Arhive zilnice: 22 aprilie 2015

Un moment de regăsire a sinelui: înmormântarea lui Uţu (Ioan Farcas)

11149446_10206486432897191_7467732648796750672_n

Ieri, la amiază, am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu şi a celor care au preluat din îndatoririle mele cu copilaşii, la slujba de înmormântare a lui Uţu (Ioan Farcaş).
Am ajuns, cum de puţine ori mi se întâmplă să ajung, înainte de a începe.

Sicriul a fost mutat din capela de la subsol, în biserică, în frumoasa biserică-catedrală de pe strada Mihai Viteazul din Sibiu. Am intrat cu sfială în biserică şi m-am apropiat de sicriu.

Din fotografie Uţu mi-a zâmbit şi, fără să vreau, i-am zâmbit şi eu.

Împrejurul sicriului erau cei apropiaţi, printtre care şi naşa noastră. M-am dus lângă ea s-o salut şi s-o îmbrăţişez. Alături de ea, era Andreea Turu, prietena lui Uţu, cea care i-a fost alături în toţi aceşti 4 ani de suferinţă.

După ce am salutat, m-am aşezat deoparte într-o strană şi priveam pe cei care veneau pentru slujbă.

O priveam pe Andreeaa cum în tăcere se căznea să aprindă tămâia şi cum lumânarea din sfeşnic a tot căzut….parcă nu mai putea să stea în sfeşnic…, dar ea, cu fermitate, a fixat-o din nou, şi prima dată şi a doua oară…

În scurt timp, biserica s-a umplut… Corul s-a aşezat după rânduială în stânga sfântului altar…

Erau toţi cerniţi…

Doamne ce imagine…!

Priveam la acea imagine şi mă gândeam la ultima imagine a acestui Cor.., al Corului Caedonia şi al Corului Catedralei, care acum s-au unit spre a-l prohodi pe unul dintre membrii lui care stătea acum în mijloc în sicriu.

Îi priveam pe toţi pe rând …, pe aceşti oameni cerniţi şi trişti de pierderea celui drag…..

La un moment dat, mi-a atras atenţia nişte unghii mari colorate în verde deschis…care tastau un ecran de IPhone…şi mă gândeam… Aceşti oameni distinşi, mondeni, au atâta dragoste, atâta dăruire…, cum rar mi s-a dat să văd printre „fuste lungi şi baticuri”….şi mi-a venit aşa o idee în cap că măreţia omului este totuşi prezentă în fiecare suflet, chiar dacă e acoperită uneori de măşti sociale de conjunctură…

Au început să cânte… Fiori prin tot trupul … Acest cor minunat…nu a mai cântat atât de duios parcă niciodată … şi parcă niciodată nu m-a zguduit atât de mult aceste cântări de înmormântare… „Cu duhurile drepţilor…. „ ; „Tu eşti Dumnezeu care te-ai pogorât în iad …”

Mă gândeam la Uţu…la viaţa lui luminoasă… şi ..

La un moment dat, a început să cânte altcineva…un cântat care se deosebea de cântarea corului…, care nu mi-a plăcut în mod deosebit …şi parcă mă stânjenea  la urechi…şi mă aşteptam ca Uţu să se ridice şi să le spună coriştilor…, „da ce faceţi dragilor, aţi obosit? Ia cântaţi mai departe aceste cântări care-mi mângâie sufletul….!”.

Dar nu.., Uţu nu a spus nimic…doar zâmbea încontinuu… şi se uita la fiecare, la chipurile acestea atât de binecunoscute lui….

Păcat că n-am avut un aparat să fotografiez…..

Am înregistrat cântarile corului de la înmormântare. Sunt superbe…, pur şi simplu îţi cutremură fiinţa….Poate le voi putea cândva prelucra şi posta…

Dar, ca o mângâiere, vă postez aici câteva clipe de la închiderea Târgului de carte şi revistă religioasă de anul trecut de aici de la noi de la Sibiu, când a fost ultima dată când l-am văzut viu pe Uţu.

O să vedeţi la final, când încep să plece doamnele din cor, ultima care pleacă este

Andreea…

Acel chip atât de blând…, menit parcă să aline suferinţa.

Aici este un turneu..Uţu este încununat cu flori…

Te vom purta mereu în amintire, dragul nostru Uţu !

Îţi mulţumesc Uţu pentru exemplul de răbdare şi credinţă ce mi l-ai oferit!

Domnul să te odihnească în pace!

11134113_10152961561857772_4014696130741250236_o