Arhive zilnice: 24 decembrie 2014

De ce nu spunem „nu” mâncărurilor nesănătoase?

Dragilor

Pentru că vom intra în câteva zile de ispite puternice, m-am gândit să vă împărtăşesc câteva lucruri despre fenomenul mâncărurilor care ne ispitesc. Şi de cele mai multe ori ne ispitesc mâncărurile nesănătoase. Şi mâncăm întotdeuna prea mult şi apoi ne plângem că ne-am îngrăşat…
Poftim tăt ce nu-i bun, tăt ce-i rău pentru sănătate. N-am pofti legume niciodată… la ele „nu ni se dedă”. În schimb am mânca adesea preparate cu făină albă, grăsime şi zahăr…

Dar ce rău e în a mânca acestea?

Specialiştii spun că expunerea repetată la mâncărurile nesănătoase foarte gustoase ne modifică creerul, condiţionându-ne să căutăm stimulare continuă şi cu timpul, impulsul de a consuma o combinaţie de zahăr, grăsimi şi sare, concurează cu puterea noastră conştientă de a refuza acele mâncăruri.

Ce putem face în asemenea situaţie?

Să înţelegem tiparele după care funcţionează mâncatul.
Mâncărurile supergustoase făcute din grăsimi, sare şi zahăr ne deregleză creerul. Specialiştii spun că mecanismele neuronale sunt antrenate de trei elemente: semnalele, pregătirea şi sentimentele.

Semanalele

Acum mai mult ca oricând, suntem asaltaţi de semnale. Ai ieşit din casă, intri pe un teren minat! Mi se întămplă să plec de acasă, unde am mâncat pe săturate, şi să mă duc în oraş şi brusc, când trec prin dreptul unui chioşc unde se vând gogoşi şi covrigi, să mi se face poftă de una. De multe ori zgâcenia, ce mă caracterizează, m-a ţinut pe loc să nu-mi cumpăr ce poftesc. Dar când mi se dau „pe gratis”, nu mă opresc doar când se gată.

De multe ori m-a salvat şi gândul că gogoaşa aceea sau covrigul acela din vitrină care par mari şi gustoase sunt de fapt mici şi gustul acela indus de mirosul foarte puternic nu durează decât pe limbă şi de fapt e o materie unsă cu zahăr imbibată în ulei super încins. Nu mai e ce era altădată. Acei covrigi buni cu adevărat. Acum sunt doar grăsime…. ulei de palmier la greu…

Dar amintirea gustului şi corelarea lui cu bunătatea gogoşilor făcute în casă, dar care n-am chef şi timp să le fac, nu-mi dau pace… şi uite-aşa mintea devine o arenă de luptă. Şi culmea, trec zilnic prin faţa acelo chioşcuri şi văd o sumedenie de oameni înfulecând cu poftă din ele, deşi cu toţii recunosc că nu sunt bune…

Dar cedăm, şi ne acordăm o recompensă imediată şi astfel întărim legătura dintre semnal şi recompensa oferită de acesta.

Şi ce credeţi că ne trece definitiv pofta de gogoşi sau alte dulcegării? Da de unde! A doua zi mai cu poftă „râvnim” la ele şi ciclul revine din nou.

Pregătirea

O singură gură dintr-o mâncare super gustoasă declanşează o superalimentare. O mâncare foarte gustoasă îi spune creerului: „Aceasta e mâncare ce-ţi place, i-a mai mult!”
Influenţa sentimentelor

De multe ori mâncăm pentru a ne calma. Când sentimentele amplifică recompensa, dorinţa pentru respectiva recompensă devine şi mai mare. Dacă suntem stresaţi, un stimul ne va afecta mai mult. Stresul trece peste vocea raţiunii care încearcă să refuze semnalul. Mâncarea calmează îngrijorarea.

Mâncarea pe care o consumăm pentru a ne consola lasă o amprentă asupra creerului, formând un gol care va trebui umplut la următoarea repriză de nervi sau de îngrijorări. Şi cum acestea sunt mereu, rezultatul e un lanţ nesfârşit de dorinţe.

Şi uite-aşa iar cădem în capcană!

În mintea mea sunt depozitate tot felul de fantome de mâncăruri gustoase din trecut. Multe fantasme sunt reprezentări ale asociaţiilor emoţionale şi senzoriale cu mâncarea. Îmi amintesc mâncărurile copilăriei şi mirosul lor.

Am deprins obiceiul să mă calmez mâncând. Dacă de cele mai multe ori mâncatul m-a calmat, atunci acest obicei mi-a intrat în memorie şi a devenit comportamentul predominant. Şi uite-aşa nu am stare să mestec liniştită.

Mai e un aspect:

Am observat că concentrarea exclusivă asupra abţinerii de la mâncare mă împinge de multe ori spre a mânca şi mai mult. Specialiştii spun că atunci când ne simţim privaţi, nu facem decât să creştem valoarea mâncării ca recompensă. Când ne concentrăm pe ce nu vrem, ajungem să facem acel lucru.

Nu-i aşa că „pe ce te concentrezi, aceea faci?”. Nu vrei să mănânci mult, ajungi să mănânci mult.
Soluţia este să ne concentrăm, să ne străduim să ne punem puţin în farfurie şi să mestecăm mult.

Dar avem de exersat!

Până să deprindem aceasta, să identificăm ce ne face să mâncăm mult, să înţelegem cum funcţionează creerul şi să înveţăm ce putem mânca fără a declanşa comportamentul pe bază de recompensă, care conduce la obişnuinţă.

