Arhive zilnice: 8 ianuarie 2015

Pâinici sau chifle din făină integrală de grău şi de porumb

Dragii mei

Luni am făcut nişte chifle reuşite care s-au mâncat ca pe prăjituri. Am făcut două tăvi şi azi am pus ultimile 2 chifle la mămăruţe în ghiozdănele.

Aşa că m-am gândit să fac din nou aceeaşi formulă, numai că de data asta am triplat cantitatea ingredientelor:

2 kg făină integrală de grâu
1 kg făină de porumb
2,5 litri apă
Un bol de maia
2 „mâini” de ulei de măsline

Cum am făcut:

De alaltăieri am început, printre „picăţele”, să aleg grâu pentru a face făina. O parte am măcinat-o ieri iar o parte am măcinat-o azi dimineaţă.

Tot azi dimineaţă, pe la ora 7, am făcut maiaua rapidă dintr-o cană de apă călduţă în care am zdrobit 3 curmale şi apoi am strecurat-o şi un vârf de linguriţă de drojdie uscată şi făină integrală de grâu atât cât să iasă aşa un aluăţel molcuţ.

Am lăsat maiaua la dospit vreo 3 ore şi ceva. La un moment dat am pus bolul de ceramică pe calorifer, că la mine în bucătărie e mai rece din cauza beciului.

Pe la ora 10.30 am încălzit apa şi am amestecat făinurile o linguriţă de sare grunjoasă. Am amestecat făina cu apa călduţă, am adăugat ulei de măsline, turnând cu sticla în pumnul mâinii drepte şi am amestecat. Am mai pus şi o jumate de linguriţă de chimen măcinat şi mi-am luat ligheanul la mansardă, unde e mai cald, şi am început să frământ, în timp ce ascultam pe Maica Siluana, care vorbea despre suferinţă (ultimul video de pe siteul dânsei, acela din 30 noiembrie 2014). Am frământat cred vreo 15 minute şi nu mă mai puteam orpi.

Aşa de plăcut era aluatul la frământat. E interesantă combinaţia aceasta, dar e foarte calorică, mai ales dacă pun şi ulei. Dar eu am pui energici şi nu-i problemă…

În timp ce frământam mă gândeam ce uşurinţă şi ce minunat e să te gospodăreşti singur şi să găteşti acasă. Aparent pare că e greu, dar e doar o părere. Şi mie mi s-a părut aşa. Desigur că e muuult mai simplu să iei totul de-a gata, dar cu ce preţ?

Uite ca să fac pâinică sănătoasă, proaspătă şi pe săturate nu am nevoie decât de foarte puţin timp şi de câţiva bani. Cu 5 lei şi 30 de minute de lucru efectiv, că în timpul coptului lucră cuptorul, am asigurat pentru o săptămână o bază de mâncare foarte hrănitoare.

Şi să vă mai spun ceva:

Am încercat eu tot felul de chestii, dar am ajuns la o concluzie:
Ca să putem trăi cât de cât normal în societatea asta „nebună”- în sensul să nu ne simţim privaţi de cine ştie ce bunătăţi mănâncă „alţii”, soluţia este să facem aceleaşi feluri de mâncare, dar cu totul alte ingrediente.

Mai exact:

Ştim că noi românii suntem mâncăcioşi de pâine. Ei bine, nici eu, nici puiuţii mei, nu putem fără pâine, cel puţin în stadiul în care suntem acum. Aşa că ce am făcut? Am cumpărat o moară de cereale pentru bucătărie şi fac făină integrală din cereale diverse din care fac pâinici.

Ca să fie şi mai atrăgătoare şi să mănânce mai cu poftă, mai adaug şi puţin ulei de măsline (e singurul ulei, după mărturia specialiştilor, care ar rezista mai bine şocurilor focului, dar şi aşa mă doare inima să-l coc, dar am zis că decât să poftească şi să mânce tot felul de chestii cu grăsimi rele din comerţ, mai bine pun eu o ţâră de ulei, că no fi bai).

Aşadar, ca să mâncăm sănătos, nu scoatem nimic din alimentaţie, ci înlocuim ingredientele!
Am observat o chestiune foarte interesantă la unele gospodine: măi, dacă află o reţetă şi vor să o facă, respectă ad literam instrucţiunile, adică: dacă scrie acolo că să pui margarină, ele pun margarină, n-ar pune ulei, că nu mai iese. Păi ce nu mai iese? Gustul, textura… dar oare asta urmărim noi dacă vrem să ne hrănim?

