Arhive zilnice: 13 ianuarie 2015

Biblia (Sfânta Scriptură) este Cuvântul lui Dumnzeu care ne hrăneşte

Dragilor

Ce binecuvântare avem astăzi că Sfânta Scriptură este la îndemâna oricui!

Mai demult era nevoie să dai o avere ca să-ţi cumperi o biblie, iar acum ţi se oferă gratis. În bibliotecile noastre avem adevărate coleții de Biblii de toate mărimile şi în atâtea moduri de prezentare. Dar ce facem cu Biblia? Mă tem că îngerii vor folosi într-o zi praful de pe ea ca mărturie împotriva noastră la judecată.

Biblia nu trebuie citită din obligație sau ca pe o datorie, ci ca pe o necesitate zilnică, hrănindu-ne foamea de Doamne. Da, o ştim bine asta! Câţi dintre noi nu ne propunem de atâtea ori, la început de an, să citim zilnic din Sfânta Scriptură, chiar ne facem tot felul de planuri de citire și totuși…cât ne ține? Cred că cei mai mulți dintre noi am merita adevărate premii de excelență la capitolul “intenții”.

Îmi amintesc ce emoţie am avut atunci când am primit pentru prima dată în mână Sfânta Scriptură (Biblia) şi când am început să citesc din ea! Cred că aveam vreo 13 ani. Tanti Ioana, bătrânica din satul unde m-am născut, mi-a spus atunci că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu către oameni. Că în ea se află multe taine. Doamne, ce ardeam atunci să le cunosc!
Mânată de această dorinţă, am studiat Teologia, am studiat Biblia, capitol cu capitol. Misterul s-a dezlegat. Curiozitatea mi s-a satisfăcut, dar apoi Biblia a prins un strat argintiu.

Un timp n-am mai putut citit Biblia, nici măcar Noul Testament, care era tot subliniat. Erau aşa de cunoscute toate acele rânduri…. Ştiam deja … toată povestea….

Dar câţi n-o ştiu…

Dar mă întreb: oare o simplă lectură a Bibliei este îndeajuns?

În Faptele Apostolilor se spune că primii creştini nu numai că citeau (lecturau) Scriptura, ci în fiecare zi „cercetau” Scriptura.

Da, dar asta înseamnă să te oprești, să-ţi oferi puţin răgaz să vezi şi să asculţi cu adevărat ce vrea să-ți vorbească Dumnezeu prin ea. Da, dar noi suntem prea ocupaţi, avem mult prea multe dorințe și interese care ne consumă timpul. Multe dintre acestea pot fi corecte, nobile, bune, dar Dumnezeu are o singură dorinţă pentru noi: „Sfinţirea noastră”.

Dumnezeu nu este „un tonomat de împliniri dorinţe”, cum spunea Maica Siluana într-o conferinţă.
I

Sfinţiţi-vă că Eu însumi sunt sfânt, a spus Dumnezu poporului ales şi ne spune şi nouă astăzi. Dar ce înseamnă sfinţire? Sfințire înseamnă curăţie în umblare înaintea lui Dumnezeu, în cuvintele care ne ies din gură și în gândurile care ne stăpânesc mintea. Şi la asta ne ajută Sfânta Scriptură, dacă ne hrănim cu ea zilnic. „Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor”.(Iosua I,8)

Sfințenia nu este ceva, ci Cineva.
E nevoie să ne reamintim în mod constant care este scopul vieții noastre creştine – dobândirea Duhului Sfânt, a lui Dumnezeu.

Scopul vieţii noaste pe acest pământ nu este fericirea ori sănătatea, ci sfințenia. „Dumnezeu vrea ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”, spune Apostolul.

Dacă te mai îndoieşti că Biblia nu e Cuvântul lui Dumnezeu, îţi recomand o carte care îţi va schimba această credinţă. Citeşte cartea Codul bibliei. Semnătura lui Dumnezeu! Această carte argumentează, matematic, încă odată că Sfânta Scriptură nu e o carte oarecare, ci e o carte descoperită, revelată de Dumnezeu Însuşi.

