Arhive lunare: mai 2015

A început sezonul căpşunelor româneşti

Dragilor
astăzi am cumpărat primele căpşune româneşti.

d6692903998a4e9eb9518e4ae846058c

Scumpuţe, 7-8 lei/kg…., însă foarte bune şi aromate! De luni, cred că o să mai scadă preţurile, căci vor veni mai mulţi vânzători şi sper să putem să ne permitem să facem o cură de căpşune, măcar o săptămână….

Joi, m-am întânit cu o cunoştinţă, care venea din piaţă cu o lădiţă de căpşune, şi mi-a spus că le-a luat cu 4 lei. Dar ce-i drept erau aşa miculuţe, numai bune pentru dulceaţă. Dar euvreau să le mănânc așa, nu mă îndur să stric bunătate de fructe pe dulceţuri. O să cumpărăm să mâncăm aşa proaspete. Atunci, simţi adevărata sevă a pământului! Dulceţurile sunt doar nişte mofturi. Nu zic că nu-mi plac, dar chiar că nu se merită să pui o tonă de zahăr şi să-i dai un gust… Mănâncă, domnule, acolo un kg de căpşune, cum am mâncat eu astăzi, războindu-mă cu mezinuca, care să apuce pe cea mai mare şi mai coaptă, şi atunci să vezi desfătare adevărată. Te tot lingi pe degete şi spui: „No, ce m-am astâmpărat! Mulţumesc, Doamne!!!!”.

 

Reclame

Tot ce veţi cere, în numele Meu, lui Dumnezeu, veţi primi!

Dragilor,

cu darul lui Doamne, m-am dus şi azi la bisericuţă. Dar acolo, au năvălit gândurile. Am fost, şi încă mai sunt, sub impresiile evenimentului de aseară de la Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv. În cap se învălmăşeau gânduri pe care le risipeam cu străduinţa de a cânta încertişior după strană, dar ele veneau şi plecau. Mă uitam de departe la ele cu trec pe autostrada minţii mele…

La un moment dat, mi-am amintit de dorinţa doamnelor de a avea un grup şi un loc unde să se întâlnească pentru susţinere reciprocă pe calea vieţii frumoase şi sănătoase şi că eu le-am spus că îmi doresc să am un loc unde să ne putem întâlni. Şi, în timp ce mă rugam, îmi treceau idei despre cum aș putea să ”fac rost”…

La heruvic, am pus la picioarele Domnului dorirea mea şi a acestor prietene, iar la sfârşit am primit şi încredinţarea că voi avea acel spaţiu aranjat când într-adevăr va fi nevoie cu adevărat. Nu ştiu cum, dar cred că va rândui Doamne cumva să pot continua lucrarea începută.

La finalul slujbei, Părintele nostru ne-a spus:

„În această pericopă, de la Ioan cap 10, 23-33 din marea Cuvântarea din Joia cea Mare, Mântuitorul vorbeşte despre rugăciunea în numele Său. El le spune ucenicilor: ”Până acum, n-aţi cerut nimic de la Tatăl Meu” şi îi învaţă să se roage în numele Lui.

Vedeţi, rugăciunea noastră ca creştini este unică, prin faptul că noi Îl avem mijlocitor pe Hristos, Cel care este în ceruri Arhiereu desăvârşit şi Care îşi perpetuează jerfa, Care aduce pentru noi o mijlocire continuă la Tatăl, prin jertfa Sa de pe Cruce. De aceea, rugăciunea noastră este primită. Mântuitorul spune că tot ce veţi cere lui Dumnezeu veţi primi şi, nu numai pentru că El se roagă Tatălui, ci şi pentru că Tatăl ne iubeşte. Şi ne iubeşte pentru că am crezut în Fiul Său. Şi noi, mărturisindu-L pe Fiul Său, devenim bineplăcuţi Tatălui şi Tatăl împlineşte rugăciunile noastre pe care le adresăm în numele lui Hristos Mântuitorul nostru şi Arhiereul cel Mare care a străbătut cerurile. De aceea, şi noi, tot ce avem de împlinit în viaţa noastră să punem în faţa Tatălui ceresc în rugăciune prin Fiul Său. Şi pentru Jertfa Fiului Său, nu pentru vrednicia noastră sau pentru meritele noastre, ci pentru Jertfa Fiului Său, adusă odată pentru totdeauna pentru noi, dar actualizată mereu, iată, în viaţa Bisericii şi în Sfânta Liturghie.

