Arhive lunare: februarie 2015

Încă o minune: Dobrogea şi comorile ei!

Salutare, dragilor!
De când am lansat prima carte, trăiesc numai minuni! Până atunci, credeam că sunt numai eu singură în dorurile mele, căutările mele, durerile mele…

Dar acum, am primit semnale că mai există mulţi alţii ca mine, care vor să nu trăiască degeaba pe acest pământ.

Mă minunez cum întâlnesc aşa oameni minunaţi. Şi acum îmi stă mintea-n loc când mă gândesc cum am ajuns în Spania dimpreună cu Părintele meu, cum rânduit  toate!

În mai puţin de doi ani, s-au întâmplat atâtea, încât cred că aş scrie o nouă carte dacă ar fi să vă povestesc. Dar totuşi nu mă lasă inima să nu vă povestesc ultimile evenimente, ultimile minuni, pe care astăzi, retrăindu-le mi-au umplut inima de bucurie şi am prins elanul să vi le împărtăşesc.

Deunăzi, soţiorul meu minunat mi-a spus că ar avea o treabă la Constanţa şi eu am sărit repede că aş veni şi eu cu el. Păi, ce să faci tu acolo? Păi…. s-o cunosc pe o cititoare de-a mea de acolo, care din „întâmplare” o cheamă tot Blaga. Şi uite aşa, am vorbit cu Lili din Constanţa că aş avea drum pe acolo în 21 şi 22 februarie.

No, bun! M-am pregătit pentru aventură. Săltam de bucurie că voi avea ocazia să cunosc oameni noi, o veche pasiune de-a mea. Am rugat-o pe Lili să ne indice un loc de cazare şi a spus că cel mai potrivit pentru noi este să dormim la hotelul Curtea Brâncovenească şi dând căutare pe internet aflu că acesta e un hotel care promovează valorile Ortodoxiei. Interesant, îmi zic!

No, am făcut rezervare şi a rămas să mă văd cu Lili sâmbătă când avea un eveniment: deschiderea primului Bistro al unor oameni ortodocşi cu mâncare vegetală. Nici că se putea mai bine! Eu de când visez să fac aşa ceva şi uite că cineva a avut curajul s-o ia înainte. Aşa că voi avea o experienţă unică!

După un drum care nu se mai termina, ajungem în Constanţa, ca prin minune, după ce m-am rugat din tot sufletul să înmulţească Doamne benzina să nu rămânem pe autostradă. Din întrebare în întrebare, ajungem la locul unde avea al meu soţior treabă şi apoi, în sfârşit, găsim hotelul.

Ajungând aici, mirare: în holul hotelului o librărie cu cărţi de spiritualitate ortodoxă, lângă hotel un magazin cu produse naturale şi naturiste. Intrăm în cameră: asta e prea de tot, asta chiar m-a copleşit: Părintele Arsenie Boca din icoana de pe peretele camerei mi-a zâmbit. Doamne, e peste aşteptări.. !

M-am întins în pat şi m-am odihnit un pic. Apoi, m-am dus să descopăr împrejurimile. Prima dată, m-am dus în magazinul naturist de lângă hotel şi am început să mă „bunghesc” curioasă. Erau de toate acolo. De la făină, la fulgi, la cereale, la brânză, ouă, carne bio, până la preparate de patiserie în bucătăria proprie. Eram atât de entuziasmată, încât am simţit nevoia să vorbesc cu cineva şi aşa am sunat-o pe Ioana de la Cluj şi i-am spus unde sunt şi că sunt foarte încântată şi că m-am gândit să fac şi anul acesta tabără de spiritualitate ortodoxă şi nutriţie…şi multe altele… La care ea îmi spune: vezi că acolo e domnul Marcel Bouros care e un om credincios şi care ne trimite la Cluj grâu bio şi care are Şcoala Brâncovenească, poate îl întâlneşti. Ok, i-am zis şi am încheiat discuţia.

După ce am vorbit, o întreb pe una dintre vânzătoare dacă cunoaşte pe cineva cu numele de Marcel Bouros, la care dânsa îmi zice că e chiar patronul magazinului şi al hotelului şi că să întreb la recepţie de dumnealui.

