Arhive lunare: martie 2015

Vindecare prin iertare?

Vindecare de ce?

De boală. Cred că ştiţi că boala e de două feluri trupească şi sufletească. Nu te simţi bine, te doar trupul şi mergi la doctor. Dar noi mai avem un suflet. Te poate durea sufletul? Da. Este oare o boală a sufletului? Da. Cum a apărut boala?
Dumnezeu ne-a făcut bine, de ce suntem bolnavi? Boala e consecinţa faptelor noastre.

Sănătatea se dobândeşte prin vindecare. Ai avut o boală, te-ai vindecat şi acum eşti sănătos. dar de fapt sănătatea ce e?
Sănătatea e starea aceea de început, aşa cum ne-a creat Dumnezeu.

Noi credem că dacă ne spune doctorul că am născut un copil de nota 10, suntem liniştiţi că e sănătos. dar nu e.

De ce? Pentru că se naşte cu o fire căzută din harul lui Dumnezeu, ruptă de Dumnezeu, bolnavă, sufletul lui e bolnav. Am moştenit o fire bolnavă şi de aici concluzia că toţi suntem bolnavi, mai mult sau mai puţin.

Când mi se face o nedreptate sau mi se întâmplă ceva rău, e firesc să mă întristez, să mă necăjesc. Dar asta nu-i păcat. Asta e neputinţa firii mele rupte de Dumnezeu, căzută din har.

Păcat e ceea ce mă îndeamnă să fac ceva rău: să mă răzbun, să-i zic vreo două…
Dar eu nu pot să fac altfel decât îmi vine.. eu nu pot să fac binele decât împreună cu dumnezeu.

Dar rănile mele sufleteşti m-au slăbănogit…nu sunt mulţumită de mine, nu-mi place de mine…eu nu-L pot vedea pe Dumnezeu ca prieten…am nevoie de vindecare..şi asta se poate face prin iertare.. iertarea mea şi a celorlalţi şi a lui Dumnezu.
Cum pot face asta?

Un posibil răspuns îl voi primi azi la ora 17.30 când vei veni şi-mi vei povesti cum ai făcut tu ca să te vindeci…vino şi-mi povesteşte, te aştept!

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2015/03/24/seminar-gratuit-cum-ne-putem-vindeca-iertand/

Reclame

Filmuletul cu cateva momente de la Conferinta Femeia si provocarile vietii din 8 martie 2015

Dragilor

am primit astazi filmuletul mult asteptat cu cateva momente de la

Conferinta Femeia si porvocarile vietii

in timpul careia am lansat si cartea

Ma bucur ca sunt femeie.

In filmulet sunt cateva cuvinte despre

Vindecarea prin iertare

Imagini de la CONFERINTA FEMEIA SI PROVOCARILE VIETII si Lansarea cartii MA BUCUR CA SUNT FEMEIE

Dragilor

am primit fotografiile si cateva momente video de la Conferinta din 8 martie. Multumesc mult prietenilor mei care au facut tot posibilul sa am aceste imagini astazi.

Conferinta a fost minunata! Un moment inaltator de impreuna sedere cu doamne minunate!

EU 8 Martie (1)cu Odeta si Mihaela 8 Martie (8)ODETA 8 Martie (13)CU LILIANA 8 Martie (20)CU mIRELA 8 Martie (39)CU TORTUL 8 Martie (29)HUROMEL 8 Martie (25)CU CARTEA MA BUCUR 8 Martie (24)

De ce VINDECAREA PRIN IERTARE?

Dragilor,

poate vă întrebaţi de ce sau ce rost are să veniţi la un seminar despre iertare….

Iată câteva reflecţii persoanle din dimineaţa asta:
– istoria omului, a lui Adam şi a Evei..izgonirea din Rai…
– toţi suntem bolnavi, toţi avem nevoie devindecare.
– Nimeni nu este perfect, şi asta e marea revelaţie care ne poate vindeca sufletul.

