăsat? A început să se smiorcăie că vrea să stea cu mine. Şi m-a apucat atunci un ceva …, m-am mâniat. Și, vrei nu vrei, m-am oprit din mătănii și l-am luat în brațe. Apoi, a stat un pic și apoi, a plecat la tată-su. „No, am gândit eu atunci, mi-a oprit elanul de la mătănii şi acum pleacă la tată-su!”.

Ei, dacă vrei să ştii ce măsură ai atins în acest an, fii atent o zi la cum „reacţionezi” la cerinţele copiilor tăi … Ei îţi vor arăta atât de bine nivelul tău spiritual…!

Vă doresc multă răbdare cu copiii voștri în acest nou an şi cu copilul din voi înăbuşit.

 

Anunțuri

De ce nu spunem „nu” mâncărurilor nesănătoase?

Dragilor

Pentru că vom intra în câteva zile de ispite puternice, m-am gândit să vă împărtăşesc câteva lucruri despre fenomenul mâncărurilor care ne ispitesc. Şi de cele mai multe ori ne ispitesc mâncărurile nesănătoase. Şi mâncăm întotdeuna prea mult şi apoi ne plângem că ne-am îngrăşat…
Poftim tăt ce nu-i bun, tăt ce-i rău pentru sănătate. N-am pofti legume niciodată… la ele „nu ni se dedă”. În schimb am mânca adesea preparate cu făină albă, grăsime şi zahăr…

Dar ce rău e în a mânca acestea?

Specialiştii spun că expunerea repetată la mâncărurile nesănătoase foarte gustoase ne modifică creerul, condiţionându-ne să căutăm stimulare continuă şi cu timpul, impulsul de a consuma o combinaţie de zahăr, grăsimi şi sare, concurează cu puterea noastră conştientă de a refuza acele mâncăruri.

Ce putem face în asemenea situaţie?

Să înţelegem tiparele după care funcţionează mâncatul.
Mâncărurile supergustoase făcute din grăsimi, sare şi zahăr ne deregleză creerul. Specialiştii spun că mecanismele neuronale sunt antrenate de trei elemente: semnalele, pregătirea şi sentimentele.

Semanalele

Acum mai mult ca oricând, suntem asaltaţi de semnale. Ai ieşit din casă, intri pe un teren minat! Mi se întămplă să plec de acasă, unde am mâncat pe săturate, şi să mă duc în oraş şi brusc, când trec prin dreptul unui chioşc unde se vând gogoşi şi covrigi, să mi se face poftă de una. De multe ori zgâcenia, ce mă caracterizează, m-a ţinut pe loc să nu-mi cumpăr ce poftesc. Dar când mi se dau „pe gratis”, nu mă opresc doar când se gată.

De multe ori m-a salvat şi gândul că gogoaşa aceea sau covrigul acela din vitrină care par mari şi gustoase sunt de fapt mici şi gustul acela indus de mirosul foarte puternic nu durează decât pe limbă şi de fapt e o materie unsă cu zahăr imbibată în ulei super încins. Nu mai e ce era altădată. Acei covrigi buni cu adevărat. Acum sunt doar grăsime…. ulei de palmier la greu…

Dar amintirea gustului şi corelarea lui cu bunătatea gogoşilor făcute în casă, dar care n-am chef şi timp să le fac, nu-mi dau pace… şi uite-aşa mintea devine o arenă de luptă. Şi culmea, trec zilnic prin faţa acelo chioşcuri şi văd o sumedenie de oameni înfulecând cu poftă din ele, deşi cu toţii recunosc că nu sunt bune…

Dar cedăm, şi ne acordăm o recompensă imediată şi astfel întărim legătura dintre semnal şi recompensa oferită de acesta.

Şi ce credeţi că ne trece definitiv pofta de gogoşi sau alte dulcegării? Da de unde! A doua zi mai cu poftă „râvnim” la ele şi ciclul revine din nou.

Pregătirea

O singură gură dintr-o mâncare super gustoasă declanşează o superalimentare. O mâncare foarte gustoasă îi spune creerului: „Aceasta e mâncare ce-ţi place, i-a mai mult!”
Influenţa sentimentelor

De multe ori mâncăm pentru a ne calma. Când sentimentele amplifică recompensa, dorinţa pentru respectiva recompensă devine şi mai mare. Dacă suntem stresaţi, un stimul ne va afecta mai mult. Stresul trece peste vocea raţiunii care încearcă să refuze semnalul. Mâncarea calmează îngrijorarea.

Mâncarea pe care o consumăm pentru a ne consola lasă o amprentă asupra creerului, formând un gol care va trebui umplut la următoarea repriză de nervi sau de îngrijorări. Şi cum acestea sunt mereu, rezultatul e un lanţ nesfârşit de dorinţe.

Şi uite-aşa iar cădem în capcană!