Spor la lectură!

Suntem încă în lumina sărbătorii Bobotezei!

Dragilor

Mâine este odovania praznicului Botezului Domnului.
Ce înseamnă odovanie? Odovania ste slujba care încheie sărbătoarea prazniculului, a sărbătorii. Slujba este la fel de înălţătoare ca şi praznicul propriu-zis.

În Biserică totul e solemn şi luminos, chiar şi perioada de doliu din Postul Mare are solemnitatea ei. Biserica ne pune înainte perioade de plângere, de postire, dar şi perioade de bucurie şi de praznic. Şi aceste praznice şi sărbători au rolul de a ne oferi şansa de a pregusta din atmosfera veşniciei cu Hristos. De aceea avem trei zile de Crăciun, trei zile de Paşte şi multe alte praznice minunate, care sunt tot atâtea popasuri din alergarea noastră pe pământ înspre Cer şi odihnire în braţele Domnului.
În Biserică avem înainte prăznuire a sărbătorii, praznuire, după prăznuire şi încheierea praznicului, odovania.

Astfel am cântat bucuria Botezulului Domnului o săptămână şi mai bine. Am băut aghiazma mare în toate zilele şi am mai prins la suflet putere să înaintăm pe calea spre Cer. E grea înaintarea. Pe cale întâlnim şi spini şi pălămidă şi câini care ne latră şi ne arată colţii, dar ţinta e drept îaninte. Nu este cale de întoarcere şi nici abateri, căci ştim unde duce.

Astăzi prăznuim pe sfinţii mucenici Ermil şi Stratonic, minunaţi ostaşi ai Domnului, care l-au mărturisit cu îndrăzneală şi curaj. Aseară am citit micuţelor mele din proloage viaţa lor. Despre cum a pătimit sfântul Ermil şi cum ostaşul Stratonic, care era şi el în taină creştin, văzând pătimirea lui, a lăcrimat şi când au văzut ceilalţi ostaşi de lângă el că a lăcrimat l-au întrebat dacă este creştin şi el, lepădând frica de chinuri ce-i înfricoşase sufletul pentru un moment, a mărturisit cu demnitate că este creştin şi aşa a fost înecat în mare dimpreună cu Emil.

Şi astăzi am auzit la biserică minunatele cântări de cintire adusă acestor bravi mărturisitori, cum saltă şi cum se veseleşte Biserica triumfătoare de biruinţele mucenicilor şi câtă slavă au primit aceştia în cer. Şi mă gândeam: niciun om „mare” de pe acest pământ nu poate avea măcar o părticică din această negrăită slavă ce o dă Doamne mărturisitorilor Lui.

Mulţumim Domnului că avem exemple atât de vii care ne încurajează şi se roagă pentru noi. O dacă am şti ce mare îndrăzneală au sfinţii mucenici la domnul şi ce mare dar primesc creştinii care îi cinstesc pe sfinţii mucenici în biserica lui Hristo dreptslăvitoare! Doamne fă să cunoaştem asta! Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici ajută-ne Doamne şi pe noi să biruim zi de zi prilejurile care vor să ne despartă de Tine.

Acum, a zice nu unei gogoşi sau unei prăjituri „NU vreau să te mănânc, deşi mi se scurge gura”, eu cred că e mare jertfă. Dar noi nici asta nu putem totdeauna. Dar dacă renunţăm pentru Doamne la plăcerea aceasta de a mânca aceste himere, mare plată vom lua.

Să îndrăznim a spune: „Doamne, pentru bucuria Ta renunţ la această plăcere!” Iar dacă, totuşi, mâncăm, să mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Doamne, şi aşa se risipeşte lucrarea potrivnicului, care caută cu orice preţ să ne fure minte de la gândirea la Dumnezeu şi la sfinţii Lui şi ne ademeneşte cu tot felul de plăceri şi pierderi de timp.