Toţi suntem vulnerabili, toţi suntem din când în când egoişti, lipsiţi de compasiunesau inconştienţi, rănindu-i pe cei din jur.. toţi ştim ce înseamnă să ne luptăm cu propriul ogo, cu frica şi cu lipsa lipsa iubirii.cu toţii am cunoscut, măcar odată, ce înseamnă să-ţi doreşti să fii mare în această lume, dar să acţionezi ca un om mărunt, să-ţi doreşti să fii bun, dar să reacţionezi ca o fiară, dorinţa de a fi înţelept, dar a acţiona prosteşte. Marele dar, ce ni-l putem face nouă înşine şi tuturor celor din jur, este să recunoaştem cu sinceritate acest lucru: că suntem departe de a fi perfecţi şi totuşi să fim împăcaţi cu noi înşine şi cu cei din jur.

– Procesul meu de vindecare a început în urmă cu 14 ani şi a început de la exterior spre interior. Am început să-mi tratez trupul şi am descoperit că de fapt sufletul meu e mai bolnav şi încet am început să lucrez la vindecarea lui.

– Dumnezeu mi-a pus la îndemână mai multe instrumente de vindecare, dar cel mai minunat dintre toate simt că este iertarea

– Am început vindecarea trupului şi am văzut că, ce reuşeam să fac bun prin alimentaţie sau alte lucruri exterioare, risipeam într-o clipă de mânie, de nemulţumire şi depresie şi astfel m-am hotărât să mă focusez pe interior, să fiu atentă la păstrarea păcii şi mai ales la lucrurile care-mi furau pacea şi astea erau legate de gândurile mele şi de acţiunile celor din jur şi de reacţiile mele la ele.

– Am avut descoperirea puterii iertării. Am început să învăţ să-i iert pe cei din jur care făceau aceleaşi greşeli şi am început să cultiv starea de pace interioară

– Poate tu nu ai nevoie de vindecare, poate tu eşti sănătos. Poate chiar nu ai nevoie (deşi nu am cunoscut încă vreun om lipsit de răni sufleteşti nevindecate), dar să spunem aşa, chiar şi în acest caz, tot ai nevoie de lucrarea iertării prin care îi poţi vindeca pe cei din jur.

– De fapt aceasta este marea noastră menire pentru care ne-am născut pe acest pământ: cu toţii ne-am născut în această lume pentru a ne vindeca unii pe alţii de gândurile noastre greşite, de conceptele limitate şi penibile care ne tezesc teama şi care ne împiedică să fim ceea ce suntem chemaţi să fim şi nu putem fi decât în relaţie unii cu alţii. Aurul nu devine strălucitor dacă nu este lustruit îndelung. Aşa şi noi, devenim ceea ce suntem chemaţi să fim, doar împreună, unii cu alţii în Dumnezeu. Şi cum suntem cu toţii nedesăvârşiţi, iertarea (şi îngăduinţa) este singura modalitate prin care putem convieţui.

– Iertarea generează una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viaţa noastră şi în vieţile celor din jurul noastru. Ea schimbă totul aproape instantaneu. Ea aduce bucurie acolo unde este durere, pace acolo unde este conflict şi fericire acolo unde este mânie. Dar mai mult de atât, iertarea ne ajută să ne regăsim pe noi înşine care ne-am împrăşiat şi împărţit în zeci de bucăţi blocate în ţinerea de minte a răului.

– Am ales această temă deoarece am convingerea profundă că, predând oamenilor o anumită lecţie, primul care are de învăţat sunt eu. Iar iertarea mi se pare lecţia cea mai importantă o pot învăţa. Şi de aceea, de acum încolo, iertarea va fi preocuparea mea de căpătâi.

– Am ales să vorbim despre iertare, pentru a-mi reaminti mie însămi cât de mult îmi doresc să pun capăt suferinţei pe care mi-o provoc singură şi pe care le-o provoc şi altora din jurul meu prin criticile mele, prin neatenţia mea sau când când refuz să iert.

– Vă mărturisesc că iertarea mi-a schimbat viaţa. Şi de fiecare dată când lucrez iertarea, trăiesc o stare de libertate interioară profundă, de nădejde, de pace şi de bucurie pe care nu am simţit-o în niciun alt context al vieţii mele. Iertarea este un proces continuuu. Ea nu se poate încheia vreodată în această viaţă. Iertarea e un proces în continuă desfăşurare, o creştere, o devenire. El nu se sfârşeşte niciodată. Atâta timp locuiesc în acest trup, o parte din mine va fi tot timpul tentată să critice şi să emită judecăţi „de valoare” la adresa celorlaţi oameni.

