Arhive zilnice: 20 martie 2015

Cartea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE a fost primită de cititori în mod uimitor

coperta

Dragilor

impresiile de la cititorii cartii MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE vin mereu si ma bucura si ma uimesc totodata.

Toate persoanele care au citit-o mi-au spus ca au citit-o pe nerasuflate si ca au impresia ca au scris-o chiar ele…

si eu ma uimesc…

multumesc, multumesc, multumesc!

Numai iertarea deschide calea spre Înviere şi bucurie

FOTO-10400

Dragilor

Mă pregătesc pentru Seminarul gratuit Vindecarea prin iertare pe care doresc să-l susţin în cadrul proiectului ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS şi azi dimineaţă, când mă întorceam de la dusul fetelor la grădiniţă şi la şcoală, am simţit bucuria să vă împărtăşesc câteva reflecţii despre iertare, care mi-au venit în minte atunci:

Hristos era pe Cruce în chinuri şi la un moment dat spune: „Părinte iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”

Cum, nu ştiau ei ce fac? Nu le-a spus Pilat că Hristos este nevinovat? Dar ei au ales să elibereze un criminal şi un răzvrătit, ei l-au ales pe Baraba, şi pe Hristos L-au răstignit. Ei L-au răstignit pe Cel Care le vindecase bolnavii, pe Cel Care era cel mai blând om din mijlocul lor.

Dar aşa a fost scris. Hristos trebuia să fie răstignit pentru noi, pentru ca noi să ne mântuim, să fim smulşi din blestemul morţii în care ne-am băgat de bună voie prin neascultare.

Şi am înţeles atunci că aşa se întâmplă uneori şi în viaţa noastră: adesea suntem răniţi, ni se face nedreptate şi atunci e nevoie ca să iertăm.

Nu ştiu dacă voi aţi trăit vreo experienţă în care să fiţi răniţi de oameni ai Bisericii, oameni care ştiu toate şi totuşi, dar care, la un moment dat, să se poarte cu tine sau să-ţi zică ceva care să te rănească şi tu ştii că nu au dreptate, că nu se cade să facă astea. Şi te doare sufletul şi te întristezi.

Nimic nu ne doare atât de mult când primim câte-o palmă, cum ne doare atunci când ea vine de la oamenii lui Dumnezeu. E atât de grea…şi nu înţelegi, şi te răzvrăteşti şi te întrebi: de ce? Dar după un timp, observi că acea palmă, acel duş rece a avut un rost, a fost pentru tine o curăţire, un examen care te-a probat să se vadă cum răspunzi. Că acel ceva, acea întâmplare a fost mântuitoare. Dar după aceea primeşti atâta har … şi abia atunci înţelegi că acela care te-a rănit nu a ştiut ce face (pentru că după ce tu îl ierţi, el se poartă ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, căci nu mai aduce în discuţie nimic…), că el nu putea face altfel…că el trebuia să facă o lucrare pentru tine…dar numai iertarea ta face ca lucrarea să aibă efect asupra ta…efectul acela de curăţire. Pentru că diamantul devine mai strălucitor prin şlefuire. Dar noi evităm şlefuirea, pentru că ne doare…, nu ne place…Egoul nostru caută slava, caută lauda, nu-i place să fie ponegrit, să i se spună cuvinte grele…

De un timp încoace am început să fiu mult mai atentă la mine şi la cei din jur şi am întâlnit atâtea prilejuri de iertare şi momente de frecuş …Dar am observat un aspect foarte interesant: evoluţia şi creşterea mea e uluitoare, dar numai dacă mă îndur să iert.

Am spus, am scris şi în cartea Mă bucur că sunt femeie, şi o repet şi acum: iertarea este singura noastră protecţie pe care o avem acum în zilele noastre, ca să mai putem trăi omeneşte şi duhovniceşte.

În legătură cu iertarea, sunt mai multe aspecte de discutat şi de înţeles. Sunt situaţii şi situaţii.

Sunt persoane care ne rănesc, ne spun cuvinte grele, dar care nu pot face altfel, dar asta nu înseamnă să le dăm prilej mereu să facă asta, să răbdăm mereu cuvinte jignitoare sau să renunţăm la lucrarea noastră. Nu, ci să nu răspundem cu aceeaşi monedă, ci cu dragoste şi iertare, dar să le spunem că ne-au rănit, că ne doare, că nu le permitem să ne rănească în continuare. Să ne protejăm de răutatea lor, dar să ne vedem de calea noastră, de lucrarea mântuirii noastre.

Nu ştiu dacă aţi înţeles, dar atunci când ne vom întâlni la SEMINARUL GRATUIT VINDECAREA PRIN IERTARE, o să vă dau câteva exemple concrete ca să înţelegeţi.
La acest Seminar o să avem cu noi şi o doamnă psiholog, care ne va ajuta cu mai multe explicaţii.

Eu vă spun din trăirile mele şi uneori nu-mi găsesc cuvintele, dar Îl rog pe Doamne să vă vorbească El în inimă, ca să înţelegeţi „exact” ce am vrut să vă spun. Şi cred că El poate face asta.

Ştiţi …eu cred  că asta e aşa cum se spune că a fost cu mana cerească dată evreilor în pustiu: toţi mâncau aceeaşi mană, dar, pentru fiecare, gustul era diferit. Pentru unii era aşa de dulce…

Aşa şi cuvintele, sărmanele mele cuvinte, pentru unii au un înţeles, iar pentru alţii au altă rezonanţă…Asta e! Aşa e cu amestecarea limbilor…

Eu îmi asum tot ce scriu… şi vă rog să-mi iertaţi nedesăvârşirea.

Îl rog pe Domnul să dreagă El acest articol.

Vă îmbrăţişez şi vă doresc o zi plină de bucurie.

Doina