Arhive zilnice: 25 mai 2015

Mâncatul excesiv din motive emoţionale

Dragii mei dragi,

vă invit miercuri, 27 mai la ora 17.30 la o nouă întâlnire din cadrul proiectului ”Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, pe care l-am iniţiat începând cu luna ianuarie 2015. În prima întâlnire, am vorbit despre Nutriţie, în a doua întâlnire am vorbit despre Femeia şi problemele ei, în a treia întâlnire am vorbit despre Vindecarea prin iertare, iar acum, ne propunem să abordăm tema Mâncatul excesiv din motive emoţionale.

Să vorbeşti în public că ai probleme cu mâncatul mult, e ceva ruşinos. E dureros, e chinuitor să te vezi nesătul și gras, după ce ai avut un timp un corp uşor. E dureros ca, după o viaţă plină de străduinţe şi renunţări, să te vezi gol, lipsit de putere în faţa unei farfurii pline cu mâncare (sau a unei sticle cu băutură), să-ţi priveşti şoldurile disgraţioase şi să fii chinuit de întrebarea “La ce bun o viaţă ca asta?”. E absurd, dar e real!

Iată două din mărturii:

“Administrez o societate de construcţii…, deci cu mult stres şi probleme. Mă confrunt şi eu cu această problemă, şi anume, o foame groaznică şi nejustificată seara şi noaptea bazată pe nerealizări, nemulţumiri, temă, decepţii etc. Mănânc ce apuc, lucruri pe care în mod normal nici nu le-aş apropia de gură în timpul zilei… M-am îngrăşat cu peste 5 kg. Aş dori să particip la acest seminar”.

„Buna ziua.

Mă confrunt cu problema pe care o dezbateţi şi doresc să particip la seminar. Sunt şi psiholog şi cred că o astfel de experienţă îmi prinde bine şi din punct de vedere profesional. Vă mulţumesc!”

Dragilor, vreţi sau nu să recunoaştem, mâncatul excesiv pe baze emoţionale este o mare problemă a zilelor noastre. Pentru a ne vindeca, primul lucru pe care este nevoie să-l facem este să recunoaştem că suntem bolnavi, că avem o problemă. Negarea ne ţine legaţi în lanţuri. Şi să ştiţi că a fi dependent de mâncare, a mânca excesiv, dezorganizat, nervos, are consecinţe nu mai puţin dăunătoare decât le are alcoolismul sau dependenţa de droguri, cu diferenţa că mâncatul excesiv sau mâncatul compulsiv, mai ales a mâncării supergustoase din industrie, nu are conotaţia socială a alcoolismului….

Vă aştept cu drag la acest Seminar. Dacă nu îndrăzniţi să recunoaşteţi că aveţi această problemă, veniţi fără înscriere. Avem nevoie să identificăm problemele cu care ne confruntăm inconştient şi cu care se confruntă mai ales copiii noştri, care găsesc în punga cu dulciuri sau sărături ceea ce noi, părinţii, nu mai apucăm să le oferim sau nu suntem în stare, sau nu ştim să le oferim. Şi cu cât sunt mai îndesate aceste pungi, cu atât trupurile se umflă, iar sufletele devin tot mai goale, înfiorător de goale şi triste…..

Dar nu este totul pierdut, încă se mai poate face ceva!

Încă mai e nădejde!

 

Din trăsnăile lui Doina Blaga

Dragilor,

iată au înverzit şi au înflorit câmpiile!!!! Ieri după masă, „am scăpat la iarbă”…(Hi, Hi) şi ca o capră, m-am avântat pe dealuri şi pe munţi și am adunat tot ce am găsit.

Am cules flori de salcâm şi murugi de brad. Venind acasă, mi-am zis: No, acum ce să fac cu „bogăţia” asta? Am pus o parte din muguri la congelat, iar o punguţă am pus-o în frigider. Iar florilor de salcâm le-am zis: Hai să vă fac sirop la rece. Le-am pus în storcătorul meu minunat cu melc şi le-am stors. A ieşit aşa o jumătate de borcănel de 400 g. Am adăugat ”mierucă” (miere) şi gata. L-am pus în frigider. Dimineaţă, le-am pus fetiţelor câte o linguriţă de siropel în păhărel şi apoi le-am umplut păhărelul cu apă. Am adăugat şi un pic de suc de lămâie. Un deliciu!

Când am ieşit de la slujbă dimineaţă, am văzut după un gard flori de soc. Şi m-am uitat în sus să văd pe Cineva…, în dreapta, nimeni. În stâga, nimeni. Şi în urmă. Acolo, am văzut pe cineva şi i-am zis: s-o supăra vreocareva dacă iau vreo câteva flori? Puteţi lua, că şi aşa se scutură, a zis nenea acela. Astfel, „am furluat” vreo 9 flori de soc. Când am ajuns acasă, le-am pus şi pe ele în storcător, dar numai florile, nu şi codiţele şi le-am stors. A ieşit acolo vreo 50 de ml de suc cred. Am adăugat 3 linguri de miere, am amestecat, am pus capacul la borcan şi l-am pus în frigider. Apoi, am luat o bucăţică de ghimbir şi am pus-o în storcător şi apoi am adăugat un pahar cu apă în storcător şi a ieşit o socată de mai mare dragul, pe care am savurat-o cu mare plăcere.

După ce mi-am astâmpărat setea, am stors mugurii de brad. Am stos cred că vreo 300 g de muguri şi mi-a ieşit vreo 3 sferturi de borcan de 800 de grame de suc. Am adăgat miere până ce s-a umplut borcanul, am amestecat bine şi l-am pus și pe el la frigider. Mâine, vor face proba prinţesele… Dar arată aşa de fain! Ca un suc de kiwi…

No, şi toată treabuşoara asta mi-a luat nu mai puţin de o oră din timpul meu preţios, dar s-a meritat. Când bei un suc din acesta, simţi seva pământului cum pătrunde în tine şi-ţi învigorează trupul amorţit şi-ţi defundă nasul şi creierul… şi toate.

Priviți, acestea sunt borcănele. Cum te uiţi, de la dreapta spre stânga: sirop de flori de salcâm, sirop de muguri brad şi sirop de flori de soc. Se vede mierea zaharisită care s-a depus.

SIROPURILE IMG_5394