– Trebuie să vă mărturisesc că nu a fost şi nu este zi în care să nu mă abat de la calea cea dreaptă, fără să mă surprind că îi critic pe cei din jur şi pe mine însămi. Uneori mi se întâmplă într-o manieră josnică. Un singur gest sau cuvânt, îmi fură pacea şi-mi subjugă inima şi-mi construiesc mental tot felul de scenarii de revoltă, de răzbunare şi renunţare de a mai lupta să devin omuleţ.

– Dar încet, încet, am învăţat să practic non-stop iertarea şi fiecare întâmplare „neplăcută” devine un prilej de introspecţie: ce pot învăţa de acici, care-i partea mea?

– De multe ori mi se întâmplă să mă răzvrătesc pe oamenii care fumează pe stradă, care beau şi mănâncă tot felul de „porcării”. Dar simplul proces aplicat al iertării şi îngăduinţei acestor oameni, aşa cum sunt, şi a rugăciunii pentru ei, mă eliberează, încet, încet, de anumite sentimente profunde pe care le aveam în subconştient referitoare la propriul meu comportament din trecut, de atunci când nu ştiam şi nu practicam stilul de viaţă sănătos.

– De curând, mi-am dat seama că o bună parte din criticile mele la adresa celorlalţi nu erau decât o proiecţie a propriei vinovăţii, şi implicit, o autocritică. Am înţeles cât de vindecător este gestul iertării şi cât de mult mă poate elibera de propriul trecut, ajutându-mă să trăiesc plenar şi-n bucurie, momentul prezent.

– Ori de câte ori ne întristăm, este semn că nu iertăm. Un om care iartă şi primeşte iertarea este un om bucuros şi fericit. Dar noi ne cramponăm de ce ne fac cei din jur sau ne împotmolim în propriile noastre greşeli faţă de noi, de sufletul şi de trupul nostru şi ratăm bucuria singurului moment de care atârnă viaţa noastră: momentul de faţă.

Să mă întreb:

– Ce fac în acest moment îmi aduce bucurie sau tristeţe?

…cum folosesc oportunităţile momentului?

Să aveţi o duminică binecuvântată!

Salată de verdeţuri de primăvară cu maioneză de avocado şi mămăliguţă caldă

Dragilor

Tocmai am mâncat o delicioasă salată! Mulţumesc Domnului pentru o aşa bunătate!

Aaa! Staţi să văd cum am făcut-o! Iniţial am vrut să fac reţeta mea preferată din urzici, ceapă şi avocado şi să le mănânc cu mămăliguţă, dar aveam spălate şi alte verdeţuri: leurdă, lobodă, aţmăţuchi (un fel de pătrunjel creţ cu un miros „dulceag” foarte puternic) şi le-am adăugat şi pe ele şi aşa a ieşit o salată bogată de verdeţuri.

Mai concret, cum am procedat:

Salată de verdeţuri de primăvară
Am curăţat 3-4 cepe (de data asta am folosit ceapă albă uscată) le-am tăiat finuţ de tot (cum numai eu –în casă- pot ..hi, hi!). am frecat-o în mână, apoi am tocat urzicile crude, spălate şi scurse, prin tocător. Le-am amestecat cu ceapa şi le-am frecat bine ca să li se ducă pişcăceala apoi am tăiat finuţ şi celelalte verdeţuri şi apoi am făcut maioneza.