Bunul Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie şi să ne miluiască. Amin”.

Să trăiţi, Părinte!

 

moto_0205

 

Mâncare de orez întru pomenirea Sfântului Ioan Rusul

Dragilor

după cum mi-am făcut obiceiul, aseară am pregătit păpica pentru azi dimineaţă.

Înainte s-o fac, m-am gândit: „Oare ce să gătesc pentru mâine dimineaţă?

A, mâine este pomenirea Sfântului Ioan Rusul!

images

Voi face orez!”. Zis şi făcut!

Am pus apa la încălzit în cratiţa mea minune din fontă emailată

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

şi apoi am spălat bine orezul. Când apa s-a încălzit bine, am pus orezul şi l-am amestecat bine cu apa caldă apoi am pus capacul. La o jumătate de kg de orez am pus 1,5 litri de apă. L-am lăsat să fiarbă la foc mic.

Între timp, făcusem cu micuţele chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb şi le pusesem la copt.

Am lăsat aragazul, oala şi cuptorul să-şi facă treaba şi eu cu fetele am urcat sus să ne îmbrăcăm în pijamale şi să citim povestea de seară. Povestea a fost lungă, căci au fost 4 sfinţi despre care am povestit: Sfântul mucenic Terapont, Sfântul Mucenic Eladie, Sfântul mucenic Iuliu Veteranul şi Sfântul Ioan Rusul.

Doamne ce frumoase poveşti adevărate!!! Dar cea mai cu impact a fost povestirea cu farfuria cu orez, despre care se spune în viaţa Sf. Ioan Rusul, cum Sfântul Ioan a trimis prin rugăciune o farfurie plină cu orez delicios stăpânului său care era plecat departe de casă…Vă las să citiţi singuri povestea asta…, căci astăzi tarea mă grăbesc…

Dar să revenim la orezul meu! După ce am pupăcit puiuţii, am coborât în bucătărie. Orezul era fiert şi chiflele coapte.

IMG_20160206_184040

Am avut aşa o mulţumire în inimă şi o stare de recunoştinţă pentru atâta confort ce ni l-a dăruit Doamne şi am spus: „Mulţumesc, Doamne! Fii binecuvântat pentru toate câte ne-ai dăruit!”.

Ce uşurinţă, ce binecuvântare!!! Să faci o aşa păpică bună şi hrănitoare într-un mod atât de uşor!

Orezul se desfăcuse aşa de frumos! Am adăugat o mână generoasă de curmale, le-am amestecat bine cu orezul, apoi am pus un praf mic de sare şi am amestecat din nou, apoi am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi am amestecat din nou. Am pus capacul şi l-am pecetluit cu sfânta cruce. Dimineaţă, să-l mănânci cu tot cu oală, nu alta, aşa fain arăta!!!

Am făcut rapid un lapte de susan la Huromel şi apoi am pus orez în boluri prinţeselor, am adăugat un păhărel de lăptic, o linguriţă de carob (praf de roşcove) şi o sfântă cruce şi gata.
Apoi le-am pregătit apa şi siropul de brad şi mierea cu polenul.

Apoi am pus orez într-o caserolă mare. Am tăiat chiflele în felii şi le-am pus şi pe ele într-o caserolă, am înşfăcat o sticlă de vin (tocmai de la neamţ) şi am luat nişte pahare şi o lingură şi dusu-m-am la Doamne.

Aici desfătare! Masa cerească!!!!

După slujbă, Părintele nostru a binecuvântat prinoasele şi apoi eu le-am pus în păhărele câte o lingură de orez şi o feliuţă de chiflă îmbibată în vinuţ. Bucurie şi binecuvântare mare!

Am pregătit bucăţele mici de chifle şi în caserolă mai este orez… Îl rog pe Sfântul Ioan Rusul să vă aducă şi vouă tuturor, fiecăruia în parte dragii mei dragi ştiuţi de mine şi neştiuţi, ştiuţi doar de Doamne.