E nevoie să fim deschişi şi la schimbări!
Aseară am mai făcut un clic şi am mai înţeles ceva: bun e cum te înveţi. Dacă te înveţi cu anumite ingrediente, e cel mai bine aşa. Dar ca să fiu mai concretă, vă dau un exemplu:

De când am deprins a nu mai face combinaţii grele şi rele, am renunţat la multe ingrediente pe care le foloseam. Mai demult nu puteam să mănânc salata de legume fără lămâie, Doamne fereşte! Dar încet, am evitat să mai pun lămâie la salate deoarece mâncam salata adesea şi cu pâine şi după cum spune teoria, acidul în contact cu amidonul fermentează iar în alte combinaţii organismul neutralizează mai întâi acidul şi apoi se ocupă de celelalte ingrediente din mâncarea ce o mâncăm.

Ei bine, ştiind astea, ne-am obişnuit să mâncăm salata fără lămâie. Aseară însă am adăugat lămâie şi să ştiţi că nu mi-a mai plăcut gustul. Nu mai simţeam gustul rădăcinoaselor dulci şi mirosul lor puternic. Şi am văzut şi eu că e mai bine fără lămâie. Lămâia sau acrul se pune deobicei ca să împiedice greaţa de la multa grăsime…

Aşadar ne putem obişnui şi altfel… numai să vrem! Totul e o chestiune de mentalitate, (conştientă sau inconştientă). Te deprinzi să cumperi pâine de-a gata? Nu mai ai timp s-o faci în casă! Asta e probată!
În cartea cu reţete vă spuneam de reţeta aceea rapidă de făcut pâine. O pregăteşti de dimineaţă şi când vii seara de la lucru o răstorni în tavă şi o pui la copt. Ce poate fi mai simplu? Ce e greu în asta?

Dar, cum spunea mama, „Lenea e cucoană mare!”. Şi eu am plătit de nenumărate ori din cauza lenei! Desigur că aş prefera să am bucătar personal iar eu să-mi văd de pasiunile mele, printre care nu se numără bucătăria. Dar cu toate că n-am pasiune pentru gătit, gătitul în stilul Doina Blaga e la îndemâna oricui. Dar e nevoie să te obişnuieşti cu el, să te apuci pur şi simplu să faci…
Unele mămici îmi spun că puii lor nu ar mânca mâncare precum o fac eu.

Ei nu ar mânca!
Păi dacă au la discreţie pâinea din comerţ sau pufuleţii sau chipsurile, cum să mănânce altceva? Dar ia să-i laşi o zi fără ele şi să găsească pe masă o chiflă integrală când sunt flămânzi cu adevărat! Ar linge firmiturile! Şi ai mei tot la fel fac. Dacă trec pe la buni şi le dă nuşce mâncare din asta „gustoasă” cu ingrediente folosite în societate, credeţi că le mai place salata şi lintea mea? Sau ce credeţi că mie nu-mi plac animalierele? Zilnic le-aş mânca, dar e vai de mine dacă o fac…. Vegetalele sunt atât de bune pentru sănătatea noastră, se pliază atât de bine pe necesităţile adevărate ale noastre, numai că e nevoie să învăţăm să le gătim şio să le condimentă.

Anul acesta de sărbători am mâncat ce a gătit mama (tot felul de bunătăţi din astea tradiţionale), aşa ca să nu ni se pară că suntem noi mai cu moţ, dar desigur le-am vârât pe gât şi obişnuita salată de legume dreasă cu mult usturoi şi ceapă. Dar tne-a robit gustul şi după sărbători tot aşa doream să mâncăm şi nu prea ne venea să mai mâncăm mâncărurile noastre obişnuite dar când am văzut că ne-am întrecut cu gluma, ne-am revenit.

Dragii mei
nu e de glumit cu mâncărurile acestea făcute din toate animalierele odată şi mâncărurile industriale. Eu le-am simţit influenţa neprietenoasă şi distrugătoare şi vă spun tuturor: luaţi-o din timp cu acomodarea la gusturile vegetalelor, până nu e de musai…

Vă doresc curaj şi răbdărică!

O să vă invit să degustaţi chiflele minune din grâu şi porumb. Vă ţin la curent. O zi bună bună şi pe bune.