Arhive zilnice: 29 martie 2015

Filmuletul cu cateva momente de la Conferinta Femeia si provocarile vietii din 8 martie 2015

Dragilor

am primit astazi filmuletul mult asteptat cu cateva momente de la

Conferinta Femeia si porvocarile vietii

in timpul careia am lansat si cartea

Ma bucur ca sunt femeie.

In filmulet sunt cateva cuvinte despre

Vindecarea prin iertare

Imagini de la CONFERINTA FEMEIA SI PROVOCARILE VIETII si Lansarea cartii MA BUCUR CA SUNT FEMEIE

Dragilor

am primit fotografiile si cateva momente video de la Conferinta din 8 martie. Multumesc mult prietenilor mei care au facut tot posibilul sa am aceste imagini astazi.

Conferinta a fost minunata! Un moment inaltator de impreuna sedere cu doamne minunate!

EU 8 Martie (1)cu Odeta si Mihaela 8 Martie (8)ODETA 8 Martie (13)CU LILIANA 8 Martie (20)CU mIRELA 8 Martie (39)CU TORTUL 8 Martie (29)HUROMEL 8 Martie (25)CU CARTEA MA BUCUR 8 Martie (24)

De ce VINDECAREA PRIN IERTARE?

Dragilor,

poate vă întrebaţi de ce sau ce rost are să veniţi la un seminar despre iertare….

Iată câteva reflecţii persoanle din dimineaţa asta:
– istoria omului, a lui Adam şi a Evei..izgonirea din Rai…
– toţi suntem bolnavi, toţi avem nevoie devindecare.
– Nimeni nu este perfect, şi asta e marea revelaţie care ne poate vindeca sufletul.

Toţi suntem vulnerabili, toţi suntem din când în când egoişti, lipsiţi de compasiunesau inconştienţi, rănindu-i pe cei din jur.. toţi ştim ce înseamnă să ne luptăm cu propriul ogo, cu frica şi cu lipsa lipsa iubirii.cu toţii am cunoscut, măcar odată, ce înseamnă să-ţi doreşti să fii mare în această lume, dar să acţionezi ca un om mărunt, să-ţi doreşti să fii bun, dar să reacţionezi ca o fiară, dorinţa de a fi înţelept, dar a acţiona prosteşte. Marele dar, ce ni-l putem face nouă înşine şi tuturor celor din jur, este să recunoaştem cu sinceritate acest lucru: că suntem departe de a fi perfecţi şi totuşi să fim împăcaţi cu noi înşine şi cu cei din jur.

– Procesul meu de vindecare a început în urmă cu 14 ani şi a început de la exterior spre interior. Am început să-mi tratez trupul şi am descoperit că de fapt sufletul meu e mai bolnav şi încet am început să lucrez la vindecarea lui.

– Dumnezeu mi-a pus la îndemână mai multe instrumente de vindecare, dar cel mai minunat dintre toate simt că este iertarea

– Am început vindecarea trupului şi am văzut că, ce reuşeam să fac bun prin alimentaţie sau alte lucruri exterioare, risipeam într-o clipă de mânie, de nemulţumire şi depresie şi astfel m-am hotărât să mă focusez pe interior, să fiu atentă la păstrarea păcii şi mai ales la lucrurile care-mi furau pacea şi astea erau legate de gândurile mele şi de acţiunile celor din jur şi de reacţiile mele la ele.

– Am avut descoperirea puterii iertării. Am început să învăţ să-i iert pe cei din jur care făceau aceleaşi greşeli şi am început să cultiv starea de pace interioară

– Poate tu nu ai nevoie de vindecare, poate tu eşti sănătos. Poate chiar nu ai nevoie (deşi nu am cunoscut încă vreun om lipsit de răni sufleteşti nevindecate), dar să spunem aşa, chiar şi în acest caz, tot ai nevoie de lucrarea iertării prin care îi poţi vindeca pe cei din jur.