Eu mâncam de multe ori prea mult „ca să nu se strice”, sau că nu mai am acces la mâncare o zi, sau că e ceva nou şi nu mă mai întâlnesc cu aşa ceva…

Aşa că acum am schimbat strategia:
mi-am umplut frigiderul cu legume, beciul cu fructe, nu bag în casă zahăr sau dulcegării. Care intră sub formă de cadouri, scap repede de ele şi gătesc numai alimente integrale, care nu dereglează creerul.
şi dacă totuşi mai scap „ca vaca în lucernă”, ca să nu intru în văicăreli, mulţumesc Domnului după ce mănânc acele „bunătăţi” şi apoi îmi vin în fire…

Cozonac „mai sănătos” din care poţi mânca „ pe săturate”!

Dragilor

Dacă cumva, încă nu aţi reuşit să faceţi cozonacul, permiteţi-mi să vă dau o idee de câţiva înlocuitori de îngrediente tradiţionale.

Cred că ştiţi ce oroare este de sărbători cu frica de acumulare de kilograme în plus. Eu nu prea am fost muncită de frica asta. Eu am alte frici, printre care este frica de ingredientele nesănătoase puse în preparatele supergustoase cu care ne-am obişnuit de sărbători. Personal am renunţat la câteva mâncăruri aşa zis tradiţionale, dar cu unele mă mai luptă pofta din când în când. Ca să nu mă biruie pofta, nu mai fac acele preparate. Dar nu e o soluţie ideală, căci mergând pe la alţii „cu colinda”, „ochiul vede şi inima pofteşte!” aşa că am învăţat să fac şi eu precum face industria alimentară, să fraieresc privirea şi gustul şi astfel folosesc ingrediente identice cu cele obişnuite de majoritatea.

Uitaţi spre exemplu, ne place culoarea aceea portocalie dată de oul de casă pus în aluat, ei bine anul acesta l-am înlocuit cu…. ce? Cu preferatul toamnei… cu dovleac plăcintar. Am primit de la o prietenă un dovleac din acela dulce de tot.. mi-a spus ca are sămânţa adusă din Germania, ştiţi acel „curbis” nemţesc… şi cu acel dovleac am făcut un drăguţ de cozonac de ne-am lins pe degete… da l-am degustat deja, că are ingrediente „de post”:

Făină 650
Tărâţe de grâu fine
Dovleac
Lapte de nucă de cocos – făcut în casă
Lapte de soia – făcut în casă
Curmale
Ulei de măsline
Maia cu puţină drojdie

Ce mai, o bunătate!

Altădată puneam şi nucă, dar acum nu mă mai îndur să stric prin coacere bunătate de nucă care costă şi 40 de lei kg!

Simplu! Ei, da de unde să fie simplu! Creerul are înregistrat bine acolo gusturile şi texturile mâncărurilor şi nu e uşor de păcălit, dar mai avem şi principiile conştient implementate care ne vin în ajutor şi aşa, „cu mila şi cu îndurările” Cerului ma scăpăm şi anul acesta de ispitele violente ale mâncărurilor , gusturilor, mirosurilor…

Dragilor

Avem nevoie de o armată întreagă de îngeri să ne păzească de ispitele limbii..
Aseară am ieşit să vedem şi noi luminile de pe centru şi am trecut prin „Târgul de Crăciun” din Piaţa mare. Doamne al meu, ce mirosuri, ce sclipiciuri, şi mai toată lumea cu câte ceva în mână de mâncare…Bieţii mei copilaşi! Deşi ne îndopasem cu plăcintă cu mere şi cozonac, totuşi ar fi dorit ceva de acolo…dar le+am amintit înţelegerea făcută de acasă: mergem să ne plimbăm puţin şi să vedem luminile, nu mergem să cumpărăm nimic. Şi au acceptat.

Am cumpărat totuşi ceva. Am cumpărat nişte făină 650 să le mai fac astăzi o reţetă „identică”, cu câteva pogorăminte. Ce o să iasă, o să vă povestesc după aceea.

Până atunci spor la treabă ca să gătaţi repede că vin colindătorii!

Eu îmi iau liber astăzi câteva ore de la slujba din bucătărie şi fug la slujba de ajun.
Apropos! Dacă nu aţi fost niciodată la slujbă în ajun de crăciun, neaparat să mergeţi anul acesta. E o slujbă atât de minunată! Se citesc la paremii textele cele mai frumoase şi mai grăitoare despre mântuirea care a venit…

O de câte ori nu am pierdut eu aşa bunătate, stând toată ziua de ajun şi zdrobindu-mă să gătesc tot felul de mâncăruri care dispăreau într-o clipă în burtici…
Dar masa Domnului e atât de multă şi bună şi se dă pe mai nimic, Nu e osteneală..poţi chiar şedea comod pe scaun…

Vă doresc sărbători fericite, şi fără cozonac şi cu cozonac ..!

Dacă nu apucaţi să faceţi reţeta, treceţi pe la noi să gustaţi. Cât de naturale sunt gusturile alimentelor integrale, ce dulce potolit dau curmalele …. şi dovleacul…dar cât de nenaturali am devenit noi încât nu ne mai satisfac..aceste gusturi…

PS: Gramajul reţetei de cozonac am scris-o în Cartea de bucate pe anotimpuri la capitolul Reţete speciale de sărbători.