Deschide uşa!!! Auzi-l pe Sfântul Ioan cum cu bate la uşă (la uşa inimuţei tale!)!!!

Mâncatul excesiv din motive emoţionale

Dragii mei dragi,

vă invit miercuri, 27 mai la ora 17.30 la o nouă întâlnire din cadrul proiectului ”Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, pe care l-am iniţiat începând cu luna ianuarie 2015. În prima întâlnire, am vorbit despre Nutriţie, în a doua întâlnire am vorbit despre Femeia şi problemele ei, în a treia întâlnire am vorbit despre Vindecarea prin iertare, iar acum, ne propunem să abordăm tema Mâncatul excesiv din motive emoţionale.

Să vorbeşti în public că ai probleme cu mâncatul mult, e ceva ruşinos. E dureros, e chinuitor să te vezi nesătul și gras, după ce ai avut un timp un corp uşor. E dureros ca, după o viaţă plină de străduinţe şi renunţări, să te vezi gol, lipsit de putere în faţa unei farfurii pline cu mâncare (sau a unei sticle cu băutură), să-ţi priveşti şoldurile disgraţioase şi să fii chinuit de întrebarea “La ce bun o viaţă ca asta?”. E absurd, dar e real!

Iată două din mărturii:

“Administrez o societate de construcţii…, deci cu mult stres şi probleme. Mă confrunt şi eu cu această problemă, şi anume, o foame groaznică şi nejustificată seara şi noaptea bazată pe nerealizări, nemulţumiri, temă, decepţii etc. Mănânc ce apuc, lucruri pe care în mod normal nici nu le-aş apropia de gură în timpul zilei… M-am îngrăşat cu peste 5 kg. Aş dori să particip la acest seminar”.

„Buna ziua.

Mă confrunt cu problema pe care o dezbateţi şi doresc să particip la seminar. Sunt şi psiholog şi cred că o astfel de experienţă îmi prinde bine şi din punct de vedere profesional. Vă mulţumesc!”

Dragilor, vreţi sau nu să recunoaştem, mâncatul excesiv pe baze emoţionale este o mare problemă a zilelor noastre. Pentru a ne vindeca, primul lucru pe care este nevoie să-l facem este să recunoaştem că suntem bolnavi, că avem o problemă. Negarea ne ţine legaţi în lanţuri. Şi să ştiţi că a fi dependent de mâncare, a mânca excesiv, dezorganizat, nervos, are consecinţe nu mai puţin dăunătoare decât le are alcoolismul sau dependenţa de droguri, cu diferenţa că mâncatul excesiv sau mâncatul compulsiv, mai ales a mâncării supergustoase din industrie, nu are conotaţia socială a alcoolismului….

Vă aştept cu drag la acest Seminar. Dacă nu îndrăzniţi să recunoaşteţi că aveţi această problemă, veniţi fără înscriere. Avem nevoie să identificăm problemele cu care ne confruntăm inconştient şi cu care se confruntă mai ales copiii noştri, care găsesc în punga cu dulciuri sau sărături ceea ce noi, părinţii, nu mai apucăm să le oferim sau nu suntem în stare, sau nu ştim să le oferim. Şi cu cât sunt mai îndesate aceste pungi, cu atât trupurile se umflă, iar sufletele devin tot mai goale, înfiorător de goale şi triste…..

Dar nu este totul pierdut, încă se mai poate face ceva!

Încă mai e nădejde!

 

Din trăsnăile lui Doina Blaga

Dragilor,

iată au înverzit şi au înflorit câmpiile!!!! Ieri după masă, „am scăpat la iarbă”…(Hi, Hi) şi ca o capră, m-am avântat pe dealuri şi pe munţi și am adunat tot ce am găsit.

Am cules flori de salcâm şi murugi de brad. Venind acasă, mi-am zis: No, acum ce să fac cu „bogăţia” asta? Am pus o parte din muguri la congelat, iar o punguţă am pus-o în frigider. Iar florilor de salcâm le-am zis: Hai să vă fac sirop la rece. Le-am pus în storcătorul meu minunat cu melc şi le-am stors. A ieşit aşa o jumătate de borcănel de 400 g. Am adăugat ”mierucă” (miere) şi gata. L-am pus în frigider. Dimineaţă, le-am pus fetiţelor câte o linguriţă de siropel în păhărel şi apoi le-am umplut păhărelul cu apă. Am adăugat şi un pic de suc de lămâie. Un deliciu!