În mintea mea sunt depozitate tot felul de fantome de mâncăruri gustoase din trecut. Multe fantasme sunt reprezentări ale asociaţiilor emoţionale şi senzoriale cu mâncarea. Îmi amintesc mâncărurile copilăriei şi mirosul lor.

Am deprins obiceiul să mă calmez mâncând. Dacă de cele mai multe ori mâncatul m-a calmat, atunci acest obicei mi-a intrat în memorie şi a devenit comportamentul predominant. Şi uite-aşa nu am stare să mestec liniştită.

Mai e un aspect:

Am observat că concentrarea exclusivă asupra abţinerii de la mâncare mă împinge de multe ori spre a mânca şi mai mult. Specialiştii spun că atunci când ne simţim privaţi, nu facem decât să creştem valoarea mâncării ca recompensă. Când ne concentrăm pe ce nu vrem, ajungem să facem acel lucru.

Nu-i aşa că „pe ce te concentrezi, aceea faci?”. Nu vrei să mănânci mult, ajungi să mănânci mult.
Soluţia este să ne concentrăm, să ne străduim să ne punem puţin în farfurie şi să mestecăm mult.

Dar avem de exersat!

Până să deprindem aceasta, să identificăm ce ne face să mâncăm mult, să înţelegem cum funcţionează creerul şi să înveţăm ce putem mânca fără a declanşa comportamentul pe bază de recompensă, care conduce la obişnuinţă.

Eu mâncam de multe ori prea mult „ca să nu se strice”, sau că nu mai am acces la mâncare o zi, sau că e ceva nou şi nu mă mai întâlnesc cu aşa ceva…

Aşa că acum am schimbat strategia:
mi-am umplut frigiderul cu legume, beciul cu fructe, nu bag în casă zahăr sau dulcegării. Care intră sub formă de cadouri, scap repede de ele şi gătesc numai alimente integrale, care nu dereglează creerul.
şi dacă totuşi mai scap „ca vaca în lucernă”, ca să nu intru în văicăreli, mulţumesc Domnului după ce mănânc acele „bunătăţi” şi apoi îmi vin în fire…

Cozonac „mai sănătos” din care poţi mânca „ pe săturate”!

Dragilor

Dacă cumva, încă nu aţi reuşit să faceţi cozonacul, permiteţi-mi să vă dau o idee de câţiva înlocuitori de îngrediente tradiţionale.

Cred că ştiţi ce oroare este de sărbători cu frica de acumulare de kilograme în plus. Eu nu prea am fost muncită de frica asta. Eu am alte frici, printre care este frica de ingredientele nesănătoase puse în preparatele supergustoase cu care ne-am obişnuit de sărbători. Personal am renunţat la câteva mâncăruri aşa zis tradiţionale, dar cu unele mă mai luptă pofta din când în când. Ca să nu mă biruie pofta, nu mai fac acele preparate. Dar nu e o soluţie ideală, căci mergând pe la alţii „cu colinda”, „ochiul vede şi inima pofteşte!” aşa că am învăţat să fac şi eu precum face industria alimentară, să fraieresc privirea şi gustul şi astfel folosesc ingrediente identice cu cele obişnuite de majoritatea.

Uitaţi spre exemplu, ne place culoarea aceea portocalie dată de oul de casă pus în aluat, ei bine anul acesta l-am înlocuit cu…. ce? Cu preferatul toamnei… cu dovleac plăcintar. Am primit de la o prietenă un dovleac din acela dulce de tot.. mi-a spus ca are sămânţa adusă din Germania, ştiţi acel „curbis” nemţesc… şi cu acel dovleac am făcut un drăguţ de cozonac de ne-am lins pe degete… da l-am degustat deja, că are ingrediente „de post”:

Făină 650
Tărâţe de grâu fine
Dovleac
Lapte de nucă de cocos – făcut în casă
Lapte de soia – făcut în casă
Curmale
Ulei de măsline
Maia cu puţină drojdie

Ce mai, o bunătate!

Altădată puneam şi nucă, dar acum nu mă mai îndur să stric prin coacere bunătate de nucă care costă şi 40 de lei kg!

Simplu! Ei, da de unde să fie simplu! Creerul are înregistrat bine acolo gusturile şi texturile mâncărurilor şi nu e uşor de păcălit, dar mai avem şi principiile conştient implementate care ne vin în ajutor şi aşa, „cu mila şi cu îndurările” Cerului ma scăpăm şi anul acesta de ispitele violente ale mâncărurilor , gusturilor, mirosurilor…

Dragilor

Avem nevoie de o armată întreagă de îngeri să ne păzească de ispitele limbii..
Aseară am ieşit să vedem şi noi luminile de pe centru şi am trecut prin „Târgul de Crăciun” din Piaţa mare. Doamne al meu, ce mirosuri, ce sclipiciuri, şi mai toată lumea cu câte ceva în mână de mâncare…Bieţii mei copilaşi! Deşi ne îndopasem cu plăcintă cu mere şi cozonac, totuşi ar fi dorit ceva de acolo…dar le+am amintit înţelegerea făcută de acasă: mergem să ne plimbăm puţin şi să vedem luminile, nu mergem să cumpărăm nimic. Şi au acceptat.