Maioneză cu avocado, ulei de măsline şi usturoi

Avocados with pit

Un avocado
2 linguri de ulei
O căpăţână de usturoi
Un praf de sare

Am tăiat avocado. De data asta am luat şi un avocado rotund, ştiţi că de obicei prin magazine se găseşte avocado lunguieţ, aşa ca o pară, dar zilele astea am văzut şi avocado rotund şi am luat unul să văd cum e. Şi e ok şi ăsta rotund. Am scos miezul din avocado, l-am zdrobit bine cu furculiţa apoi am adăugat usturoiul, pe care l-am ras prin răzătoarea micuţă de mână, ca să nu mai murdăresc presa de usturoi, că se curăţă mai greu, am amestecat bine usturoiul şi apoi am pus 2 linguri de ulei de măsline şi am frecat bine ca la maioneză. Desigur că poţi pune cât ulei vrei, dar nu se mai simte apoi gustul minunat de avocado. Am gustat maioneza. Doamne ce bunătate! am amestecat-o cu salata şi apoi am gustat din nou. Doamne ce bunătate, de zeci de ori mai bun decât peştele ce l-am gustat duminica trecută.

Mămăliguţă din făină proaspăt măcinată
Între timp pusesem apa la fiert pentru mămăliguţă şi apoi am măcinat câteva mâini de boabe de porumb la bijuteria mea de moară Picture1

şi cât am făcut salata, a fiert şi apa şi am pus făina să fiarbă şi după ce am terminat de făcut salata, am mestecat şi mămăliguţa făcută în cratiţa de fontă care a fiet-o ca la mama acasă.

În timp ce mâncam aceste bunătăţi: salată de verdeţuri cu maioneza de avocado şi cu mămăliguţa caldă, mi-am amintit de copilărie când mâncam verdeţuri direct din grădină

moto_0540

cu mămăligă rece…uleiul era o sărbătoare..ce să mai spun ulei de măsline? Şi mâncam şi plângeam atunci de pişcăceala frunzelor de ceapă iar acum plângea de recunoştinţă, sărutând mâinile lui Doamne care ne dă numai bunătăţi … şi oare mai putem să zicem că n-avem ce mânca în post?

CĂRŢILE SEMNATE DE DOINA BLAGA

_MG_3885

Dragilor

am scris câteva cărţi cu drag şi dor de voi, prietenii mei.

Aceste cărţi sunt mărturia şi dăruirea sărmanei mele experienţe pe planul trăirii unei vieţi sănătoase sufleteşte şi trupeşte dimpreună cu Doamne, prin care doresc să vă fac poftă şi vouă.

Aceste cărţi sunt:

carti-DB

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

coperta 1

SLUJIREA DIN BUCĂTĂRIE

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

CARTE DE BUCATE PE ANOTIMPURI

coperta1 cartea de bucate
ŞI …cartea mea de suflet, minunea transformării mele…

MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE

coperta

Aceste cărţi au fost scrise pentru evenimentele din cadrul proiectului Îdrăznesc  să trăiesc sănătos. Nu sunt cărţi profesioniste, comerciale, ci sunt cărţi de suflet, simple, scrise prietenii mei.

Sunt cărţi nedesăvârşite, strigătele sufletului meu……

Îmi asum nedesăvârşirea ….şi vă mulţumesc pentru că existaţi şi că m-aţi provocat să vă dăruisc ce am primit mai bun în sufletul meu şi să fac asta tot mai bine … De aceea le-am tot corectat şi am tot scos ediţii noi….

Dacă nu aţi fi fost voi, aceste cărţi nu ar fi existat.

Vă mulţumesc!

Fiţi binecuvântaţi!

Lăpticul portocaliu făcut cu storcătorul cu melc Huromel

Dragilor

azi dimineaţă le-am făcut copilaşilor un lăptic fantastic din migdale şi din morcov
…Dumnezeule, ce bunătate! ce frumuseţe..ce gust şi ce consistenţă!

De curând am cumpărat nişte migdale de calitate cu miez frumos şi proaspăt. Ieri dimineaţă am pus o cănuţă de migdale la înmuiat şi azi dimineaţă am făcut, cu ajutorul storcătorului cu melc, minunatul meu ajutor, Huromel un lapte nemaipomenit de bun. La trei mânuţe de migdale înmuiate am pus cam 250 ml apă. Am făcut laptele în storcător, adăugând câte o mână de migdale şi apă în acelaşi timp. A ieşit un lapte grosuţ şi cremos. Apoi am stors şi vreo 4 morcovi adevăraţi, pe care i-am cumpărat de la nea Ioşka..nişte morcovi bio…crescuţi în grădină..dulci-dulci…şi portocalii…Măi, a ieşit aşa un lapte de fain şi de gustos, de-mi venea să-l sorb şi prin ochi… Până şi lui pisicel ăsta mic mofturos…..,Rafaeluţa mea, i-a plăcut nespus!