No, asta-i bună!
M-am dus la recepţie şi am povestit cu domnul de acolo, o altă minune de om, tot teolog, şi am tot povestit încât cred că o trecut  vreun ceas. A rămas că mâine îl va ruga pe domnul Bouros să-i transmită programul ca să vedem dacă ne vom intersecta pe Cale…
Am coborât la subsolul hotelului în magazinul naturist de ceaiuri şi alte preparate pe bază de plante… O minunăţie, tot felul de creme, de tincturi.., paste de dinţi … Am pus ochii pe câteva, cu gând să vin a doua zi să le cumpăr, dar mi-am uitat cu totul şi m-am trezit duminică când nu era program…

După ce am cercetat împrejurimile, am urcat în cameră foarte bucuroasă. Repetam mereu: mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

M-am întins în pat şi auzeam ca un plânset de copil şi m-am gândit că s-a cazat cineva cu vreun copil, dar apoi mi-am dat seama că de fapt erau pescăruşii, pe care i-am tot auzit până ce am adormit ..

A doua zi, era marea întâlnire. Aveam emoţii şi mă gândeam cum mă voi întâlni cu Lili, care mă fascina cu vocea ei minunată.

Înainte să plec la Lili, m-am gândit să las la recepţie numărul meu de telefon pentru domnul Bouros. Am plecat să mă întâlnesc cu Lili, dar mai întâi m-am întâlnit cu Ana, o prietenă de-a lui Lili, care gătea de zor tot felul de chestii interesante. M-am oferit să o ajut şi mi-a spus să fac sucul de cătină şi de merişoare cu storcătorul Hurom. Apoi, a venit Lili cu soţul şi copilaşii ei şi apoi a venit Părintele care urma să facă sfinţirea..şi apoi au venit toţi prietenii lor…Dumnezeule, m-am trezit într-o adevărată comunitate ortodoxă care m-a copleşit. Nu-mi imaginam că poate exista aşa ceva! Şi apoi, părintele Iustin…,îl vedeam atunci pentru prima dată şi-mi părea că-l ştiu de-o veşnicie…, şi sfeştania a fost minunată şi cuvântul părintelui, la fel.

Şi ca paharul să se umple foarte şi să dea şi pe afară s-a oferit cineva să mă ia cu maşina a doua zi şi să mă ducă la mănăstirea Sfântului Ioan Casian şi apoi la peştera Sfântului Ioan Casian …. Ca într-un vis le trăiam pe toate. Acolo l-am cunoscut şi pe Părintele Ioan, un alt părinte minunat…

Şi apoi, tot acest vis s-a sfârşit la un ceas de vorbă cu domnul Marcel Bouros şi apoi ne-am făcut repede bagajele şi, după o oră de rătăcit prin Constanţa, ne-a aşternut la drumul spre Sibiu, unde am ajuns pe la ora 2 noaptea.

Şi abia azi, după o săptămână, mi-a revenit. Şi citind în cartea pe care Luminiţa mi-a dăruit-o, Pe urmele Sfântului Ioan Casian, am retrăit minunea…
Povestea întemeierii acestei mănăstiri minunate…  e musai s-o aflaţi şi voi..
Felul şugubăţ de a povesti al Părintelui Iustin e inegalabil!

Aşa am mai trăit o minune şi aşa am cunoscut atăţea oameni minunaţi.
Şi, credeţi-mă, n-am nicio vrednicie, ba, cu toată sinceritatea vă spun, sunt  nevrednică. Dar ştiţi ce am observat? Dumnezeu e atât de grabnic să ne dăruiască tot binele, la cea mai mică deschidere şi prezenţă a noastră în Duh…

Slavă Ţie, Doamne!

Astăzi am „zburat” pe deasupra văii Casimcei, făcând pelerinajul alături de cei care au mers la hramul mănăstirii Sfântului Ioan Casian…

Mulţumesc pentru toate şi tuturor!

Doamne să vă răsplătească cu vârf, îndesat şi clătinat!

Cât de bogată este ţara noastră şi eu nici c-am avut habar de asta!

urcare pestera 20150222_134307 (Copy)pestera20150222_134613 (Copy)pestera 220150222_134803 (Copy)bis 20150221_072400 (Copy)

Reclame

Au ieşit urzicile şi am început cura de urzici! O nouă reţetă cu urzici.