Am cumpărat totuşi ceva. Am cumpărat nişte făină 650 să le mai fac astăzi o reţetă „identică”, cu câteva pogorăminte. Ce o să iasă, o să vă povestesc după aceea.

Până atunci spor la treabă ca să gătaţi repede că vin colindătorii!

Eu îmi iau liber astăzi câteva ore de la slujba din bucătărie şi fug la slujba de ajun.
Apropos! Dacă nu aţi fost niciodată la slujbă în ajun de crăciun, neaparat să mergeţi anul acesta. E o slujbă atât de minunată! Se citesc la paremii textele cele mai frumoase şi mai grăitoare despre mântuirea care a venit…

O de câte ori nu am pierdut eu aşa bunătate, stând toată ziua de ajun şi zdrobindu-mă să gătesc tot felul de mâncăruri care dispăreau într-o clipă în burtici…
Dar masa Domnului e atât de multă şi bună şi se dă pe mai nimic, Nu e osteneală..poţi chiar şedea comod pe scaun…

Vă doresc sărbători fericite, şi fără cozonac şi cu cozonac ..!

Dacă nu apucaţi să faceţi reţeta, treceţi pe la noi să gustaţi. Cât de naturale sunt gusturile alimentelor integrale, ce dulce potolit dau curmalele …. şi dovleacul…dar cât de nenaturali am devenit noi încât nu ne mai satisfac..aceste gusturi…

PS: Gramajul reţetei de cozonac am scris-o în Cartea de bucate pe anotimpuri la capitolul Reţete speciale de sărbători.

DARUL PRIMIT LA CRACIUN IN 2014

bucataria 531

Multumesc Domnului pentru cadoul minunat ce l-am primit:

mobila de bucatarie si cu toate celelalte!

Dragii mei

dau slava lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ne facem bucataria!

Am facut o poza  cat de cat. O sa v-o arat candva toata cand voi reusi …

Am dorit ca bucataria mea sa ma duca cu gandul la sfantul altar, la slujirea divina.

Initial am vrut sa fac mobila din stejar si fainta de culoare bordo, asa cum sunt perdelele de la sfantul altar din biserica noastra. Dar dupa ce am luat faianta si am vazut palul cu fata de stejar, m-am razgandit, ca iesea prea inchisa la culoare.

Si m-am tot gandit ce culoare sa aleg ca sa se potriveasca cu fanta. Si pana la urma am ales iasomie..

A iesit frumoasa si sunt bucuroasa!

Multumesc tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui dar!

Domnul sa-i bucure cum stie El mai bine pe toti cei care ne-au ajutat!

Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?

Dragii mei,

În noaptea asta, neavând somn, mi-am deschis emailul şi am găsit o scrisoare interesantă, un articol de pe un blog ce-l urmăresc şi mi-a venit ideea să vă scriu câteva gânduri.
Scrisoarea era desre Viaţa ca spectacol.

Iată câteva pasaje din acea scrisore:

„Cu ani in urma, pana sa incep sa „ma trezesc”, pe vremea cand nu eu imi traiam viata ci viata ma traia pe mine, aveam ciudata senzatie ca sunt pe un peron si astept…nu stiu ce asteptam. Dar stiu ca toata viata mea se derula in fata ochilor mei, iar eu nu reuseam sa fiu prezenta…pentru ca eu eram spectatorul de pe margine care astepta ceva, un viitor altfel.
Stii ce inseamna sa nu poti fi prezent in viata ta? Este ca o pierdere de memorie, ca o amnezie…nu retii momente importante, amintiri frumoase (sau rele) din viata ta, se scurge viata pe langa tine cum se zice. (…)

Felul in care ne traim fiecare zi, defineste de fapt felul in care ne traim intreaga viata.

Tu cum iti traiesti fiecare zi? Care e tabloul fiecarei zi din viata ta, zi care una dupa alta, alcatuieste viata ta, felul in care iti traiesti viata?

De ce trebuie sa asteptam Craciunul sa ne gandim daca vrem sa credem sau nu intr-o forma de divinitate? De ce asteptam Craciunul sa devenim mai buni, cu noi si cu ceilalti? De ce trebuie sa ne asteptam sa ne dea firma liber de Craciun ca sa petrecem mai mult timp de calitate cu copiii nostri (daca mai suntem in stare si nu suntem epuizati)? De ce ne ascundem constiinta sub aceste Sarbatori comandate de altii, dirijate de altii si convertite in ceva atat de departe de menirea lor?