Când am ieşit de la slujbă dimineaţă, am văzut după un gard flori de soc. Şi m-am uitat în sus să văd pe Cineva…, în dreapta, nimeni. În stâga, nimeni. Şi în urmă. Acolo, am văzut pe cineva şi i-am zis: s-o supăra vreocareva dacă iau vreo câteva flori? Puteţi lua, că şi aşa se scutură, a zis nenea acela. Astfel, „am furluat” vreo 9 flori de soc. Când am ajuns acasă, le-am pus şi pe ele în storcător, dar numai florile, nu şi codiţele şi le-am stors. A ieşit acolo vreo 50 de ml de suc cred. Am adăugat 3 linguri de miere, am amestecat, am pus capacul la borcan şi l-am pus în frigider. Apoi, am luat o bucăţică de ghimbir şi am pus-o în storcător şi apoi am adăugat un pahar cu apă în storcător şi a ieşit o socată de mai mare dragul, pe care am savurat-o cu mare plăcere.

După ce mi-am astâmpărat setea, am stors mugurii de brad. Am stos cred că vreo 300 g de muguri şi mi-a ieşit vreo 3 sferturi de borcan de 800 de grame de suc. Am adăgat miere până ce s-a umplut borcanul, am amestecat bine şi l-am pus și pe el la frigider. Mâine, vor face proba prinţesele… Dar arată aşa de fain! Ca un suc de kiwi…

No, şi toată treabuşoara asta mi-a luat nu mai puţin de o oră din timpul meu preţios, dar s-a meritat. Când bei un suc din acesta, simţi seva pământului cum pătrunde în tine şi-ţi învigorează trupul amorţit şi-ţi defundă nasul şi creierul… şi toate.

Priviți, acestea sunt borcănele. Cum te uiţi, de la dreapta spre stânga: sirop de flori de salcâm, sirop de muguri brad şi sirop de flori de soc. Se vede mierea zaharisită care s-a depus.

SIROPURILE IMG_5394

„Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui să mănânce mai puțin”

Dragilor,

răsfoind pagina ziarului nostru local Sibiu 100%, am dat peste un articol, care mi-a sărit în ochi: „Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui să mănânce mai puțin”. Da, da, are dreptate, am zis. Ia să vedem ce spune articolul! Și m-am așternut la citit. Mi-au plăcut cele cele 12 sfaturi și vi le transcriu și vouă:

  1. Nu-mi place graba. Atât pe scenă, cât și în viață. De asemenea, nu iubesc cuvintele de prisos.
  2. Nu am iubit vreodată să mă antrenez și să fac repetiții. Cred că, din această cauză cariera mea a durat atât de mult. Nu mi-am istovit picioarele.
  3. Oamenii nu se clasifică după scara socială, rasă și sisteme de guvernare. Oamenii se împart în răi și buni. Doar așa. Cei buni sunt o excepție, un dar al cerului.
  4. Eu nu am de ce să fiu invidiată. Domnul mi-a dat capacități, iar în Teatrul Bolshoi am avut o sumedenie de spectacole, care ulterior mi-au adus faima mondială. Însă, cel mai important, eu am un soț minunat, ce altceva mai pot cere?
  5. Bărbații adoră siluetele frumoase. Nu cred că balerinele au cucerit bărbații din viața lor prin inteligență.
  6. Prefer berea și cârnățeii mai mult decât dulcele. Dar, de fapt, oamenii nu au inventat nimic mai delicios decât pâinea și untul.
  7. Întreaga mea viață am iubit noutățile. Mereu privesc spre viitor. Așa îmi este interesant să trăiesc.
  8. Nu sunt sigură că cea mai frumoasă calitate a omului este bunătatea. Există suflete bune, cu minți umplute cu prostii.
  9. Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui mai puțin să mănânce.
  10. Pentru mine, în lumea modei totul începe și se termină cu Pierre Cardin. Această combinație de gust, imaginație și frumusețe va rămâne mereu în modă.
  11. Nimeni nu va putea să scape de procesul de îmbătrânire, însă cât e de frumos să vezi cum un bătrânel sau o bătrânică întinerește. La orice vârstă este importantă îngrijirea corporală.
  12. Dau un sfat pentru generațiile următoare. Nu ceda, chiar dacă stai la margine de prăpastie. Lupta, zbate-te, împușcă, bate tobe, până la ultima răsuflare. Toate succesele mele le-am obținut doar prin luptă. Caracterul tău este de fapt soarta ta.