Dragilor

Azi am încercat o nouă reţetă cu urzici. Marţi am fost în piaţă şi am luat câteva punguţe cu urzici şi în fiecare zi am adăugat la salata de crudităţi. Azi le-am dat prin storcător şi apoi am stors şi doi morcovi mari şi apoi nuci înmuiate şi usturoi. Le-am amestecat şi s-a făcut aşa ca o pastă şi cu pâine integrală a fost o masă atât de hrănitoare.

Nu ştiu dacă domniilor voastre vă plac urzicile, şi mai ales crude, dar eu când mănânc urzici mă simt în grădina raiului. Gândiţi-vă ce minunat este să mergi şi să culegi nişte plante atât de hrănitoare care cresc singure fără intervenţi omului!

Eu când merg la cules urzici mă simt atât de nuştiu cum, am aşa o stare atât de interesantă… îl simt pe Dumnezeu ca Părinte, }i simt iubirea Lui faţă de mine un viermişor mâncăcios…

Îmi plac urzicile..de aceea poate aţi băgat de seamă că aproape un sfert din Cartea de bucate pe anotimpuri e ocupat cu reţete din urzici. Dar sunt şi bune, sunt printre puţinele plante foarte valoroase care încă mai cresc sălbatic, fără ca omul să-şi bage inteligenţa…

Aveţi reţetele, aveţi urzici gata culese în piaţă… ce mai staţi? Săriţi pe ele şi bucuraţi-vă de o aşa binecuvântare!

Când o să găsesc o ofertă la avocado, o să fac reţeta mea preferată de urzici cu avocado şi mămăliguţă călduţă…un deliciu..

Doamne iartă-mă că e post şi mie tot la mâncare îmi stă capu’!
Dar nu mă rabdă inima să nu vă zic că este cu ce să postim şi vă rog să nu mai aruncaţi banii pe prafuri sau alte imagini asemănătoare mâncării…
Curaj!

Postul ne este de folos

Dragilor

Iată-ne la sfârşitul primei săptămâni din Postul Mare! Astăzi după sfânta liturghie a darurilor înainte sfinţite, pe la ora 17, Părintele nostru ne-a spus bucuros:

„Iată ne-am intrat în ritmul postului! S-a adaptat şi trupul cu un alt program, cu mai puţină mâncare şi, pe cât se poate, cu mai puţine griji pentru trup.

Ce binecuvântare este postul! Cât bine ne face! Postul ne face bine trupului, şi asta e dovedit de către toţi, cât şi sufletului.

Ce bine au rânduit Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre această rânduială de posturi de peste an! Sfinţii Părinţi au fost luminaţi de Duhul Sfânt şi au stabilit toate foarte bine. Dar mă gândesc cum reuşeşte un trup să funcţioneze când i se dă tot timpul mâncare cu animaliere? Cât de greu îi va fi!”.

Da, da. E minunat că avem o aşa rânduială frumoasă!

Mâine este pomenirea morţilor, e sâmbăta Sf. Teodor, sâmbăta colivelor, şi ne vom strânge iar în jurul Părintelui şi ne vom împărtăşi şi ne vom bucura şi îi vom pomeni pe cei dragi ai noştri plecaţi de la noi.

Mulţumesc Domnului pentru toate!

Conferinta FEMEIA SI PROVOCARILE VIETII si Lansare cartii MA BUCUR CA SUNT FEMEIE

afis2-m

VA ASTEPT CU MULT DRAG!

CARTEA MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE – cuprins şi text copertă