De ce ne acoperim golurile si ranile din suflet cumparand compulsiv kitschurile bagate pe gat de comercianti, kitschuri ieftine sau scumpe care ajung la noi cu pretul suferintei femeilor si copiilor-sclavi? De ce cumparam pentru ca altfel simtim ca nu avem valoare?

De ce alergam in turma bezmetici incolo si incoace, calcandu-ne in picioare prin magazine pentru a ne aproviziona cu mancare multa, pe care o mancam compulsiv si apoi umplem camerele de garda ale spitalelor si mesele de operatie ale chirurgilor? Doar pentru ca noi credem ca numai asa ne simtim bine?

De ce bem pana cadem sub mese ca altfel nu simtim ca e Sarbatoare, nu stim sa mai simtim bucuria decat stimulati de alcool?

Sunt multe de ce-uri, dar ma opresc la acestea….asta inseamna sa fii dus de val, sa te traiasca viata, sa iti traiesti viata de-a lungul, zi dupa zi”.

M-am gândit să răspund la acea scrisore:

„Cu mulţi ani în urmă viaţa mea era un chin. Eram copilul unui tată alcoolic şi a unei mame neputincioase in faţa provocărilor vieţii, dar credincioase. De mic copil mama mă lua cu ea la biserică, dar eu nu înţelegeam mai nimic. Din clasa a VII, de la 13 ani, am început să înţeleg lucrurile şi într-o zi, într-o duminică după masă, când m-am întors din sat de la o prietenă şi când l-am văzut pe tata adunând tăieţeii din ciorba risipită după o ceartă cu mama, am înţeles că sunt şi copilul lui Doamne.

Atunci când am plecat cu ochii în lacrimi pe deal şi m-am ascuns în lanul de grâu de disperare, Dumnezeu mi-a spus în suflet că nu sunt doar copilul acelor oameni, a părinţilor mei, ci sunt şi copilul Lui şi că El îmi v-a purta de grijă. Şi iată sunt atâţea ani, 23 de ani, de când mă bucur să fiu călăuzită prin această viaţă de Doamne! Să nu vă închipuiţi că aceşti 23 de ani au fost „ca în sânul lui Avraam”. Nu, ci au fost cu suişuri şi coborâşuri, cu zâmbet şi cu lacrimi amamre, dar am simţit cum Domnul în fiecare zi mă ocroteşte şi mă luminează ce să fac în momentele dificile.

Zilele acestea am trecut printr-o mare încercare, dar am învăţat o lecţie foarte importantă cu mai multe puncte:

Aşa cum aştept eu de la părintele meu spiritual să-mi acorde atenţie şi să-mi răspundă mereu la necesităţile sufletului, nu numai să-mi creeze condiţiile în care să trăiesc spiritual, aşa şi copiii mei aşteaptă să le acord atenţie zi de zi, nu numai să le ofer păpică sănătoasă şi suport material să înveţe… Am învăţat să nu mai am aşteptări de la alţii, ci să ofer eu ceea ce aştept.

Şi apoi am înţeles şi am simţit că noi oamenii putem să nu fim robii (sclavii) nimănui, nici a medicilor, nici a guvernanţilor şi nici a preoţilor. Noi nu suntem doar nişte contribuabili sau nişte cobai sau nişte numere, ci suntem oameni liberi, suntem ai lui Hristos, a lui Dumnezeu… Asta am înţeles-o în zilele acestea!

Şi după ce am înţeles acestea, am simţit aşa o pace şi aşa o libertate pe care n-am mai simţit-o niciodată.

Am înţeles atunci că în aburdităţile şi nedreptăţile lumii, noi oamenii putem trăi cu adevărat liberi şi că avem un Părinte care ne apără şi că oamenii din jurul nostru nu pot să facă ce vor cu noi. Ei pot eventual să ne priveze de anumite lucruri exterioare sau să ne încătuşeze trupurile, dar sufletele ne sunt libere şi asta ne-a arătat Valeriu Gafencu şi mulţi alţi martiri ai închisorilor.

Pentru mine fiecare zi este un dar pe care vreau să-l împart cu familia mea şi cu toţi ai mei dragi.
Pentru mine apropierea Crăciunului nu mai înseamnă demult roboteală prin bucătărie la frământat cozonaci sau învârtit sarmale, ci înseamnă o mare bucurie şi desfătare la Masa Domnului. Şi păstrând bucuria aceasta, simpla păpică ce o pregătesc, are atunci aşa un gust de bun şi colindele au aşa un înţeles de minunat!

Dar aceasta este un dar foarte mare, pe care eu de multe ori l-am ratat în anii trecuţi, fiind atentă la cozonaci şi sarmale sau l-am pierdut prin judecata semenilor, dar anul acesta, cu ajutorul lui Doamne, nu mai vreau să judec pe nimeni.

