Seminarul gratuit despre mâncatul compulsiv

Dragii mei,

am tot vorbit despre mâncarea sănătoasă, dar iată-ne în faţa neputinţei de a mânca sănătos. Suntem puşi permanent în faţa alegerii de a mânca sau a nu mânca anumite alimente şi de asemenea în faţa propriilor noastre nedesăvârşiri interioare. Am ajuns la un moment în care cred că mâncatul este o chestiune serioasă şi e nevoie s-o interogăm. De aceea, vă invit miercuri, 27 mai, ora 17.30 la o nouă întâlnire.

A mânca sau a nu mânca este o chestiune cât se poate de serioasă. Mâncatul sau nemâncatul pentru noi, oamenii, sunt două acte foarte provocatoare. Ceea ce animalele au din instinct, omul are nevoie să deprindă prin lungă exersare. Un dobitoc nu se va întreba niciodată dacă să mănânce sau nu. Un animal nu va mânca niciodată ceva otrăvitor. Vaca ştie din instinct ce iarbă să mănânce şi refuză mătrăguna, chiar dacă arată mai atrăgător. Dar eu de multe ori am căzut pradă înşelării. Oare mai există asemenea mie?

Mâncatul pentru om are o încărcătură mult mai mare decât simpla ingerare de alimente pentru asigurarea supravieţuirii trupului. Dacă nu aş fi mai mult decât biologie şi chimie, mâncatul sau nemâncatul nu m-ar interesa. Dar din binecuvântare sunt mai mult şi de aceea, adeseori nu mi-e uşor să fiu om! Parcă le invidiez pe animale la capitolul mâncării. Pisicuţa mănâncă când simte nevoia, foamea, şi nu-şi face nicio mustrare de conştiinţă că bietului soricel i s-au sfârşit zilele. Pe când pentru mine, „a mânca sau a nu mânca” implică atâtea aspecte! Drept să vă spun că am simţit o mare apăsare zilele acestea. Ei, dar în aceasta stă măreţia omului că reuşeşte cu ajutorul lui Doamne să facă faţă atâtor provocări! Suntem chemaţi să ne venim în sine, să ne depăşim, să ne deschidem Nemărginitului după Care de fapt tânjim când simţim acel gol existenţial care nu poate fi umplut de prăjituri.

Da. Pentru că sunt om, nu pot mânca orice şi oricum. Dacă în familia de provenienţă mâncatul cu mâna era un lucru firesc, pentru alţii asta poate fi ceva foarte „scârbos”. Dacă acum 50 de ani, mâncai ce se vindea în prăvălie „fără să-ţi întrebi conştiinţa”, acum este o adevărată victorie cu tine însuţi ca să-ţi faci cumpărăturile necesare şi să ieşi din magazine sau să treci prin magazine cu linişte. Astăzi, mai mult ca niciodată, „a mânca sau a nu mânca” este o provocare fără precedent şi de aceea merită s-o punem în rândurile dintâi ale atenţiei noastre şi a ne întreba serios cu privire la acest aspect..

„A mânca sau a nu mânca” este o interogare nu lipsită de riscuri. Poate să ne reuşească sau putem eşua. Şi atunci, îmi veţi da dreptate că a fi om nu e un lucru uşor sau cum cântă cineva de pe aci de la noi: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare!”. „A mânca sau a nu mânca” pune sub semnul întrebării însăşi existenţa mea ca om. Răpunsul mă supune unei probe de foc. Şi cu adevărat această întrebare poate echivala întrebarea lui Shakespeare: „A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”, căci ceea ce mănânc şi cum mănânc spune atâtea lucruri despre mine. Numai punându-mi mai des această întrebare şi răspunzând onest, am posibilitatea să descoper atâtea lucruri despre mine.

Știți ce am băgat de seamă, dicutând cu unii și cu alții din jurul meu? A nu fi afectat de mâncare aparţine cu totul fiinţelor fără de trup.

 

pofta-mancare-655x360

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: