Arhive zilnice: 15 iulie 2015

Încă o masă boierească dimpreună cu Domnul Domnilor şi slujitorii Săi!

Dragilor

Mă minunez cum rânduie Domnul de fiecare dată când vânturile suflă şi stau să mă doboare!!!

Zilele acestea, am avut o dezamăgire…, asta înseamnă că m-am amăgit şi acum m-am dezamăgit… , am înţeles în sfârşit nişte lucruri profunde, pe care o să vi le împărtăşesc cândva…

Ideea e că astăzi la biserică

moto_0163

Domnul mi-a vorbit atât de clar răspunzându-mi la frământările mele din adânc, pe care nici măcar nu apăcasem să le formulez… şi mi-a vorbit atât de minunat prin Sandrine…, minunea asta de femeie care mă fascinează…!

A fost plecată săptămâna trecută la Neamţ şi ieri a revenit şi azi ne-a vorbit …

A rugat-o Părintele Vasile să ne spună câte ceva despre disputa dintre cărturari şi Mântuitorul cu privire la spălatul mâinilor… despre care a fost vorba în evangheila zilei.

Dar mai bine vă invit să citiţi evanghelia zilei ca să înţelegeţi mai lesne:

Matei 14, 35- 15, 11:

Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36. Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4. Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
5. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8. „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”.
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

Şi atât de frumos a explicat Sandrine!

Parafrazez:

„Porunca de a te spăla pe mâini e importantă, pentru că locuinţa evreului şi mai târziu cea a creştinului, care a preluat Vechiul Testament şi conform exemplului Mântuirorului, l-a desăvârşit… , este o mică biserică şi masa la care şedem închipuie masa din Biserică şi la această masă, credincioşii din familie, şi mai cu seamă tatăl, capul familiei, ridică prinos de mulţumire şi slăvire pentru cele ce le-a primit de la Dumnezeu…”

(Şi aci fac o paranteză şi adaug expresia care m-a trezit azi din hălăduieli pe dealurile gândurilor şi m-a provocat spre meditaţie, rostită de un coleg drag, Părintele Ciprian Baltag din Roma, care liturghisind azi dimpreună cu Părintele nostru a zis: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem dintru toate şi pentru toate”. Normal se zice „Ţie aducem de toate… ”… „de” şi „dintru”— dintru= din toate aducem Ţie, din ale noastre ce le-am primit de la Tine…- dar mă opresc că n-o să mai gat…)
„E importantă porunca cu spălatul mâinilor, a spus Sandrine, dar porunca de a cinsti pe părinţi e mai importantă. (şi eu adaug: e important să mâncăm sănătos, dar mai importantă e dragostea…, înţelegere celuilalt…, îngăduinţa iertarea lui)

„Cinsteşte pe mama ta şi pe tatăl tău”, a continuat Sandrine, nu e o poruncă pentru atunci când copiii sunt mici…, ci pentru când copiii devin la rândul lor adulţi. Când copiii sunt mici, ei îşi adoră părinţii, dar când mai cresc şi părinţii lor îmbătrânesc şi devin imposibil de suportat, atunci Domnul le (ne) spune să-i cinstim şi a-i cinsti nu înseamnă numai a-i respecta, ci chiar a-i slăvi…, Noi primi totul dela dumnezu prin părinţii noştri… A-i cinsti pe părinţi e o cinstire în mod deosebit, care vindecă relaţia, căci pe parcursul vieţii au fost multe răni…”

Profundă abordare…!!! O să transcriu cândva exact cuvintele Sandrinei…traduse de Părintele nostru!

Apoi, Părintele a întrebat-o să ne spună cum înţelege ea o expresie enigmatică a Domnului adresată cândva cuiva care refuză să-L urmeze pe motiv că merge să-şi îngroape părinţii: „ Lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor”. Nu cumva asta se contrazice cu porunca cinstirii părinţilor?

„Şi Sandrine a spus că nu, pentru că părinţii erau morţi, erau morţi, a repetat ea…
Invitaţia Domnului de a-L urma e mai presus de orice…

Poţi să plăteşti pe cineva să aibă grijă de părinţii bolnavi…”

Şi eu, ca să nu tac, am întrebat: „Putem să înţelegem cumva şi astfel: Dacă părinţii sunt necredincioşi, morţi sufleteşte şi nu vor să facă şi ei ceva ca să se schimbe şi împreună convieţuirea e imposibilă, ca să nu înnebuneşti, să nu te pierzi şi tu sufleteşte, poţi să pleci şi să plăteşti sau să îi laşi pe părinţi în grija altora?”

Şi Sandrine a zis că aşa a fost cazul ei, dar părinţii ei au rămas cu fraţii şi surorile ei şi ea şi-a urmat chemarea Domnului…”
Ideea e că e nevoie să ne protejăm pe noi…, cred că în sensul acesta e scris în Sfânta Scriptură: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul ….?!”.