Doamne, cum voi putea să-Ţi mulţumesc pentru aceste daruri?

Îmi aduc aminte de timpul când erau fetiţele mici şi cât de greu le făceam o ţâră de suc…şi acum cu ajutorul acestui minunat storcător cu melc, iese o aşa bunătate..aşa de consistent şi de hrănitor…!

Mulţumesc încă odată Domnului că ne-a ajutat să luăm acest storcător şi mulţumesc şi băieţilor de la HuromRomânia că ni l-au trimis! A costat el o avere, dar ne şi ajută să facem o păpică valoroasă!

Vorba lui Lorand: o fi ea educaţia costisitoare, dar ignoranţa e şi mai şi!

Dacă doriţi să achiziţionaţi şi voi acest minunat storcător, care face minunăţii de te lingi pe „botic”, contactaţi-mă pe email: doinablaga@gmail.com sau la telefon: 0757574503

Îl puteţi vedea şi în acest filmulet cu Seminarul gratuit de nutriţie din Sibiu:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2015/02/07/primul-seminar-gratuit-indraznesc-sa-traiesc-sanatos-de-la-sibiu/
Nu-i păcat să dai banii pe apă chioară cu gust de lapte, când poţi să faci un lapte proaspăt şi valoros?
Şi acum sunt verdeţurile…ce bine le storce Huromel…

Ce uşor rănesc şi cât de greu obţin iertarea!

Dragilor

astăzi sunt puţin mâhnită…

aseară am intervenit în pedagogia soţului meu aplicată copilaşilor mici…nu care cumva să li se întâmple ceva rău…Ce năroadă am putut fi….am stricat un lucru atât de bun …şi doar mi-o spus odată să nu intervin când el discută cu copiii…şi doar ştiu şi eu că atunci când un părinte ceartă un copil sau îi aplică o pedeapsă.. să nu intervin…

Am greşit!

Altădată femeile ascultau de soţ şi aveau mai multă încredere în ei …
Mi-a povestit odată soţul că bunica lui a luat o palmă de la bunicu, pentru că s-a băgat peste el când îi certa pe copii…

Ideea e că am comis-o…am sărit cu gura pe soţior, luând apărare copiilor…care pe bună dreptate erau certaţi că-şi lasă lucrurile împrăştiate de-ţi rupi capu’ prin ele… L-am oprit pe soţior să nu le certe pe fete şi apoi mă plâng că „ce să mă mai fac cu copiii ăştia!”. Spuneţi şi voi dacă nu am fost nesocotită?

Merit cu vârf şi îndesat comportamentul copiilor mei „împrăştiaţi”, pentru că nu aplic suportarea consecinţelor: …lucrurile trebuie puse la loc..ce e aruncat pe jos sau pus pe aiurea, se aruncă…Dar eu îmi calc pe inimă de fiecare dată…, pentru că-mi zic că nici eu nu-s perfectă…şi că nu-mi place să urmăresc ca poliţaiu’ pe copii…, dar e nevoie să le imprim nişte reguli…că, altfel, ne rupem capul în jucării şi haine…şi papuci…

Ok, mi-am învăţat lecţia, dar ce mă fac cu repararea greşelii…? Mi-am cerut iertare…dar … tăcere…Asta e semn că trebuie să şi fac ceva, nu numai să zic „iartă-mă!”…E nevoie să pun început bun şi să respect atitudinea celuilalt…şi să mă străduiesc să fiu consecventă în relaţia cu copiii…să aplic regula „suporţi consecinţele faptelor”.
Am greşit mult aseară, băgându-mă în treaba soţiorului!
…IERTARE, DRAGOSTEA MEA!