Trăiască-şi fiecare viaţa cum o vrea!
Dar mă rog pentru toţi oamenii ca Domnul să-i ajute să descopere cât de minunată este viaţa în Hristos. Mă rog ca oamenii să cunoască că potrivnicul (diavolul) ştie că nimic nu e mai preţios decât comuniunea cu Domnul în Biserică şi în familie şi de aceea bagă tot felul de piedici şi zâzanii şi atracţii artificiale.

Dar noi ne lepădăm de cel rău şi alergăm în braţele Domnului să ne nască şi pe noi, odată cu Naşterea Sa, la o viaţă nouă.

Vă îmbrăţizez cu drag!
Crăciun cu bucurie!

Ce putem face cu lucrurile care nu ne mai trebuie?

Dragilor
m-am gândit să iniţiez un capitol intitulat:

Lucruri care nu-mi mai trebuie
Aici putem să schimbăm între noi lucruri care mai sunt funcţionale, dar nu arată ca noi. Uite eu spre exemplu am un scaun de maşină pentru copii între 1-3 ani şi un pătuţ pentru copii mici. Deocamdată nu-mi mai trebuie. Dacă-mi va mai da Domnul un copil, se vor găsi şi lucrurile necesare. Scaunul de maşină l-am cumpărat şi am dat pe el vreo 250. Scaunul e funcţional. Singurul dezavantaj: husa e puţin patata …
Uite l-aş vinde cu 100 de lei şi să-mi cumpăr un aspirator,  Că bietul meu aspirator abia mai „suflă”!

Sau dacă cineva are un aspirator în perfectă stare de funcţionare, dar nu-i mai place aş fi bucuroasă să facem schimb.
Dacă sunteţi interesaţi de propunere, mă puteţi contacta la telefon: 0757574503 sau pe email: doinablaga@ gmail.com

A doua carte: Slujirea din bucătărie

A doua carte

SLUJIREA DIN BUCĂTĂRIE

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

Această carte vine să întregească subiectul început în prima carte.
Am dorit ca prin această carte să entuziasmez şi să susţin gospodinele în lucrarea mântuitoare a slujiririi celorlalţi.

Uneori, parcă nu am resurse din care să ofer celor dragi, nici materiale, nici spirituale şi deznădejdea îmi dă atunci târcoale.

Am găsit o rezolvare minunată: ancorarea în Doamne al meu drag, în Mântuitorul lumii Care spune „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni!”
Şi aşa m-am liniştit definitiv.

Iată cuprinsul cărţii:
Introducere
Slujirea din bucătărie – o nevoie stingentă a zilelor noastre
– Dragostea trece prin bucătărie
– Gospodina – o numire şi o misiune minunată!
– De ce fugeam de bucătărie
Pregătirea pentru slujirea din bucătărie
– Am nevoie de un timp exclusiv pentru mine
– Curăţarea stomacului
– Lucrurile sunt simple, noi le complicăm
– Duminica mergem obligatoriu la biserică!?
– Îndrăznim să primim hrana cea adevărată
– Sfânta Liturghie este salvarea noastră
– Mare atenţie după primirea harului
– Este nevoie de învăţare şi de „reprogramare”
– Slujim în bucătărie urmând modelul slujirii liturgice
– Calendarul alimentaţiei
Bucătăria – un loc al prefacerilor
– Amenajarea spaţiului pentru gătit
– Unelte de ajutor la prepararea mâncării zilnice
Procurarea şi cumpărarea alimentelor
– Aşteptăm timpul coacerii roadelor pământului
– Fructele pe care le putem mânca în fiecare anotimp
– Legumele pe care le putem mânca în fiecare anotimp
– Depozitarea alimentelor
– Prepararea mâncării
– Importanţa folosirii condimentelor
– Gustul se poate educa
– Cantitatea necesară de mâncare pe zi
– Ce şi cât ar trebui să mâncăm?
– Porţiile de mâncare dintr-o zi
– Când şi de câte ori mâncăm pe zi
– Importanţa programului meselor
– Greşeala de a ne culca după masă
– Avantajul micului dejun
– Respectarea programului
– Stilul de viaţă şi alimentaţia ne influenţează sănătatea
– Mănânc conştient!?
– Cum, când şi cât mâncăm?
– Rugăciunea înainte şi după masă
– Ordinea înghiţirii mâncărurilor
– Timpii de digestie a alimentelor
– Când bem apă?
– Un singur fel de mâncare la o masă
– Digestia diferă de la aliment, la aliment
– Produsele animaliere
– Compoziţia chimică a alimentelor şi combinarea lor
– Ce şi cât mâncăm la evenimente
– Cum percepem mesajele trupului
– Pericolul căderii în obsesii
Prepararea mâncării zilnice
– Mâncarea gătită vs crudităţi
– Am preluat modelul de gătit de la mama
– Puterea obiceiului
– Găteam prea multă mâncare
– Pregătim din timp mâncarea
– Lucruri de luat în considerare atunci când gătim
– Salata de crudităţi
– Paşii preparării salatei
– Gătirea la foc a legumelor
Prepararea alimentelor complexe
– Importanţa cerealelor şi prepararea lor
– Avantajele pâinii făcute cu aluat sau maia
– Povestea mea în legătură cu făcutul pâinii integrale
– O reţetă foarte simplă de pâine fără frământare
– Eu şi pâinica noastră cea de toate zilele
– Povestea pâinii mele
– Prepararea leguminoaselor
– Prepararea oleaginoaselor. Lăpticurile vegetale
– Ce ulei de măsline cumpărăm