Din cuprinsul cărţii

Mă bucur că sunt femeie

coperta

INTRODUCERE
O carte pentru femei, şi nu numai
Cine sunt eu, Doina Blaga?
Un loc numai pentru Doamne
Folosul „încercărilor”
Lumea are nevoie mai mult de martori ai bucuriei, decât de profesori
De ce am scris această carte
Scrisoare unei prietene ce se află în mare depresie
Hristos e singura bucurie posibilă
Dar ce este bucuria?
Suntem chemaţi la bucurie!
PARTEA I: MOŞTENIREA
Asta-i soarta mea?
Fată, nu băiat
Copilăria
Dodoşelu’ lu’ tata
Viaţa mamei m-a marcat mult timp
Cărţile (bune) au fost salvarea mea
Una dintre „marile” suferinţe ale copilăriei mele
Prima mea carte
Adolescenţa
Plecarea la Şcoală departe de casă
Complexul de inferioritate
Studenţia
Nunta
Naşterea de copii
Istoria se repetă: fată, nu băiat
Groaza de copii mulţi. Pierderea de sarcină
PARTEA II: DRUMUL SPRE VINDECARE
Terapia prin alimentaţie
Lupta cu apucăturile
Simplificarea lucrului din bucătărie
Terapia prin iertare
Seminarul Să ne vindecăm iertând
Cum am lucrat Seminarul iertării
Cum am făcut prima dată Liturghia iertării
Vindecarea relaţiilor
Iertarea tatălui
Iertarea şi acceptarea mamei, aşa cum a fost
Ultima scrisoare către mama
Comuniunea cu cei adormiţi
Urmările codependenţei. Ruperea lanţurilor.
Acceptarea
Trupul meu e minunat
Să inspirăm bucurie fetiţelor noastre
Iertarea – unica modalitate de a putea trăi sănătos dimpreună cu ceilalţi în aceste vremuri

PARTEA III-A: SUNT FEMEIE A VREMII MELE

(Femeia şi provocările contemporane)
Şcoala nu ne (mai) asigură viitorul
Iluzia unui post de titular
Am acceptat să stau cu copiii acasă
O nouă provocare: carnetul de şofer
Teoria franceză: Trei copii, nu doi
M-am născut din nou cu copiii mei
De la angajat la … „liber cugetător”
Antreprenoriat feminin
Planul de afacere
Premiul
Viitorul (mi-)e scris în cărţi
Fă bani cu pasiunea ta!
Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos
Deprinderea unor abilităţi şi cunoştinţe noi
Care e misiunea mea pe pământ?
PARTEA IV: IATĂ EU ŞI PRUNCII PE CARE MI I-A DAT DUMNEZEU
Copiii mei
O tehnică extraordinară
De ce mă mâniam pe copii?
Copiii ne simt vibraţiile
PARTEA V: SOŢIORUL MEU, MINUNEA MEA
Soţiorul meu, minunea mea!
Valoarea expresiei „te iubesc”
Cum distingem dragostea (eros) de multitudinea de dorinţe?
Îmi permit să nu fiu perfectă
Ce faci când îţi vine să pleci departe?
Depind în totalitate de Domnul
Maica Domnului este modelul nostru desăvârşit

PARTEA VI: EU ŞI PRIETENELE MELE MAI TINERE
Vino la biserică aşa cum eşti
Femeia creştină înoată contra valului
Să învăţăm să ne vedem de treaba noastră!
Femeile sunte daruri făcute bărbaţilor
Ascultarea de bărbat nu anulează libertatea femeii?
Nu te lega de oameni sau de lucruri, ci de Doamne
Ordinea lucrurilor şi a vieţii noastre
Libertatea întru ascultare
Cariera
Femeie a lui Dumnezeu vs. „femeie de succes” / „femeie de afacere”
De ce preferă femeile să lucreze în afara casei, a familiei?
„Avem a fi ceea ce suntem!”
Femeia e chemată să dăruiască ceea ce n-are
Bărbatul şi femeiea: Masculinitatea şi feminitatea
Stăpânirea şi supunerea în cadrul familiei
Influenţa trupului asupra sufletului
Maternitatea este esenţa feminităţii
Supunere în Hristos vs. Emacipare
Adevărata libertate
Îngăduiţi-vă unii pe alţii!
Pentru prietena mea care aşteaptă să se mărite
Alegerea soţului
Alegerea e o limitare
Cu cine te căsătoreşti când te căsătoreşti?
Te căsătoreşti cu un om (urmaş al lui Adam), cu un bărbat, cu un soţ, cu o persoană
Exerciţiul tăcerii
Lăsarea părinţilor (ruperea)
Să-ţi vezi soţul aşa cum îl vede Dumnezeu
Ce este căsnicia?
Căsnicia fericită se construieşte
Subtila distrugere a maternităţii
Să privim la înaintaşele noastre
Mă bucur că sunt femeie! Creatorul nu a greşit când „m-a proiectat”
Femeia: ajutor potrivit pentru bărbat
Căsnicia şi cariera
Ce anume face o căsnicie să funcţioneze?
Autoritatea
Lepădarea de sine-despătimirea
Sunt binecuvântată şi bucuroasă
Ce te împiedică să fii bucurie?
Oamenii au nevoie de bucurie
Îndrăzneşte să trăieşti autentic!