Sursa: http://ea.md/12-reguli-de-viata-de-la-mayei-plisetskaya-femeia-nu-are-nevoie-de-diete-ci-ar-trebui-sa-manance-mai-putin/

 

Seminar gratuit: Soluţii pentru alimentația excesivă, din cauze emoţionale

Proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, iniţiat de Doina Blaga, continuă miercuri, 27 mai, cu un nou seminar gratuit intitulat „O piatră de poticnire pe Calea vieţii sănătoase: mâncatul excesiv pe baze emoţionale”.

_MG_3853a

De când mă ştiu, am fost o pofticioasă şi o mâncăcioasă. Ancorarea în alimentaţia sănătoasă mi-a conferit însă un oarecare echilibru. Dar, în postul ce a trecut, m-am trezit dintr-o dată cu o foame nebună de nestăpânit. Şi mă apuca îndeosebi seara târziu când, în liniştea camerei, îmi vedeam mai cu seamă nerealizările de peste zi. Atunci mă apuca aşa o stare, un fel de foame, de lipsă, de nelinişte, şi apoi mă trezeam că ajungeam în bucătărie şi devoram vreo 3-8 mere. Îndesam măr după măr, doar, doar, acea stare şi foame vor pleca. Dar, nici pomeneală, foamea aceea nu se potolea. Şi, în plus, am văzut că iau şi proporţii…

După ce a trecut postul, am zis că poate mi s-a declanşat această foame din cauză că vegetalele nu sunt aşa săţioase. Şi m-am gândit că poate un ouşor, o brânzică, ar fi leacul. Da de unde! Cu cât îndesam la brânzică, deveneam tot mai Brînză !

Măi. Măi! Ceva nu-i în regulă! Şi am început să mă tot întreb: Ce-o fi? De ce nu trece foamea asta? Şi de ce mă apucă mai ales seara? De ce, şi chiar după ce am mâncat şi mănânc „de toate”, foamea asta nebună nu se potoleşte? De ce unii oameni, cum sunt şi eu acum, nu pot mânca şi bea sănătos tot timpul? M-am apucat astfel de studiat și am găsit câteva răspunsuri care m-au ajutat să ies din impas. Aceste răspunsuri doresc să vi le împărtăşesc şi dumneavoastră la un nou seminar gratuit”, spune Doina Blaga.

Doina Blaga este autoarea volumelor „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, „Slujirea din bucătărie” , „Carte de bucate pe anotimpuri” și „Mă bucur că sunt femeie”.

carti-DB

Seminarul va avea loc pe Aleea Călăraşilor nr.10, începând cu ora 17.30.

Participarea este liberă, pe bază de programare  prin e-mail: doinablaga @ gmail.com

http://sibiu100.ro/sanatate/44367-seminar-gratuit-solutii-pentru-alimentatia-excesiva-din-cauze-emotionale/

Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv

Dragii mei,

am tot vorbit despre mâncarea sănătoasă, dar iată-ne în faţa neputinţei de a mânca sănătos. Suntem puşi permanent în faţa alegerii de a mânca sau a nu mânca anumite alimente şi de asemenea în faţa propriilor noastre nedesăvârşiri interioare. Am ajuns la un moment în care cred că mâncatul este o chestiune serioasă şi e nevoie s-o interogăm. De aceea, vă invit miercuri, 27 mai, ora 17.30 la o nouă întâlnire.

A mânca sau a nu mânca este o chestiune cât se poate de serioasă. Mâncatul sau nemâncatul pentru noi, oamenii, sunt două acte foarte provocatoare. Ceea ce animalele au din instinct, omul are nevoie să deprindă prin lungă exersare. Un dobitoc nu se va întreba niciodată dacă să mănânce sau nu. Un animal nu va mânca niciodată ceva otrăvitor. Vaca ştie din instinct ce iarbă să mănânce şi refuză mătrăguna, chiar dacă arată mai atrăgător. Dar eu de multe ori am căzut pradă înşelării. Oare mai există asemenea mie?

Mâncatul pentru om are o încărcătură mult mai mare decât simpla ingerare de alimente pentru asigurarea supravieţuirii trupului. Dacă nu aş fi mai mult decât biologie şi chimie, mâncatul sau nemâncatul nu m-ar interesa. Dar din binecuvântare sunt mai mult şi de aceea, adeseori nu mi-e uşor să fiu om! Parcă le invidiez pe animale la capitolul mâncării. Pisicuţa mănâncă când simte nevoia, foamea, şi nu-şi face nicio mustrare de conştiinţă că bietului soricel i s-au sfârşit zilele. Pe când pentru mine, „a mânca sau a nu mânca” implică atâtea aspecte! Drept să vă spun că am simţit o mare apăsare zilele acestea. Ei, dar în aceasta stă măreţia omului că reuşeşte cu ajutorul lui Doamne să facă faţă atâtor provocări! Suntem chemaţi să ne venim în sine, să ne depăşim, să ne deschidem Nemărginitului după Care de fapt tânjim când simţim acel gol existenţial care nu poate fi umplut de prăjituri.

Da. Pentru că sunt om, nu pot mânca orice şi oricum. Dacă în familia de provenienţă mâncatul cu mâna era un lucru firesc, pentru alţii asta poate fi ceva foarte „scârbos”. Dacă acum 50 de ani, mâncai ce se vindea în prăvălie „fără să-ţi întrebi conştiinţa”, acum este o adevărată victorie cu tine însuţi ca să-ţi faci cumpărăturile necesare şi să ieşi din magazine sau să treci prin magazine cu linişte. Astăzi, mai mult ca niciodată, „a mânca sau a nu mânca” este o provocare fără precedent şi de aceea merită s-o punem în rândurile dintâi ale atenţiei noastre şi a ne întreba serios cu privire la acest aspect..

„A mânca sau a nu mânca” este o interogare nu lipsită de riscuri. Poate să ne reuşească sau putem eşua. Şi atunci, îmi veţi da dreptate că a fi om nu e un lucru uşor sau cum cântă cineva de pe aci de la noi: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”. „A mânca sau a nu mânca” pune sub semnul întrebării însăşi existenţa mea ca om. Răpunsul mă supune unei probe de foc. Şi cu adevărat această întrebare poate echivala întrebarea lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”, căci ceea ce mănânc şi cum mănânc spune atâtea lucruri despre mine. Numai punându-mi mai des această întrebare şi răspunzând onest, am posibilitatea să descoper atâtea lucruri despre mine.

Știți ce am băgat de seamă, dicutând cu unii și cu alții din jurul meu? A nu fi afectat de mâncare aparţine cu totul fiinţelor fără de trup.

 

pofta-mancare-655x360

A apărut varza albă de vară

Dragilor

ieri am făcut prima salată de varză albă de vară.

varza.jpg2

O bunătate!

Se topeşte în gură de fragedă ce e! Am găsit un nene care se lăuda că a cultivat-o îngrădină „în aer liber”. Dar oricum, gustul spunea că e totuşi de-a noastră şi nu de la vecini…

În fine, mi-am propus să fac o cură de salată de varză. Şi aşa am cam adunat kilograme cu mâncatul merelor seara, le voi schimba cu salată de varză…

varza

Se spune despre varză că ajută la slăbit… Dar eu nu urmăresc să slăbesc, deşi vă spun drept că am început să-mi mut privirea de la burţile altora spre soldurile mele, şi nu-mi prea plac cum arată….

Dar tot nu vreau să fac motiv din asta ca să mănânc varză. Mănânc varză că mă hrăneşte şi că acum e vremea….