Textul de pe copertă:

„Astăzi mai mult ca niciodată este nevoie de gospodine dedicate şi credincioase. Viitorul poporului
nostru se află în mâna mamelor şi a gospodinelor. Acestea nasc, hrănesc, cresc şi educă fi ii Bisericii şi
ai neamului nostru românesc.

Există astăzi multe lucruri pe care noi nu le putem controla în totalitate, dar încă nimeni nu este forţat
să înghită tot ce oferă vânzătorii. Marketingul este într-adevăr o forţă puternică şi fi rile slabe cad adesea în plasă. Dar încă mai putem face multe alegeri bune!

Suntem în mare parte ceea ce mâncăm. Avem nevoie de hrană zilnică spirituală (duhovnicească)
şi materială, iar persoanele care pregătesc în mod obişnuit mâncarea zilnică suntem noi femeile. Noi
decidem ce să punem pe masă. Tot noi suntem şi cele care învăţăm copiii obiceiurile bune. Noi avem
influenţa cea mai mare în formarea gusturilor şi a preferinţelor alimentare ale soţilor şi ale copiilor
noştri”.

Doina Blaga

Ce putem să mai mâncăm rapid dimineaţa?

Dragii mei
pentru că ne aflăm încă cu bucătăria întoarsă pe dos, zilele astea am folosit mult blenderul. Am fiert doar cerealele şi leguminoasele şi în rest crudităţi.
Dimineaţa am folosit mult pătrunjel verde. Da, poate nu vă vine să credeţi. Am luat din piaţă mai multe legături de pătrunjel şi l-am pus cu codiţele în apă într-o caserolă. Dimineaţa am încălzit nişte apă am pus cerealele fierte în blender, am turnat apa şi le-am mixat. Apoi am adăugat frunzele de pătrunjel şi doi morcovi fragezi şi o jumătate de avocado sau o mână de nuci sau puţin susan râşnit şi am mai trecut un mic dejun.
Am făcut astfel ca să nu ne împingă ispita să cumpărăm pită albă şi alte cele de uns pe ea…. Şi mă gândeam că atâta vreme cât folosim alimente integrale şi curate e bine de zeci de ori mai mult decât orice produs industrial din magazine.
Te grăbeşti dimineaţa şi n-ai timp să mesteci? Foloseşte aparatura adecvată. Desigur, să nu fie asta o obişnuinţă…
Cât de simplu este să speli câteva legume sau vedreţuri şi să le blendureşti şi apoi să adaugi 2-4 linguri de cereale integrale fierte.

Cu toţii suntem nevrednici deopotrivă, dar aşteptaţi cu braţele deschise!

