Arhive zilnice: 5 martie 2015

Ce cadou ar fi cel mai potrivit să ofer persoanei dragi?

Dragilor

adesea suntem puşi în situaţia să facem un cadou şi de multe ori avem o mare dilemă când vine vorba să alegem un cadou potrivit.

Eu am oferit şi ofer ceea ce îmi este mie foarte drag şi ce mi-ar place să primesc.

Cred că aţi ghicit: eu ofer cărţi.

Cărţile bune sunt un dar nepreţuit. De fiecare dată când am găsit sau găsesc vreo carte foarte bună, mă gândesc s-o fac cunoscută şi celor dragi. Acum bucuria de a oferi cărţi s-a mărit, căci am posibilitatea să ofer şi cărţile pe care le-am scris cu mânuţa mea şi în care am pus o parte din fiinţa mea şi asta mă bucură enorm.

De mic copil m-au fascinat cărţile. Eu consider că pentru mine cea mai mare bogăţie sunt cărţile, deoarece în ele am aflat tainele lumii acesteia şi pe Creatorul ei. Eu când m-am căsătorit n-am avut altă zestre decât 3 saci cu cărţi, pe care le-am tot cumpărat în anii de studii. Renunţam la orice alte lucruri şi-mi luam cărţi. Îmi notam pe ele data, locul cumpărării şi apoi le citeam cu nesaţ. Am adunat multe cărţi. Dar anul trecut am făcut o triere în sacii cu cărţi şi le-am donat la o parohie de la sat pe cele care stăteau şi mucezau la mine, cu gând că poate le va citi cineva. Mi-am lăsat, cum s-ar zice, cărţile cheie. M-am desprins cu greu de acele cărţi, dar a fost un pas enorm în creşterea mea spirituală şi duhovnicească în sensul că, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am desprins de o legătură pătimaşă. Dar, oricum, mi-au rămas destul de multe cărţi.

Se spune că vom da samă la judecată că am lăsat să se prăfuiască cărţile şi nu le-a citit. E drept că cetitul cărţilor nu e o treabă uşoară, dar e printre cele mai de seamă îndeletniciri umane. Citirea cărţilor bune este hrană adevărată pentru suflet.

Între cărţile mele de suflet, la loc de cinste se află Sfânta Scriptură (Biblia).

Îmi aduc aminte şi acum de ziua în care am descoperit-o. Domnul să o odihnească pe Tanti aceea din satul natal (nu mai ştiu exact, dar cred că o chema Ioana) care mi-a vorbit despre Biblie. Era într-o sfântă duminică şi văd şi acum cum a căutat-o undeva într-un loc tainic şi a adus-o cu evlavie şi mi-a întins-o să văd, s-o deschid. Am deschis-o cu sfială şi atingerea acelor pagini îngălbenite de vreme s-au lipit de sufletul meu. Am răsfoit-o: ”L-a început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul… (Facere 1).
Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor…(…) Cel însetat să vină, cel ce voieşte să ia în dar apa vieţii. (…) Amin! Vino, Doamne! Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin”. (Apocalipsa capitolul 22, care încheie Sfânta Scriptură).

Am citit atunci, la vârsta de 13 ani, pentru prima dată în Biblie. Tanti aceea mi-a împrumutat-o s-o citesc. Nu-mi amintesc dacă am citit-o pe toată atunci, dar ştiu că îmi doream să am şi eu Biblia mea. Domnul a rânduit şi m-a ajutat să-mi cumpăr o Biblie ceva mai târziu şi apoi să am posibilitatea să studiez Sfânta scriptură sub îndrumarea profesorilor. Aceasta a fost unul dintre marile daruri pe care le-am primit în viaţă şi pentru care sunt extrem de mulţumitoare şi recunoscătoare lui Dumnezeu şi tuturor profesorilor mei.

Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. El îmi mângâie inima când sunt năcăjită şi-mi sporeşte bucuria când sunt veselă. Zilele acestea am primit un ghiont în coastă, aşa ca să nu mă mândresc cu realizările mele şi mi-am adus aminte de un cuvânt din Psalmi care zice: „Bine este mie că m-ai smerit ca să învăţ îndreptările Tale! (Psalmul 118, 71).

Acest verset m-a ridicat un pic din acea stare tristă. Dar eram încă în nedumerire ce să fac, să continui lucrarea începută sau să anulez totul. Şi m-am rugat şi apoi am deschis Sfânta Scriptură şi ochii s-au fixat pe cuvintele: „Îndrăzneşte femeie şi nu te teme în inima ta…! (…) Îndrăzneşte! În noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă, cum şi de acum înainte”. (Cartea Iuditei 11, 1-3). Şi am primit încredinţare să merg mai departe, lăsându-mă în Mâna Domnului ca să facă El ce va găsi de cuviinţă cu mine. Şi Domnul a lucrat, dar a trebuit să trec prin şlefuială pentru ca nu carecumva să-mi pară că pot face eu ceva bun fără Domnul. Mulţumesc, Doamne!

Alături de Sfânta Scriptură, mai am şi alte cărţi de suflet: Vieţile Sfinţilor, Scrierile Părinţilor Bisericii, Filocaliile, Patericul, Ne vorbeşte Părinţele Porfirie, Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa (pe care am primit-o cadou şi sunt extrem de mulţumitoare!) şi câteva cărţi de psihologie care m-au ajutat să-mi aflu diagnosticul … şi să caut şi mai mult vindecarea şi să mă apropii şi mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos Vindecătorul sufletelor..

Aproape de tot îmi este cartea măicuţii mele, Siluana, Meşteşugul bucuriei. Măicuţa Siluana m-a învăţat cum să regăsesc bucuria şi acum dau mărturie.

Aşa am scris ultima carte MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Cartea aceasta este parcursul meu de la depresie, neacceptare, la bucurie.

Mă bucur că pot să vă dăruiesc această carte, că pot cu ajutorul lui Dumnezeu să vă ofer o parte din sufletul meu şi-L rog pe Domnul să vă fie de folos.

Vă aştept duminică la lansare!

copertaafis2-m