Iertarea mi-a trasformat viaţa

Dragilor
trăim într-o societate care parcă a înnebunit de tot. Ne enervăm de la prima oră a dimineţii pe soţ, pe nevastă, pe copii, în trafic, ne enervăm stând la coadă la magazin sau la ghişeu, ne enervăm pentru orice mărunţiş de la serviciu, ne mâniem pe soacră, pe vecini şi chiar pe prieteni. Suntem permanent stăpâniţi de irascibilitate, stresați și gata să răspundem tuturor cu aceeași monedă. Dar ne găsim mereu scuze și circumstanțe atenuante. Nu eu sunt de vină, ci am fost provocat. Sistemul e de vină.

Da, dar asta nu ne ajută deloc, ba din contra, ne distruge sistematic. Este imperativ să facem ceva în acest sens. Şi avem multe de făcut! Dar când? Trăim într-un ritm nebun în care nici să ne facem o salată nu avem timp…ce să mai zic de citit o carte, de făcut introspecţii … dar cu toate aste cred că simţiţi şi voi cum simt eu că aşa nu se mai poate, că e nevoie să facem totuşi ceva ca să ne salvăm familiile, Biserica, neamul…

Zilnic suntem martorii multor nedreptăţi, atât în relaţii apropiate cât şi la nivel social. Ne pierdem vremea în discuţii şi văicăreli..dar astea nu schimbă nimic…cu toţii aşteptăm să facă ceva dom preşedinte, guvernul…alţii, dar eu, eu ce fac… SUNT RĂNIT ŞI RĂNESC MEREU…

E timpul să pun un început! E timpul să mă vindec, să fac curat în interiorul meu şi cea mai eficienta metodă de curăţenie este IERTAREA.
Uneori e greu să iertăm. E greu pentru că vrăjmaşul diavol se împotriveşte, nu-i place deloc să iertăm pe cineva şi din cauza asta ne tot aduce argumente. Şi apoi mai este greu să iertăm pentru că nu ştim ce este iertarea. De multe ori confundăm iertarea cu scuzarea. Găsim o explicaţie, o scuză, pentru comportamentul care ne-a rănit şi nu avem curajul să spunem: „M-ai rănit şi te iert!”. Sau mai rău, ne împăcăm fără să ne iertăm, şi se adună, şi se adună, şi ajungem de nu mai putem să ne privim în ochi cu adevărat.
Apoi confundăm iertarea cu uitarea. Dar rănile uitate sunt depozitate înăuntru şi, când ţi-e lumea mai dragă, îşi arată colţii şi te trezeşti că te comporţi ciudat şi nu ştii de ce.

Ranchiuna, ţinerea de minte şi pomenirea răului, ura faţă de cei ce ne-au greşit lasă urme adânci în sufletul nostru. Resentimentul poate genera boli precum ulcer, hipertensiune şi chiar cancer.

Maica Siluana Vlad ne pune la îndemână un SEMINAR numit SĂ NE VINDECĂM IERTÂND. Acesta este o lucrare minunată, un exerciţiu de introspecţie, de autocunoaştere şi de reflecţie. Disponibil online şi gratuit, Seminarul Iertării presupune parcurgerea în liniștea căminului a unor şedinţe de terapie cu noi înşine, îmbinând abordarea psihologică cu cea duhovnicească.

Sunt numeroase mărturiile că urmărirea corectă a Seminarului a dat roade, că multe mentalităţi s-au schimbat, că răspunsurile au fost găsite şi situaţii de viaţă şi persoane ostile au fost acceptate cu seninătate.

Eu însămi dau mărturie că viaţa mea s-a schimbat total după ce am făcut acest Seminar. Cei care aţi citit cartea mea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE, aţi putut vedea transformările ce au avut şi au loc în viaţa mea.

Ideea e că acest Seminar, şi toată această lucrare, presupune un pic de răgaz. Materialele sunt destul de multe şi apoi sunt aspecte care par greu de înţeles. de aceea vă invit să ne întâlnim şi, împreună, să căutăm să înţelegem şi să ne încurajăm în lucrarea aceasta minunată a iertării, pe care eu o consider unica salvare a noastră. În situaţii în care vezi că parcă nimic şi nimeni nu mai e la nivelul chemării, când „toţi ne-am abătut la rău”…unica salvare e iertarea. Dar e nevoie să înţelegem corect şi bine ce este iertarea şi cum poate ea deveni stil de viaţă.

