Arhive zilnice: 5 mai 2015

O poveste (de seară) tulburătoare

Dragii mei dragi,

opriţi-vă niţeluş şi şedeţi ici, colea, să ascultaţi povestea de seară, pe care tocmai am citit-o copilaşilor mei din minunata carte numită Proloage, povestea pentru ziua de 6 mai.
Este o poveste care m-a tulburat, şi pe mine şi pe micuţele mele, mezinuca chiar a lăcrimat la final …
Iată două posibilităţi de-a afla această poveste: ori audio de aici:

sau Text:

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Varvar, care a fost mai inainte talhar si, prin mare pocainta, a placut lui Dumnezeu..

Acest fericit Varvar a fost mai inainte talhar cumplit, in partile Lucaniei si mult sange omenesc a varsat. Si nu putea nimeni sa-l prinda, nici sa i se impotriveasca lui, ca era tare cu trupul. Iar bunul si iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce nu voieste moartea pacatosului, ci voieste sa se mantuiasca toti, precum oarecand pe Pavel, asa si pe acesta l-a chemat cu purtarea Sa de grija cea minunata. Ca, sezand acesta intr-o vreme in pestera si privind la multimea aurului adunat din talharie, s-a atins de inima lui darul lui Dumnezeu, care duce la pocainta pe cel pacatos.

Deci, talharul umilindu-se cu sufletul si aducandu-si aminte de infricosatoarea judecata a lui Dumnezeu, a inceput a plange, zicand intru sine: „Vai mie, pacatosului, ce am facut, mult sange omenesc am varsat si pe multe femei cu pacatul cel trupesc le-am intinat, averile straine le-am rapit si multe rautati am facut. Si astazi sau maine voi muri, iar cele ce le-am castigat ale cui vor fi?”

Si iarasi a zis: „Stiu ca pe talharul cel de demult, l-a primit Hristos intru milostivirea Sa; apoi, si pe mine, de ma voi pocai, ma va primi. Deci, ma pocaiesc si doresc si caut milostivirea Sa.”

Aceasta zicand-o intru sine, s-a sculat si n-a spus nimic insotitorilor sai, ci, luandu-si sabia sa pe sub haina si lasand toate, s-a dus noaptea in satul cel mai apropiat, in care era o biserica. Si a intrat in acea biserica, la vremea cantarii Utreniei, iar, dupa Utrenie, a cazut la picioarele preotului cu lacrimi, zicand: „Parinte sfinte, pe mine pacatosul cel pierdut, care am venit la sfintia ta, nu ma lepada, ca voiesc sa ma pocaiesc de toate rautatile cele facute de mine.”

Iar preotul, ridicandu-l pe el de la pamant, l-a dus la Sfantul altar si i-a zis: „Spune, fiule, inaintea lui Dumnezeu cele facute de tine, iar eu, smeritul, martor vor fi marturisirii si pocaintei tale.” Si a zis cel ce se pocaia: „Eu parinte, sunt Varvar talharul, de care si tu, precum mi se pare, ai auzit. Ca m-am umplut de multe pacate, de necuratii trupesti, de jefuiri si de ucideri, pentru ca am ucis ca la trei sute de suflete, intre acestea inca si pe doi preoti i-am pierdut cu sabia, fiindca nu voiau sa ma primeasca pe mine la pocainta. Si acum, tu, parinte, daca stii ca ma va primi Dumnezeu pe mine, cel ce ma pocaiesc, apoi leaga-mi ranile mele, cu dumnezeiestile porunci, precum voiesti. Iar de nu, luand aceasta sabie a mea, porunceste sa ma ucida cineva cu ea.” Iar preotul i-a zis lui: „Fiule, nu este pacat, care sa biruiasca milostivirea lui Dumnezeu, daca nu deznadajduiesti, ci, sa mergi la casa mea si ce-ti va porunci tie, tu sa implinesti cu fapta.”

Deci, iesind din biserica, preotul a luat aminte si a vazut pe Varvar tarandu-se pe coate si in genunchi dupa dansul si a zis catre el: „De ce faci aceasta, fiule?” Zis-a Varvar: „Parinte, m-am aruncat la pamant, inaintea Domnului Dumnezeului meu, impreuna cu pacatele mele, si nu ma voi ridica de la pamant, pana ce nu mi se vor ierta mie toate faptele cele rele.” Zis-a lui preotul: „Fiule, te fagaduiesti, de buna voie, lui Dumnezeu, la aceasta? Atunci pazeste fagaduiala si se vor ierta tie toate.” Iar, dupa ce au mers acasa, iarasi, a zis catre dansul preotul: „Iata, fiule, copiii mei si slugile mele si dobitoacele si cainii. Cu care voiesti sa fii asemenea, ca impreuna cu aceia sa primesti hrana?”