PARTEA VII: LA ŞCOALA LUI DOAMNE
La Şcoala bucuriei lui Doamne
La Şcoala bucuriei lui Domne cu maica Siluana
Cum am cunoscut-o pe maica Siluana
Lepădarea moştenirilor
Să lepădăm „cele ale copilului”
Bucurie vs. Entuziasm
Cum transformăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti?
De ce nu ne bucurăm
Secretul bucuriei
Cine îmi fură bucuria?
Judecarea semenului, vorbăria, invidia, bârfirea
Patima lăcomiei pântecelui
La şcoala lui Doamne cu Părintele meu
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos
Nu Dumnezeu este autorul răului
La Şcoala lui Doamne învăţ toată viaţa

TEXTUL DE PE COPERTĂ:

Mă bucur că sunt femeie!
Mă bucur că m-am născut femeie!
M-am născut în mare grabă cu-n dor nespus de viaţă şi de bucurie.
M-am născut să trăiesc bucuria, să fiu bucurie.
Dar la un moment dat, am pierdut bucuria.
Bucuria s-a ascuns.
Şi atunci viaţa mea nu mai avea sens fără ea.
Am ajuns, cum s-ar zice la un impas.
Şi am întrebat pe Doamne:
„Doamne, unde s-a ascuns bucuria?
O vreau! O caut! Nu pot să trăiesc fără ea!
Şi atunci mi s-a mai dat o nouă şansă,
o nouă chemare:
„Vino să iei bucurie! Ea este aici, înăuntrul tău!”
Şi am răspuns chemării
şi am aflat din nou bucuria,
Pe care vreau s-o împart cu tine, draga mea prietenă-femeie.
Dacă, cumva, şi tu ai pierdut bucuria şi o vrei înapoi,
Domnul îţi spune şi ţie: „Vino să iei bucurie”!
Îndrăzneşte!
Hristos a înviat, bucuria mea!

O NOUA CARTE SEMNATA DOINA BLAGA

coperta

Dragilor

multumesc Domnului ca m-a ajutat sa termin de scris o carte pe care am inceput-o de mult si pe care am numit-o sugestiv MA BUCUR CA SUNT FEMEIE!

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa realizez aceasta lucrare!

Lansarea va avea loc duminica 8 martie in cadrul conferintei Femeia si provocarile vietii intre orele 16-18 pe Aleea Calarasilor nr.10

Va astept cu mult drag!

Evenimente DOINA BLAGA

Dragilor

n-am mai scris de multicel pe blog. Am lucrat de zor la terminarea cărţii surpriză pe care, cu ajutorul lui Doamne, o voi lansa în 8 martie.

Mă uit acum la machetă şi nu-mi vine să cred minunea. Slavă lui Dumnezeu şi mulţumire tuturor celor care m-au ajutat să finalizez această lucrare!

Cu ajutorul lui Doamne, ne vom întâlni în 8 martie şi vom sărbători această bucurie împreună.

În altă ordine de idei, de luni a început o perioadă foarte dragă mie, perioada Postului Mare, un maraton minunat.

Vă pomenesc pe toţi şi mă bucur că şi pe această cale virtuală putem să ţinem legătura.

PRIMUL MAGAZIN ORTODOX CU VANZARE DE MANCARE VEGETALA

Dragii mei dragi

tocmai m-am intors de la Constanta de la prietena mea Liliana Blaga, care a deschis un magazin cu mancare vegetala.

A fost minunat! A venit P[rintele si a facut sfintirea magazinului apoi ne-am infruptat din toate bunatatile pregatite de Lili si de Ana.

Ce pot sa zic acum, inca cheauna de pe drum, decat:

Multumesc1 Multumesc! Multumesc!

Aici aveti cateva poze. Mai astept si altele.

Aici e Lili:

LILI 20150221_141001 (Copy)

Aici e magazinul:mag 20150221_141150 (Copy) mag 220150221_141154 (Copy)

Si aici sunt eu in apropierea Pesterii sf Ioan Casian

Slava lui Dumnezeu pentru toate!!!