Dragilor

a ierta nu este doar cel mai bun medicament pentru sufletele şi trupurile noastre, ci este şi porunca lui Doamne, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Şi apoi… Fără să iertăm pe cei care ne greşesc, nu putem spune nici măcar Tatăl nostru…, c-o spunem spre osândă…
Vă aştept marţi, 31 martie să vorbim despre vindecarea prin iertare.

proiect

E diferenţă, totuşi, să faci treburile cu Doamne sau să le faci singur!!!!

Dragilor
în dimineaţa asta m-am trezit cam indispusă şi cu mare greutate am început să fac cele ale dimineţii. Am început să le fac cu nemulţumire şi fără spor…şi în gând tot cârteam: „iar numa’ eu! Uf… ! Şi sunt atâtea de făcut: şi sucul de fructe…şi laptele de cocos…şi.., vai n-am cereale fierte!…Tre’ să fierb repede nişte ovăz..că se fierbe repede…Da, dar tre’ să-l fac făină…şi, vai, trebuie să pun moara în priză…că nuş’ ce au prizele astea din bucătărie că nu pot să las tot timpul toate în priză …şi ..uf nu nimeresc priza asta din spate… deja e târziu..şi laptele nu-i gata… tre’ să sparg nuca…. Izbesc nuca de cocos de cimentul din curte, dar nu vrea să se spargă…şi ochii parcă mi se împăienjenesc…aş vrea să dorm acum, nu să sparg nuci de cocos… Uf..ceasul 7 fără 20 de minute …La fix soţiorul tre’ să iasă din casă… şi ovăzul nu-i gata…aaaa…tre’ să mai curăţ şi o sfeclă roşie…să dau culoare lăpticului…În sfârşit…cănuţele se umplu..! Haideţi la păpică copilaşi!”.

Soţiorul pleacă cu mijlocia la şcoală, iar eu urmează s-o duc pe mezinuca la grădi…Uf! ce de vase murdare! Şi storcătorul… e cleios de la grăsimea nucii de cocos … dar hai să storc un morcov pentru mezinuca, care n-are chef să mânce ovăzul cleios…
Îi pun suculeţul..Se strâmbă, iar eu mă înfoi la ea şi-i zic apăsat: „Îl bei într-o secundă că….te mânc eu pe tine cu nas cu tot…, cu …muci cu tot!”.

Mă împiedic de găleata de gunoi.. .. Pe masă sunt cojile…uf…îmi vine să urlu, să strig că ce numai eu…în toate zilele numa’ eu să lucru în bucătărie…îmi vine să trântesc tot…Simţeam că crăp…că nu mai pot…Şi indispoziţia asta..şi capul ăsta greu… !
Dar, dintr-o dată, mi-am amintit să-L chem pe Domnul să mă ajute şi zic: „Rafi, hai să cântăm la Născătoarea!”.

Dar parcă nu-mi vine să cânt .. ..şi aştept să cânte Rafi, dar ea, nimic…Încep să cânt…şi ea după mine …şi cântăm aşa de vreo câteva ori „Născătoare de Dumnezeu bucură-te….” şi apoi încep să zic: „Maica Domnului ajută-mă…uite e deja 8 şi trebuia să fim la grădi…Doamne vino acum aici şi mă ajută…ia greutatea asta…!” Şi încet, încet se face lumină….şi pe masă ..şi în chiuvetă şi pe blat…şi toate-s la locul lor şi ajungem şi la grădi. Şi, pe drumul de întoarcere, m-am gândit la această minunată posibilitate de a lucra cu Doamne. Ce simplu e…, dar obiceiul de a urla şi de a trânti toate cu ciudă şi nemulţumire e mai puternic şi e nevoie de un pic de sforţare…să mă abţin să nu mă las târâtă de stări fizice…de chef sau de nechef…, ci să-L chem pe Domnul chiar atunci în lucrul meu şi El vine şi mă ajută efectiv…şi azi am văzut asta…, dar e nevoie să zic „Doamne ajută” în loc de „nu mai pot”.. sau „ce numai eu..da, ce iar să pregătesc mâncare…iar să lucru atât…”.
Mulţumesc, Doamne, pentru ajutor! Bine este să lucrez cu Tine…!