Dragii mei dragi
De câtva timp tot îmi doresc să vă împărtăşesc un lucru minunat ce l-am descoperit.
În toată strădania mea de a trăi sănătos am coştientizat că nimic nu pot fără ajutorul lui Dumnezeu. Oricât m-aş fi străduit să fac ce ţinea de mine, ceva rămânea nefăcut, ceva nu reuşeam şi inevitabilul se întâmpla. De aceea am simţit nevoia unei siguranţe. Am dorit să mă încredinţez unor mâini sigure şi astfel m-am apropiat mai mult de Doamne şi de Biserică. Pentru mine sfânta liturghie a fost şi este salvarea mea. Am spus asta şi în cartea Slujirea din bucătărie. în Biserică eu am făcut o adevărată terapie. Vocea blândă a părintelui meu, tihna sfinţiei sale din timpul slujbei mi-au fost şi-mi sunt ca un balsam. Dar nu m-am legat de părintele, de altfel sfinţia sa este chemat în multe părţi, ci atenţia mea a fost şi este la domnul. Îmi place foarte mult să stau în timpul slujbei în faţa icoanei deisis pictată în mărime naturală şi acolo mă înfăţişez aşa cum sunt, cu tote ale mele, cu toate grijile şi problemele mele şi-L rog să ies din biserică om nou, ca să fiu martora bucuriei Domnului. Bucurie care uneori ţine până la o nouă mare provocare care îmi arată cât de nedesăvârşită sunt.
În Biserică am învăţat mult, dar mai presus de toate am conştientizat că fără primirea vieţii lui Dumnezeu în mine sunt un om mort sufleteşte.
Dar de Dumnezeu nu te poţi apropia oricum.
Cineva, o doamnă spunea pe un blog că i se pare de neînţeles cum se pot îmbina frica şi dragostea la un loc, căci atunci când ne cheamă Părintele la Sfânta Împărtăşanie spune: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!” dar despre ce frică e vorba aici? Este vorba de acea grijă , de acea sfială, de acea delicateţe cu care te apropii de cineva drag. Măreţia lui Dumnezeu ne copleşeşte şi ne vedem cât de mici suntem şi totuşi domnul „moare de dragul nostru”, „moare după noi” şi nu poate să cineze singur, ci ne spune „Cu dor am dorit să mănânc cu voi această Cină”.
„O, Doamne, dar sunt atât de nevrednică, cum să vin….?
Şi n-am îndrăznit întotdeauna să mă apropii, dar părintele nostru ne-a îndemnat să venim, să ne împărtăşim, recunoscându-ne greşelile şi punând început bun.
Şi de multe ori am avut de luptat cu gânduri de deznădejde că mă împărtăşesc de atâta timp şi nu se vede nimic, ba uneori m-am purtat mai rău ca cei neduşi la biserică. Dar mi-a părut rău şi m-am spovedit şi nu cutezam să mă apropii… când într-o zi în timp ce Părintele rostea dezlegarea am auzit ca un cutremur cuvintele: „Şi eu nevrednicul preot, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale!” şi mi+am zis: „Dumnezeul meu, dacă şi părintele este nevrednic, atunci cine să se apropie?
Şi am primit răaspunsul că „toţi suntem nevrednici deopotrivă”. Şi că nu ne ducem la biserică, la sfânta liturghie, la Sfânta Împărtăşanie că suntem vrednici, ci ne ducem ca să ne vindecăm. Şi asta o întăresc rugăciune de mulţimire cu care ne rugăm „să ne fie aceasta spre sănătate” şi „sre trezirea sufletului”.
Dragii mei
Nu putem trăi fără Domnul şi potrivnicul ştia asta şi nu urăşte nimic mai mult decât să fim cu Domnul. El ştie că nu există o unire cu Dumnezeu mai deplină decât prin Sfânta Împărtăşanie. Numai mâncând-L pe Dumnezeu avem viaţă în suflet, altfel suntem amorţiţi şi trăim „în virtutea inerţiei”, dar nu suntem vii pe deplin.
Eu am simţit asta şi de aceea am dorit să strig tuturor să vină la biserică şi să ia viaţa.
Am scris în cărţile mele despre mila ce a făcut-o Dumnezeu cu mine şi cred că o va face şi cu toţi, numai să îndrăznim să venim să luăm lumină şi viaţă, deşi suntem nevrednici.
Doresc să ajungă acest mesaj şi la inima ta, cititorule drag al acestor rânduri.
Fă-te şi tu mesagerul bucurie Domnului astăzi!
În cărţile mele am scris mai multe despre aceste idei pe care am vrut să ţi le împărtăşesc.
Îl rog pe Doamne să-ţi dăruiască o zi binecuvântată şi rodnică.
Astăzi s-a citit evanghelia despre templu, care este lui Dumnezeu şi părintele spunea că şi noi suntem temple ale lui dumnezeu. Şi ne-a dat teme de gândit şi meditat. Avem ce face astăzi!
Cum ne purtăm cu noi înşine?
Cum ne purtăm în biserică?

Si ei n-au priceput nimic

Dragii mei dragi

astazi am ajuns si eu la citirea Sfintei Evanghelii. Mantuitorul le-a prevestit din nou ucenicilor ca va patimi, dar ei nu-au inteles despre ce vorbeste.

Parintele nostru drag, Pr. Vasile Mihoc, ne-a spus ca ucenicii erau ca niste copii in preajma Domnului, erau bucurosi si fericiti sub grija Lui si nu banuiau ca i s-ar putea intampla ceva rau Domnului, nu pricepeau ca Domnul le vorbeste ca va patimi. Domnul nu i-a certat ca n-au inteles, dar totusi, spune Parintele, parca lipsea ceva, ei trebuiau sa inteleaga, Apostolii trebuiau sa fi fost mai curajosi…

Patimile Domnului ii prinde pe Apostoli nepregatiti, de aceea ei si fug, se risipesc in noaptea Patimilor, se ascund de frica.

Asa si noi, a continuat Parintele, suntem ca niste copii nepriceputi, uneori. Domnul ne vorbeste, ne preversteste multe prin evenimentele din viata personala, dar noi nu pricepem, suntem adesea neintelegatori.

Dar sa nu fie! Sa fim atenti si intelegatori, pentru ca iesirea din lumea aceasta sa nu ne ia prin surprindere.

Dragilor,

cand eram in liceu, Parintele meu indrumator de atunci imi tot spunea: nimic nu e intamplator, dar eu nu pricepeam mai nimic ce vrea sa zica ca nu e nimic intamplator.