Nu pot să schimb pe nimeni, cu toată bunăvoinţa…, ci să-mi văd de calea mea…fără mustrări de conştiinţă, fiecare va răspunde pentru alegerile făcute…

Dar osebindu-ne, nu înseamnă că-i dispreţuim sau urâm, ci numai aşa îi putem ajuta cel mai mult, pentru că numai aşa ne vom putea ruga pentru ei…

Mulţumesc, Doamne pentru aceste răspunsuri neaşteptate!!!

Mulţumesc pentru bucuria întâlnirii cu foştii mei colegii dragi de şcoală, cu Simona şi Părintele Ciprian *http://episcopia-italiei.it/index.php/it/parrocchie/106-roma-3

şi pentru împreună şederea la masa Ta! Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!

Iată-mă, sunt un nimic, fă şi din nimicul meu o minune, fă-mă astăzi martora bucuriei Tale! Amin.

Săru-mâna pentru Masă, Doamneeeeeeee!

Treaba asta cu mâncatu’ sănătos e complicată rău în căp’şoru meu mărginit

Dragilor

Întotdeuna am avut aşteptări de la profesori şi învăţători. Îi voiam perfecţi, îi voiam să facă întocmai, literă cu literă ceea ce spuneau sau scriau, dar am avut multe dezamăgiri şi am trăit multă tristeţe.

Una scrie teoria, altele sunt practicile. E uşor să spui teoria, dar e complicat s-o aplici întocmai.
Şi nu-i mai bine de cel care nu ştie, măcar are linişte…, pe când eu.. nu sunt nici car, nici în teleguţă, n-am atins idealul, dar nici „ca toată lumea” nu mai pot să gătesc şi să mânc… atâtea teorii despre alimentaţie sănătoasă şi atâtea dezamăgiri din partea celor care o propovăduiesc (dintre care cel dintâi sunt eu) ce să mai zic…, mă copleşesc ….

Şi ca să n-o iau razna… unica scăpare este Doamne şi Biserica Lui, pe care porţile iadului nu o vor birui…, chiar dacă tiparul a luat-o razna şi a tot repetat „Dezlegare la peşte”, Dezlegare la peşte” şi acolo unde n-a fost cu ani în urmă.

Gata! Nu mă mai uit la alţii din jur, nu mai am aşteptări, pretenţii, ci privesc la Doamne şi la sfinţii mucenici… Îmi dau seama că a te hrăni acum benefic e mucenicie curată…, e precum se fereau mucenici de mâncărurile jertfite idolilor… (cine are minte de priceput, să înţelegeagă…sensul la care am gândit) şi se face pe cont propriu …fără să aştepţi de la om izbăvire sau încurajare…Nu-i de unde: căci „toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul” (Psalmul 13, 3) sau „ne am depărtat, toţi ne am abătut, împreună netrebnici ne am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul”. (http://molitfelnic.ro/rugaciune-pentru-chemarea-milei-lui-dumnezeu/)
Rânduielile de veacuri ale Sfintei noastre Biserici sunt o puternică armură pentru a face faţă la atâtea avalanşe şi vârtejuri.

Am dorit să ajut lumea, dar n-am ţinut cont că singura pe care o pot schimba sunt eu şi eu sunt tare încăpăţânată şi tare pofticioasă…

Ce e scris în cărţi e perfect valabil, teoria e argumentată cu demonstraţii ştiinţifice, dar nu ştiu pe nimeni s-o respecte întocmai ca şi stil de viaţă, ci doar pentru terapie: când te taie la os, ţii regim, când te simţi bine, uiţi şi te simţi bine… A fost o perooadă atât de fericită… era harul, iar acum se probează dacă zidul e destul de puternic…, dar suntem slabi, neputincioşi ….

Chiar zilele acestea am vorbit cu o autoritate în domeniu şi mi-a spus că „nutriţia este grea, chiar şi pentru specialişti (darămite pentru mine mititica, care am îndrăznit să mut munţii gusturilor delicioase) şi că uneori mai putem gusta aşa de poftă” şi ce nu merge…

…….. mă închid în coşmelia mea şi Îl rog pe Domnul să aibă milă de mine.
Rugaţi-vă pentru mine!

PS: Vă datorez mulţumiri pentru că v-aţi rugat pentru fetiţa mea cea mare, care a intrat la liceu. Domnul să vă răsplătească dragostea. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Şi cu mâncatu’ …, mai ales, după cursul de bucătărie de azi, după atâtea discuţii de bunătăţuri… ce să mai …, mănânc şi plâng, mănânc!

Ideea e să ne păstrăm pacea, căci nu mâncarea e totul…..

Eu aleg acum să-mi mut atenţia pe alte subiecte, deşi paralel lucrez la cartea despre lupta cu poftele…

Nu disperaţi! Doamne e cu noi şi va fi până la sfârşit şi El e hrana noastră…., căci, la urma urmei, sufletul e cel care hrăneşte trupul!

Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!, zice Domnul