Tabără de spiritualitate ortodoxă şi nutriţie pentru părinţi şi copii Sfântul Stelian la Moeciu de Jos

Dragii mei

Astăzi m-a întrebat cineva dacă mai organizăm tabere vara aceasta.Da facem.tabere!

Eu m-am gândit să organizăm tabere cu părinţi (sau bunici) şi copii.

Scopul organizării acestor tabere este în primul rând petrecerea unui timp liber şi de joacă împreună, apoi descoperirea frumuseţilor Ortodoxiei şi deprinderea preparării mâncării sănătoase şi a principiilor de vieţuire sănătoasă.

Cazarea o avem la un preţ foarte, foarte avantajos şi masa o vom pregăti împreună de comun acord.

Tabăra va fi de 5 zile, de luni până vineri.
Sunt 20 de locuri în total.
Spaţiul îl avem la dispoziţie pe toată durata verii.

Prefer să facem înscrierile cât mai din timp ca să ne organizăm cât mai bine.

Vacanţa de vară: 20 iunie-13 septembrie.
Ar fi următoarele serii:
22-26 iunie
29 (e sărbătoare) iunie – 3 iulie
6-10 iulie
13-17 iulie
20 (Sf. Ilie) -24 iulie
27-31- iulie
3-7 august
10-14 august
17-21 august
24-28 august
31 august – 4 septembrie

Dvs când aţi prefera să veniţi? Ce săptămâni ar fi potrivite? În funcţie de răspunsurile Dvs ne vom concentra să organizăm 3-4 serii.
Vârsta copiilor m-am gândit să fie de la 5 la 14 ani.
Costul taberei: 

Anul trecut am mâncat la o pensiune şi a fost cam scumpă masa, a fost 50 de lei pe zi, costurile unei tabere per total fiind 450 de lei. Dacă însă ne vom autogospodări, costul va scădea, va fi în jur de 350.

Dacă doriţi să vedeţi programul pe zile va trimit un atas pe email.
Vom face drumeţii la Şcheii Braşovului şi Şcoala Românească, la Castel Bran şi la Schitul Bran, Vom avea ateliere la alegere, printre care sigur va fi atelierul de gătit.

Ne vom juca foarte foarte mult împreună în aer liber în livada mare a pensiunii.

Vă aşteptăm cu drag, Doina Blaga
Puteţi să mă contactaţi prin email: doinablaga @ gmail.com

Nu Dumnezeu este autorul răului

Dragilor

Pentru că cuvântul de astăzi al Părintelui nostru, Vasile Mihoc, mi-a umplut inima l-am transcris şi pentru voi:

„Ateii Îl acuză pe Dumnezeu că este insesibil la suferinţa celor nevinovaţi. Că acum oameni nevinovaţi sunt ucişi. Dar nu Dumnezeu este autorul răului.
Răul vine din libera voinţă a făpturilor raţionale (îngeri şi oameni). Nu Dumnezeu e vinovat că se ucid oameni.

Dumnezeu e una cu cei care suferă. Hristos a murit nevinovat, identificându-Se cu toţii vinovaţii lumii. Şi azi, în Evanghelia înfricosătoarei judecăţi, Hristos se identifică cu cei săraci, flămânzi, bolnavi. Din această evanghelie vedem că răul vine din libera voinţă a omului. Dumnezeu e bunătatea absolută, desăvârşită, e izvorul bunătăţilor.
Răul vine din părăsirea lui Dumnezeu, de când Adam l-a părăsit pe Dumnezeu. De atunci a început istoria fărădelegilor (a uciderilor, calamităţilor), asta e istoria umană.

Dar există şi o istorie a mântuirii, a lucrării lui Dumnezeu care se săvârşeşte întotdeauna. Numai ce a căzut Adam, că Dumnezeu a şi rostit venirea Mântuitorului: „Acela (Hristos) v-a zdrobi capul şarpelui”. Toată istoria decăzută e intersectată de această istorie a mântuirii. Aceasta e Revelaţia, care se descoperă „în multe rânduri şi-n multe chipuri..”.

Evanghelia de astăzi ne ajută să înţelegem de unde vine răul în lume, dar şi de unde vine biruinţa. Faptul că astăzi se omoară oameni, e o tragedie. Dar Evanghelia spune că nu există nicio situaţie în care să nu vină răspunsul ei şi răsplata ei.