– De fapt aceasta este marea noastră menire pentru care ne-am născut pe acest pământ: cu toţii ne-am născut în această lume pentru a ne vindeca unii pe alţii de gândurile noastre greşite, de conceptele limitate şi penibile care ne tezesc teama şi care ne împiedică să fim ceea ce suntem chemaţi să fim şi nu putem fi decât în relaţie unii cu alţii. Aurul nu devine strălucitor dacă nu este lustruit îndelung. Aşa şi noi, devenim ceea ce suntem chemaţi să fim, doar împreună, unii cu alţii în Dumnezeu. Şi cum suntem cu toţii nedesăvârşiţi, iertarea (şi îngăduinţa) este singura modalitate prin care putem convieţui.

– Iertarea generează una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viaţa noastră şi în vieţile celor din jurul noastru. Ea schimbă totul aproape instantaneu. Ea aduce bucurie acolo unde este durere, pace acolo unde este conflict şi fericire acolo unde este mânie. Dar mai mult de atât, iertarea ne ajută să ne regăsim pe noi înşine care ne-am împrăşiat şi împărţit în zeci de bucăţi blocate în ţinerea de minte a răului.

– Am ales această temă deoarece am convingerea profundă că, predând oamenilor o anumită lecţie, primul care are de învăţat sunt eu. Iar iertarea mi se pare lecţia cea mai importantă o pot învăţa. Şi de aceea, de acum încolo, iertarea va fi preocuparea mea de căpătâi.

– Am ales să vorbim despre iertare, pentru a-mi reaminti mie însămi cât de mult îmi doresc să pun capăt suferinţei pe care mi-o provoc singură şi pe care le-o provoc şi altora din jurul meu prin criticile mele, prin neatenţia mea sau când când refuz să iert.

– Vă mărturisesc că iertarea mi-a schimbat viaţa. Şi de fiecare dată când lucrez iertarea, trăiesc o stare de libertate interioară profundă, de nădejde, de pace şi de bucurie pe care nu am simţit-o în niciun alt context al vieţii mele. Iertarea este un proces continuuu. Ea nu se poate încheia vreodată în această viaţă. Iertarea e un proces în continuă desfăşurare, o creştere, o devenire. El nu se sfârşeşte niciodată. Atâta timp locuiesc în acest trup, o parte din mine va fi tot timpul tentată să critice şi să emită judecăţi „de valoare” la adresa celorlaţi oameni.

– Trebuie să vă mărturisesc că nu a fost şi nu este zi în care să nu mă abat de la calea cea dreaptă, fără să mă surprind că îi critic pe cei din jur şi pe mine însămi. Uneori mi se întâmplă într-o manieră josnică. Un singur gest sau cuvânt, îmi fură pacea şi-mi subjugă inima şi-mi construiesc mental tot felul de scenarii de revoltă, de răzbunare şi renunţare de a mai lupta să devin omuleţ.

– Dar încet, încet, am învăţat să practic non-stop iertarea şi fiecare întâmplare „neplăcută” devine un prilej de introspecţie: ce pot învăţa de acici, care-i partea mea?

– De multe ori mi se întâmplă să mă răzvrătesc pe oamenii care fumează pe stradă, care beau şi mănâncă tot felul de „porcării”. Dar simplul proces aplicat al iertării şi îngăduinţei acestor oameni, aşa cum sunt, şi a rugăciunii pentru ei, mă eliberează, încet, încet, de anumite sentimente profunde pe care le aveam în subconştient referitoare la propriul meu comportament din trecut, de atunci când nu ştiam şi nu practicam stilul de viaţă sănătos.

– De curând, mi-am dat seama că o bună parte din criticile mele la adresa celorlalţi nu erau decât o proiecţie a propriei vinovăţii, şi implicit, o autocritică. Am înţeles cât de vindecător este gestul iertării şi cât de mult mă poate elibera de propriul trecut, ajutându-mă să trăiesc plenar şi-n bucurie, momentul prezent.

– Ori de câte ori ne întristăm, este semn că nu iertăm. Un om care iartă şi primeşte iertarea este un om bucuros şi fericit. Dar noi ne cramponăm de ce ne fac cei din jur sau ne împotmolim în propriile noastre greşeli faţă de noi, de sufletul şi de trupul nostru şi ratăm bucuria singurului moment de care atârnă viaţa noastră: momentul de faţă.

Să mă întreb:

– Ce fac în acest moment îmi aduce bucurie sau tristeţe?

…cum folosesc oportunităţile momentului?

Să aveţi o duminică binecuvântată!