Zis-a Varvar: „Eu, parinte, gandesc ca nici cu cainii nu sunt asemenea, insa, pentru nevoia cea trupeasca, ca unul ce are trebuinta de hrana, cu cainii sa ma randuiesti, sa gust hrana si afara sa petrec, fara de acoperamant, in toate zilele si noptile.” Zis-a preotul: „Fa, dar, asa, fiule, precum graiesti inaintea lui Dumnezeu si sa nadajduiesti in milostivirea lui cea mare.” Si a petrecut asa Varvar, la preotul acela, trei ani, ca animalul cel cu patru picioare, pe coate si in genunchi tarandu-se, si nici nu se scula de la pamant, nevrednic socotindu-se a fi impreuna cu oamenii, ci, impreuna cu animalele si cu cainii manca si cu ei afara salasuia, ziua si noaptea.

Iar, dupa al treilea an, a zis catre dansul preotul: „De acum, fiule, sa incetezi a te hrani cu cainii, pentru ca s-a milostivit spre tine Domnul.” Si a zis Varvar: „Vreau inca sa pasc, ca animalele.” Si a zis catre dansul preotul: „Fiule, Dumnezeu vede si aceasta fagaduinta a ta, pe care o faci Lui, din smerenia ta, vrand sa patimesti, asa, pentru pacatele tale.”

Si a iesit Varvar cu animalele afara din sat cu verdeturi crude hranindu-se. Si, ajungand la o dumbrava, a petrecut acolo doisprezece ani, gol cu trupul, nici o zdreanta avand pe dansul, si s-a facut trupul lui ca scoarta finicului, arzandu-se de zaduful soarelui, crapandu-se de ger, si innegrindu-se ca si carbunele; si s-a facut fericitul Varvar mucenic de buna voie. Iar, dupa ce s-au implinit cei doisprezece ani ai patimirii lui in pustie, i s-a facut lui instiintare, prin dumnezeiasca descoperire, de iertarea pacatelor lui, si ca isi va sfarsi, muceniceste, prin sange, nevointa pocaintei lui.

Deci, umbland el odata prin dumbrava, s-a apropiat de un drum, unde oprisera niste negutatori. Aceia, socotind ca se apropie vreo fiara, nestiind ce era in iarba inalta, au luat arcurile lor cele incordate si au tras intr-insul, lovindu-l cu trei sageti. Iar, dupa ce s-au apropiat de el, au vazut pe omul cel sagetat de dansii si s-au inspaimantat. Iar el, indemnadu-i sa nu se teama, nici sa se necajeasca, le-a spus toate despre sine si le-a poruncit sa spuna, despre sfarsitul lui, preotului din satul acela. Aceasta zicand-o, si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu.

Si, preotul instiintandu-se de aceasta, de acei negutatori, a mers acolo si a vazut trupul fericitului Varvar stralucind ca o lumina, si, facand tanguirea cea obisnuita deasupra mortului, l-a ingropat pe el, acolo, in acelasi loc, unde a fost ucis. Dupa aceea, au inceput a se face la mormantul lui tamaduiri de toate neputintele. Iar, dupa cativa ani, adunandu-se poporul cu preotul, au descoperit mormantul si au aflat trupul Sfantului nu numai nestricat, ci, si mir de tamaduiri izvorand. Si, minunandu-se, au preaslavit pe Dumnezeu si au adus acele cinstite moaste ale Sfantului Varvar, cu mare cinste, in satul lor si in biserica l-au pus, mirandu-se de minunata lui iubire de oameni si milostivire a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine cinste si slava in veci. Amin.

varvar m_15026

Doamne mulţam că m-ai ajutat să-mi cumpăr o oală de fontă!

Hai să vă spun ceva tare vesel…!

Dragilor

mie nu-mi place să stau în bucătărie…, ci printre cărţi…asta e patima mea…, dar de gătit tre’ să gătesc…, că îmi m’âncă urechile puiuţii…

În dimineaţa asta, după ce am venit de la Doamne, am gândit să fac o fasole verde scăzută, căci mi-am amintit că mai am câteva pungi în congelator. Zis şi făcut… !
Pun la încălzit apa în oala mea minunată de fontă emailată…

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

(Doamne cât mi-am dorit-o şi cât a trebuit să aştept până am strâns bănuţii pentru ea…căci a costat, nici mai mult, nici mai puţin de 200 de lei…o avere1 dar mă salvează de fiecare dată de statul să mestec în oală…!)

Aşa.. să revin, am pus apa la încălzit, apoi am pus fasolea când a început să se înfierbânte apa şi am amestecat şi am plecat să vă scriu câteva rânduri…, dar ştiţi cum e cu/la calculatorul…: un fir fără sfârşit…o pagină deschide alte pagini…tot mai interesante…tot idei…tot frumuseţi, tot bucurii… iar fasolea mea fierbe…liniştită, la foc mic…

Biroul meu e undeva sus la cucurigu…, iar bucătăria jos…, vă daţi seama că durează ceva timp să ajungă mirosul sus şi uneori apa scade… scade…dar Domnul ajută să cobor la timp…, înainte ca ultima picătură să se evapore..

Aşa s-a întâmplat şi acum..