Tarziu, ascultand-o pe maicuta mea Siluana, am priceput mai multe.

Domnul ne vorbeste prin fiecare miscare a noastra si a semenilor: Faci ceva rau semenului, imediat se rasfrange asupra ta, dar intr-un chip ascuns, uneori.

Uite spre exemplu, am gandit rau despre cineva apropiat care a cazut si si-a zdrobit piciorul ca nu se trateaza, ca nu mananca ce trebuie si apoi cum sa se faca bine? Si ce credeti ca mi s-a intamplat, nu inediat, ci dupa aproape jumatate de an?

Am calcat intr-un canal si m-am lovit la picior si nu l-am tratat, am zis ca trece fara tratament, dar iata ca de vreo 3 saptamani imi tot supureaza…

Ce suntem noi fara mila Domnului?

Ni se pare ca suntem mai grozavi decat altii, dar nu suntem. Si mare dreptate a avut psalmistul David cand a spus ca – desertaciune este tot omul, si mincinos e tot omul…

Indemnul care l-am primit azi de la Doamne este sa fiu mai cu bagare de seama. Cu frica si cu atentie sa pasim pe pamant si sa cerem pricepere sa intelegem semnele, atat ca sa ne ferim de raul ce poate sa ni se imtample din negrija sau neputinta noastra sau sa ni se intoarca cel ce l-am facut, cat si sa fim atenti la usile (oportunitatile de schimbare) care ni se deschid mereu inainte…

Noi putem schimba cursul lucrurilor daca il rugam pe Domnul sa repare greseala facuta, sa opreasca impanzirea raului pe care l-am facut din nepricepere.

Uitati spre exemplu:

mi s-a intamplat  sa spun ceva, cuvinte nepotrivite care au putut rani, care au putut sminti si persoana respectiva sa fie afectata si sa se departeze de mine si in momentul cand am constientizat si mi-am vazut partea de vina, l-am rugat staruitor pe Domnul sa repare greseala, sa stearga din minte cuvintele care le-am spus, povestea care i-am spus-o respectivei persoane, sa n-o spuna mai departe si sa ma ierte ca am gresit si sa faca ca respectiva persoana sa nu se departeze de mine.. Si am vazut minuni repetate. Am vazut cum Domnul restabileste relatiile, cum reface si vindeca, cum toate le face noi. Caci asa cum spunea Parintele Rafael Noica, toate se fac si se desfac in Duh. Si noi putem prin satelitul Doamne sa intervenim si sa oprim avalansa raului…

Multumim, Doamne, pentru aceasta posibilitate care de atatea ori m-a salvat din neagra deznadejde in care m-a aruncat Satana dupa ce am gresit.

Mare binecuvantare avem cu iertarea, atat a noastra, cat si a aproapelui! Pur si simplu se rup toate, si toate uneltirile celui rau se risipesc.

Nu e atat de grav sa gresesti, la urma urmei a gresi e omeneste, dar ceea ce e cumplit, e starea de dupa si asta o manipuleaza foarte subtil Satana.

Ganditi-va la Sfantul Apostol Petru, daca ar fi dat curs deznadejdii care a intervenit dupa ce L-a vandut pe Domnul, s-ar fi sinucis. Dar, nu. Atunci cand a inteles ca a gresit, ca s-a lepadat de Domnul, el a plans cu amar si si-a cerut iertare si Domnul L-a incredintat de iertare atunci cand l-a intreabat de 3 ori daca Il iubeste.

Uitati alt aspect:

Imi plac foarte mult merele si s-a intamplat sa manac seara si 6-7 mere. Uneori am mancat compulsiv, ca sa-mi refulez o problema emotionala si am mancat repede si agitata si dupa 30 de minute am simtit greu in trup, am simtit ca ma fac ca un balon si atunci a venit potrivnicul, diavolul, si mi-a spus: esti un dobitoc, tu care inveti pe altii despre cum sa manace sanatos, ai mancat atatea mere! Si o stare de deprimare a inceput sa incolteasca, si mustrare de constiinta, dar imediat mi-am revenit si mi-am zis:

Da asa este, am mancat ca un purcelus, dar tare bune au fost merele! Multam, Doamne! Si pe data raul s-a risipit si Domnul m-a primit intru bucuria Lui si incet, incet am inceput sa scad numarul merelor mancate la o masa…

Suntem ai Domnului, asa neputinciosi si nepriceputi cum suntem. Si Domnul ne iubeste si ne asteapta sa crestem si sa pricepem, asa cum i-a asteptat pe Sfintii Apostoli.

Important este sa deschidem ochii si sa vrem, sa vrem sa crestem langa Domnul si sa intelegem care este voia Lui pentru noi. Si El ne-o descopera, dar e tainic si e nevoie sa tacem, sa facem liniste si lumina, ca sa auzim si sa vedem…

Fiti binecuvantati!