Arhive zilnice: 5 februarie 2015

Soţiorul meu, minunea mea

Până nu demult, îmi priveam soţul ca pe o persoană care are multe datorii la mine. Trebuia să fie atent, să mă iubească, să-mi dea totul.

Dar într-o zi am înţeles că iubirea nu are pretenţii. Şi tunci mi-am schimbat atitudinea. Am început să dăruiesc eu ceea ce doream să primesc.

Eram permanent nemulţumită şi găseam motive să reproşez. Mi-am dat seama că e absurd. Soţul meu e om şi asta înseamnă că e limitat şi e vulnerabil. Numai Dumnezeu e perfect şi acest Dumnezeu perfect a făcut pentru mine special un om minunat.

Până nu mi-am dat jos ochelarii prejudecăţilor şi visărilor tinereţii, nu am putut vedea minunăţia din soţul meu, îi vedeam mai mult neputinţele, defectele şi nedesăvârşirea. Uneori mă enerva felul lui de a fi, tăcerea lui.

Dar iată că după mai bine de 14 ani de căutare, am descoperit o metodă de a-mi „crea” soţul pe care mi-l doresc. Această metodă e simplă şi cu putere, e dată de însuşi Domnul: când nu-ţi place ceva (ceva care nu-ţi place, care îţi este vrăjmaş, adică ţi se împotriveşte dorinţelor, simţămintelor), binecuvintează! Ori de câte ori îl auzi şi-l vezi pe soţ, roagă-te şi zii aşa: „Doamne binecuvintează pe soţul meu (numele, neaparat!) şi-l miluieşte!”.

Şi ai să vezi minuni. Ai să vezi că soţul tău devine alt om. Şi zii aşa oricând eşti cu el. şi când îl atingi, şi când îl drăgăleşti şi înainte de a-i spune ceva. Şi dimineaţa înainte de bună dimineaţa, şi seara înainte de a-i spune noapte bună.

Şi-ţi mai spun o taină: taci mult în preajma lui. Taci şi roagă-te. În Taina Nunţii ai primit o putere făcătoare de minuni, ai primit harul, foloseşte harul Nunţii. Imploră-l să se coboare peste voi, mai ales când apar greutaţile, neînţelegerile zi aşa: „Doamne coboară harul Nunţii peste noi şi fă aceste memente prilej de pace şi de bucurie, că ce bine că suntem împreună. De ce să risipim momentele acestea de împreună şedere pe nemulţumiri, fie ele şi „pe bună dreptate”?

Mai demult credeam că „am misiunea” să-mi mântui soţul, să-l povăţuiesc pe calea cea bună, să-l tot atenţionez când greşeşte (faţă de mine). Dar la un moment dat am înţeles că eu nu sunt mântuitorul nimănui, şi cu atât mai mult al soţului meu. Domnul este Mântuitorul şi Dătătorul a tot binele. şi aşa Domnul îl crează mai cu adevărat pe soţul meu, mai frumos, mai minunat. Şi curios, şi stând lângă un asemenea om, devin şi eu mai frumoasă. Aşa ca în ziua nunţii noastre!

Viaţa ne pune mereu la încercare. Ne luptăm cu grijile vieţii, dar e important să fim atenţi cu cei mai preţioşi oameni din viaţa noastră. Acel minunat om cu care mi-am unit inima în Taina Nunţii poate fi acoperit de indiferenţa mea.

E nevoie să întreţin focul dragostei, altfel el se stinge sau îşi caută singur surse de supravieţuire şi e păcat să se stingă, dacă am văzut de atâtea ori ce frumos luminează!

Binecuvântat fii, soţiorul meu. minunea mea, eroul meu!