Într-un răstimp, am simţit miros de fasole. .şi mi-am amintit… „Aoleu, fasolea mea!” …şi am coborât în grabă… Fasolea se făcuse aşa fain… Am stins focul, am adăugat condimentele, sare, un pic de grăsime şi am amestecat şi am pus capacul.

Când o să mă întorc cu prinţesele de la grădi şi de la şcoală, fac o mămăluguţă şi … ne lingem pe „deşte”… Na că v-am spus şi ce mâncăm la amiază…! Sper că nu sunteţi în pofte….
O zi bucuroasă în continuare…şi puneţi bani deoparte pentru o oală de fontă… vă poate ajuta să găsiţi timp …pentru citit….

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

Duminica împreună la sfânta liturghie arhierească cu IPS Mitropolit al nostru

img01_mitropolitDragilor

Duminică, 3 mai, prietenul şi fostul nostru coleg, Părintele Ciprian creangă, ne-a invitat la slujbă în parohia dânsului. Mare sărbătoare. Am participat cu toată inima.

Am înregistrat cuvântul minunat al ÎPS Mitropolit şi am avut intenţia să-l transcriu pentru frumuseţea şi utilitatea lui, dar n-am reuşit…încă…şi azi am găsit postat în Ziarul lumina despre acest eveniment, aşa că vă invit să vă înfruptaţi, din rămăşiţe…

http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/slujiri-arhieresti-duminica-slabanogului-0

img01_mitropolit

Sfinte Efrem cel Nou îţi mulţumesc că m-ai ajutat să nu „ratez” pomenirea ta!

sf-efrem-cel-nouDragilor

astăzi este mare bucurie în Biserica lui Hristos. Îngerii împreună cu oamenii îl cinstesc pe marele mucenic al lui Hristos Efrem cel Nou, mare făcător de minuni.

Era cât pe ce să ratez un aşa mare dar!

Aseară am stat iar să scriu până hăt în noapte…că nu mai apuc să scriu peste zi .. nu-mi mai ajunge timpul… şi dimineaţa aşa cu greu m-am ridicat din pat…şi cu greu m-am împins spre treburile dimineţii….

Dar iată cu ajutorul lui Doamne am ajuns în biserică. Am văzut pe măsuţa obişnuită pentru pomenirea sfinţilor aduse ceva prinoase şi mă gândeam ce sfânt o fi azi… mi se rupse firul… dacă aş fi citit povestea de seară aseară…. oo dar am venit târziu acasă…

Sfânta liturghie a curs lin şi mângâios. Azi a slujit Părintele meu, Pr Vasile… Vocea dânsului m-a liniştit ca de obicei…şi am dat toate grijile Domnului.

Iată în sfârşit misterul se dezleagă…înainte de otpust (apolis-încheierea sfintei liturghii) aud troparul mucenicul tău Efrem… Aaaa, Doamne ce am uitat!

Apoi după încheierea sfintei slujbe, Părintele a spus că astăzi îl pomenim pe Sfântul Efrem cel Nou, care s-a descoperit, ca şi Sfinţii noştri Rafael, Irina şi Nicolae, aproape de vremea noastră, că este un sfânt mare făcător de minuni, că dânsul a fost la mănăstirea sfântului şi a auzit multe povestiri minunate……şi „pomenindu-i pe sfinţi, intrăm în comuniune cu ei în Hristos”.

Doamne, îţi mulţumesc pentru acest dar, Sfinţii Tăi. Ei ne sunt un mare ajutor pe cale…, care uneori aşa se îngustează şi aşa tâioşi spini apar.

Îl rog astăzi pe Sfântul Efrem cel Nou să ne binecuvinteze cu rugăciunile sale şi să ne ajute să fim şi noi astăzi mărturisitori, să fim lumină acolo unde suntem fiecare.

Vă îmbrăţişez!

P.S: şi la sfârşit de tot, înainte să ieşim din biserică, o soră din biserică ne-a dăruit o câte bucăţică de pâinică cu vin, binecuvântate de părintele pentru pomenirea Sfântului Efrem.
Am gustat din ea şi astfel şi trupul a intrat în bucuria praznicului. Şi ca să înmulţesc bucuria, am rupt din acea bucăţică şi am împărţit cu cei apropiaţi, spunându-le să se roage astăzi Sfântului Efrem, căci astăzi Sfântul are „rezervate” multe daruri pentru noi. Am păstrat şi pentru cei care încă nu auvenit acasă… şi dacă sunteţi în drumul meu…vă dăruiesc şi vouă tuturor.

Doamne fă-ne parte şi nouă în comuniunea sfinţilor Tăi, cu rugăciunile Sfântului Efrem. Amin.

Bucuria Domnului să ne umple inimile astăzi, dragilor!

Icoana am luat/o de pe acest site:

https://boreliozalyme.wordpress.com/2012/06/27/rugaciuni-inchinate-sfantului-mare-mucenic-si-tamaduitor-efrem-cel-nou-viata-sfantului/

sf-efrem-cel-nou