Arhive zilnice: 9 iunie 2015

Copiii nu înţeleg de ce ne mâniem pe ei… Pur şi simplu nu pot înţelege!

Dragilor,

aseară mi-am ieşit din fire. Şi iată cum:

Am vorbit clar cu un copil al meu că are voie să se joace 40 de minute, iar apoi 20 de minute să cânte la pian.

piano-s

Bun. A fost deacord. A început să se joace cu pasiune şi voie bună …Timpul expirase demult.. Am aşteptat să-şi amintească de înţelegere, să se uite la ceas…, dar ţi-ai găsit!

Într-un târziu, îi spun: „E aproape ora de culcare. Mai ai ceva de făcut?”. A, da, pianul… Şi a început să urce scările. Şi să vezi în ce stil urca scările! Cum a deschis pianul, aşa lento, lento, lento…şi cu ce greaţă apăsa pe clape…

N-am mai rezistat, am izbucnit ….. M-am înfoiat şi m-am zburlit la bietul copil şi i-am turnat toate cu ton înalt …

La un moment dat, m-am uitat fix la copil. Acesta avea ochii mari şi se uita încremenit la mine… şi cred că se întreba:

„Ce-o fi apucat-o? Oare ce problemă are?”.

Şi atunci i-am zis să meargă direct în pat….

Le-am citit totuşi povestea de seară, despre care poate vă voi povesti în alt articol…

Le-am pupat, totuşi…

şi am plecat în camera mea.

Simţeam o apăsare în suflet. Strigasem la copil… şi, bietul de el, nici măcar nu a ştiut de ce am strigat la el…

Şi mi-am adus aminte de articolul pe care îl citisem recent de pe internet, şi pe care l-am şi postat pe Facebook, că atunci când se iveşte ceva în relaţia cu copilul, problema e la tine, la părinte…, acolo e nevoie de intervenţie, nu la copil…

Şi alt gând a fost că sistemul de recompensă e mai puternic decât responsabilitatea, înţelegerea…
Am luat în mâini cartea Între părinte şi copil a lui H Ginnot.. şi s-a deschis la reguli….dar nu eram în stare să citesc…mă simţeam o mamă ratată…îmi venea să-mi dau palme….
Nu m-am lăsat biruită de aceste gânduri şi m-am uitat la Doamne din icoane şi i-am spus:
„Da, iată am reacţionat ca o fiară. Acum ce să fac?”.

Şi mi-am adus aminte ce m-a sfătuit măicuţa mea Siluana ce să fac: „Când copilul nu poate să facă ce-i ceri, ia-l pe genunchi, mângâie-l şi binecuvintează-l în gând”.

M-am ridicat dintr-o dată şi m-am dus în camera copiilor. Deşi era aproape ora 22, copilul cu pricina nu dormea. M-am aşezat în pat lângă el şi l-am strâns în braţe. Am început să mă rog şi să-i mângâi căpuţul. S-a lipit de mine şi a adormit.

Da, problema era la mine…

Mai am mult de lucrat, până ce Hristos va lua chip în mine… , chipul acela blând, răbdător, milostiv, iubitor şi jertfelnic.

Ai milă de mine, Doamne! Fă-mă Tu mămică bună pentru copii mei! Mulţumesc.

Cura mea preferată: cura cu cireşe

Salutare, dragilor!

Astăzi, am cumpărat primele kilograme de cireşe. Cam scumpe cireşele, 10-12-13 lei! Învârtindu-mă prin piaţă, am găsit o ofertă cu 7 lei şi m-am mirat de acel preţ.

M-am dus la o cunoştinţă, de la care iau mai mereu mere româneşti şi acum avea căpşune aromate şi cireşe, dar le avea cu 12 lei, şi am întrebat-o: Ce au cireşele acestea pe care le-am luat cu 7 lei şi tu le ai cu 12, căci arată la fel? Păi, uitaţi-vă că sunt lipicioase, deja sunt vechi..”.

Aha!

Măi, măi…!

Cireşele au fost bune.

Am cumpărat 8 kilograme de cireşe, pe care le-am pus la rece în frigider

IMG_20170615_104634

Ne vor ajunge pentru 2-3 zile. Nădăjduiesc să mai scadă puţin preţurile…

Pe cireşe, merită să dai bani, numai că nu-ţi garantează nimeni că nu sunt stropite cu nu ştiu câte prafuri…

Eu nu-mi mai fac gânduri. Dau slavă lui Dumnezeu şi fac sfânta cruce pe trupul meu şi pe ce bag în gură şi mulţumesc pentru aceste minunate fructe, cireşele.

Chiar mă gândeam: Când eram copil, nu aveam habar de nimic pe lumea aceasta şi ce bucurie aveam când mergeam la tanti Mariţa şi îi ceream voie să mă lase să mă urc în copacul cu cireşe „hultoane” (pietroase) de iunie,

pt coperta cartii DE CE MNCAMPT COPERTA

iar acum să ajung să-mi fie frică să mănânc hrana naturală pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, dar pe care omul o modifică în fel şi chip???!!!

Nu, nici pomeneală!

Durerea mea e că nu mai pot să merg la tanti Mariţa să-mi umplu sânul de cireşe şi să-mi pun, pe deasupra, şi cercei de cireşe…

Ce fain arătam!!!

Ei, accept cu smerenie ceea ce nu pot schimba… Şi cumpăr cireşe din piaţă….

Şi vreau să cumpăr şi să mănânc cât ţine sezonul, nu mai cumpărăm alte fructe, ci ne concentrăm pe ce-i mai valoros nutritiv.

V-am povestit în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos

coperta 1

ce rezultate excelente mi-au ieşit la analizele de sânge după o cură de cireşe de două săptămâni.  Ce scădere de colesterol fantastică…!

Cura cu cireşe cade nemaipomenit de bine acum în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel care cade întotdeuna în iunie. Anul acesta ţine 3 săptămâni… Să tot mănânci cireşe…! Iar când te roade stomăcelul, să-l amăgeşti cu o chiflă din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi gata cu mâncarea din ziua respectivă!

Post uşor!, că greu nu poate fi cu aşa bunătăţi cum sunt cireşele…!
Preţurile acestea ridicate la cireşe mă obligă să învăţ filosofia bunicii soţiorului: „Puţân şi bun!!!”.