Hristos se identifică cu suferinţa. Hristos S-a făcut blestem pentru noi, a murit pe cruce. Moartea lui Hristos pe Cruce e un fapt scandalos. Crucea rămâne un scandal (în lb. Greacă „scandalos”) toţi ne scandalizăm de nedreptate – e strigător la cer că Hristos moare pe Cruce, dar asta nu înseamnă că totul s-a încheiat, ci Hristos e biruitor.

Crucea e sminteală, dar Hristos pe cruce e biruitor, şi prin El, toţi inocenţii (nevinovaţii) care sunt ucişi, toţi sunt biruitori. Nu păcatul, nu călăii au ultimul cuvânt. Crucea e biruitoare. Toţi care participă la Cruce sunt biruitori, pentru că Hristos e prezent cu toţi care suferă. E prezent cu Crucea, dar şi cu biruinţa Sa: „Veniţi de moşteniţi Împărăţia cerurilor cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!”

Iată ceea ce este de neînţeles pentru cei fără de Hristos! (Iar la vecernie avea să completeze cu cuvintele Sf Ap. Ioan: „Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatal, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El”. (Epistola I, 3,1).)

Prin invitaţia în Împărăţie, toată credinţa şi lupta e minunată, are înţeles pentru noi. Când citim această parabolă, nu ne mai este frică de judecată. Da, lumea e vădită de Duhul Sfânt de păcat, dar oamenii credincioşi au viaţa lui Hristos. Pentru oamenii credincioşi nu există judecată. Nimicurile noastre (simplele gesturi de a da ceva de mâncare, un pahar cu apă) El le adună. Toate sunt scrise (nu-s trecute cu vederea). Dar lipsa la apelul de a-L primi pe Hristos în cei mici, în care Hristos se identifică, va fi judecată şi pedepsită. Şi asta dă sens la toate faptele la care suntem chemaţi să le facem. Dar nu că Dumnezeu are nevoie de fapte. Mântuirea e un dar. Iar omul credincios nu poate trăi decât cu mintea lui Hristos, binele fiind atitudinea normală a vieţii lui.

Hristos este în toate ale noastre, în dezamăgirile noastre, în toate se face una cu noi. Primii creştini se numeau „anabimi”, adică „cei săraci”. Cu toţii suntem săracii Lui, flămânzii Lui. De aceea venim la sfânta liturghie şi ceream pâinea iar şi iar şi ne hrănim şi în El suntem vindecaţi, eliberaţi. El e totul pentru toţi. De aceea nu putem să ne exprimăm bunăvoinţa şi recunoştinţa faţă de El şi faţă de toţi care ni l-au arătat pe Hristos. La sfârşit Îl vom vedea aşa cum este.

Oamenii lui Hristos ni-L arată pe Dumnezeu aşa cum este El. Cărturarii au arătat şi arată un Dumnezeu aşa cum nu este şi-L acuzau pe Hristos că stă cu vameşii şi cu păcătoşii. La aceste acuzaţii Hristos răspunde cu trei pilde: pilda cu oaia cea pierdută, pilda cu drahma cea pierdută şi pilda filului risipitor, zicându-le: „Voi nu ştiţi cum este Tatăl, cum este Dumnezeu! Dumnezeu este Păstorul cel bun care caută oaia cea pierdută, Dumnezeu e precum femeia care şi-a pierdut drahma şi face orice s-o găsească, Dumnezeu e Tatăl care aşteaptă întoarcerea fiului, pentru a-i da tot ce are, fără să socotească nimic, care îl îmbrăţişează şi pregăteşte cină mare. Aşa e Tatăl. Dar cărturarii lumii, oamenii fără Dumnezeu, nu ştiu cum e Tatăl, nici chiar unii credincioşi nu ştiu. Numai sfinţii ni-L arată pe Dumnezeu, pentru că ei L-au văzut. Oamenii lumii Îl descriu deformat pe Dumnezeu.

Noi nădăjduim să-L vedem aşa cum este. Aşa cum frumos spune Părintele Sofronie „Îl vom vedea aşa cum este!”. Dar până atunci vedem ca prin ghicitură, Îl vedem pe Hristos care caută pe saraci, şi pe Hristos în săracii care-L caută.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim de partea celor care sunt chipul lui Dumnezeu, cu care El se identifică!”.

O seară binecuvântată!