Apropos de mâncat, ne vom întâlni din nou într-un Seminar gratuit în care vom povesti despre mâncatul compulsiv…. Va dau detaliile în zilele ce urmează.

Până atunci, nu pregetaţi să treceţi prin piaţă să luaţi o varză albă… şi uitaţi-vă şi la vânzători…Angrosiştii au câteva indicii…, dar sper să-i dibuiţi pe producători!

Hristos, Paştele nostru, m-a izbăvit din nou de întristare. Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!!!!

Dragilor

iată-mă, după două zile de zbucium, două zile ca veşnicia de lungi, din nou la Liman. Cu ajutorul lui Doamne, iată-mă în Biserică! Mare bucurie! „Astăzi, îmi zice părintele slujitor, se cântă toate cântările ca la Paşti, astăzi e odovania”. „Da!?

O, Doamne ce repede au trecut cele 40 de zile ale Praznicului Învierii!”.

lrg-5471-icoane_invierea_domnuluiinvierea14_

Strana cântă minunatele cântări, de care nu mă mai satur!

La un moment dat aud: „Paştele izbăvirea de întristare...” şi atunci tresar şi cioulesc urechile. Alte şi alte cântări minunate, tot mai minunate. Sufletul meu începe încet să se dezmorţească. Şi gândesc:

Doamne azi e ultima zi din anul acesta când mai cântăm Cu trupul adormind ca un muritor Împărate şi Doamne, ce minunată cântare! Azi e ultima dată din anul acesta (şi poate şi din viaţa mea!) când mai aud în biserică cântarea Îngerul a strigat…Hai să cânt mai cu foc, mai cu adevărat!…

Şi uite-aşa inima mea încet, încet se umplea de bucuria lui Doamne, pe care o împărtăşesc cu voi acum. E dar din dar! Nu este nimic al meu…. Să nu mă lăudaţi…, ba mai mult să vă rugaţi pentru mine, că iadul se răscoleşte şi materia lucrează… Totul e darul lui Dumnezeu pentru mine şi pentru voi….

Fără Harul lui Dumnezeu nu am putut să scriu…nu pot să scriu, nu pot să vorbesc…, deşi nu-mi tace gura nicio clipă, dar fără har, vorbesc în dodii…Şi oricum ce să vorbesc eu? Eu dau mărturie că la Biserică se dă gratis bucurie… Eu tocami am primit-o azi, după dpuă zile de amorţire şi descurajare… mă tem să n-o pierd din nou…şi ca să n-o pierd vă dau şi vouă..ca înmulţindu-se să am mai multă.

Harul lucrează, numai să venim să-L primim…! Dar de multe ori inima noastră se împietreşte, sau ne lăsăm împietriţi de provocări şi încercări, ne lăsăm acaparaţi de potrivnic şi ţinuţi acolo, ca să nu cumva să venim la Hristos şi după cum a spus azi la evanghelie, El să ne vindece. Domnul ne-a spus azi să îndrăznim să fim fii Luminii. Atât cât aveţi Lumina, fiţi fii luiminii! Atât cât mai este Sfânta Liturghie, veniţi, nu staţi departe!

Dragilor

diseară la ora 18 este vecernia praznicului Înălţării Domnului. Mare bucurie…!!!! Ne întâlnim cu Doamne, care ne va spune să stăm cuminţi şi cu răbdare în Cetatea nădejdii, Biserica, că peste puţin timp Mângâietorul va veni. Zece zile mai sunt! Şi aşteptarea noastră se va sfârşi. De la Rusalii, Îl vom avea pe Duhul Sfânt cu noi, în noi, mai cu adevărat şi vom porni pe Cale mai cu spor, mai cu bucurie şi mai cu nădejde.

Vă implor, nu staţi departe, nu vă lăsaţi doborâţi de încercări. Încercările vin şi pleacă…trec… Toate trec, numai sufletul noastru rămâne…şi el nu poate trăi fără Doamne…

Diseară şi mâine, care puteţi, vă dau întâlnire şi vă invit să comunicăm prin Satelitul Doamne…Veniţi, lăsaţi toate…!

Odată în an este vecernia Înălţării Domnului!

Vă îmbrăţişez cu drag mult!