Doamne, te binecuvintez şi-Ţi mulţumesc pentru toate darurile ce le-am primit. Îţi mulţumesc pentru mezinuca, care astăzi a împlinit 5 anişori. Îţi mulţumesc că ni Te-ai oferit din nou şi ne-ai ajutat să Te primim, Darul nostru cel mai mare.

Ce frumos miroase mirul cu care părintele ne-a miruit şi cât de minunat îi strălucea chipul Rafaeluţei după Sfânta Împărtăşanie. Acesta este cel mai mare dar pe care i-l pot oferi şi aceasta e cea mai mare bucurie în ziua de naştere. Am răbdare şi aştept timpul în care va putea pricepe şi psihologic ce a trăit astăzi cu duhul. Am tot „şuşotit” în timpul slujbei şi i-am explicat de ce am făcut popas la biserică înainte de a merge la grădiniţă. Şi cred că a înţeles câte ceva. Oricum au copleşit-o sărutările doamnelor şi darurile lor şi a priceput şi mai bine că asta a fost un mare câştig şi nu pierdere.

Îţi mulţumim Doamne! Ne-ai copleşit din nou! O cât aş vrea să cunoască cât mai mulţi fraţi şi surori de-ale mele în credinţă ce mare dar avem noi în Biserica noastră ortodoxă! Aici venim cu toate ale noastre, cu dorul nostru de Doamne, cu poverile noastre cu grijile noastre şi plecăm încărcaţi de daruri. Aici îi spunem toate durerile şi problemele şi nici nu apucăm să ieşim de la slujbă, că Doamne deja ne rezolvă „treburile”, înainte ca noi să ajungem la ele. Dar o face cum ştie El, nu cum bănuim noi că e bine sau cum am dori. Dar e nevoie să avem răbdare, să stăm măcar la toată sfânta Liturghie!

O câte daruri primim la sfânta Liturghie! Dar noi suntem atât de mici, încât adesea darurile ne scapă printre degete şi printre entuziasmul de moment.

Ce minunat e să trăieşti fiecare eveniment din viaţa ta, a familiei tale, în Biserică. Ce bune au fost acele mere binecuvântate şi acele chifle şi acele turtiţe dulci pe care părintele le-a binecuvântat! Acestea nu pot fi egalate de niciun tort în nuş’ce formă sau petrecere la nuş’ce loc de joacă! Oricum sunt şi astea. E şi tort, e şi mâncare, dar mai întâi doamne şi apoi celelalte au alăt lumină, alt înţeles…
Dar cum spunea măcuţa mea „Omul fuge de Hristos, pentru că nu se îndură să renunțe la micile plăceri de câteva clipe, care par ieșiri din timp și din durere, și nu crede că Dumnezeu Se poate amesteca așa, în cele mai mici gesturi și gânduri ale noastre”.

Dar numai
„Pe măsură ce omul descoperă că nu poate ieși din închisoarea dependențelor sale de lucruri pieritoare și dăunătoare în care se zbate, devine tot mai pregătit pentru a-L auzi și asculta pe Dumnezeu. Pe Dumnezeul Cel Viu Care-Și dă Viața Sa omului, și vine efectiv și Se sălășluiește în el, și trăiește cu el, toate ale sale: de la respirație până la Inspirație!” ((http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/03/131-dumnezeu-nu-ne-cere-decat-sa-ne-dam.html). Şi apoi observă cât de deşarte sunt toate fără hristos şi că veselia de o seară de la locul de joacă cu prietenii pleacă şi fără hristos copilul e singur şi expus la toate „săgeţile cele arzătoare ale întunericului acestui veac”(Sf Pavel), fără Dumnezeu.

Doamne ai milă şi ajută-ne să creştem sub braţul Tău şi în Biserica Ta! Dă-ne putere să facem faţă provocărilor lumii acestia rupte de Tine şi să mărturisim că numai Tu eşti viaţa noastră şi izvorul tuturor bunătăţilor. Amin.