24 iulie: Sfânta muceniţă Cristina – fecioara care a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu privind cerul

Bună seara dragilor!

Cu darul lui Dumnezeu, am reuşit în seara aceasta să citesc copiilor povestea de seară după bunul nostru obicei.

Pentru că a fost o poveste atât de frumoasă, iată v-o împărtăşesc şi vouă.

Cartea Proloagele pe luna iulie, p.88

Luna iulie, în 24 de zile, pomenirea Sfintei Muceniţe Hristina (sau Cristina, n.n) (+300).

sf-christina3

Sfânta Hristina a fost din cetatea Tirului, pe vremea împărăţiei lui Septimiu Sever (193-211), fiică a unui general, Urban, care trăia cu familia în palatul sau. Ca unul ce rânduise ca fiica lui, Hristina, să slujească de-a pururea în templul zeilor păgâni, Urban i-a daruit, ca locuinţă fiicei sale, împreună cu slugile ei de credinţă, cel mai înalt turn al palatului său, aşezaţi acolo fiind şi zeii săi din aur şi din argint, împodobiţi cu multe podoabe, ca, zilnic, să le poată aduce jertfe şi rugăciuni.

Dar, fecioara, suflet curat, privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înţeles că idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni, nu au nicio putere, ci Acela, Care a facut şi ţine toate, Acela este Dumnezeu cel adevărat. Ascultând, deci, de glasul inimii sale, Hristina a sfărâmat idolii cei neînsufleţiţi, dăruind, prin slugile sale, sfărâmăturile, săracilor.

Grozavă a fost clipa când tatăl ei a aflat de sfărâmarea idolilor. Mânia lui n-a mai cunoscut margini când, la întrebările sale, Hristina i-a răspuns: „Eu cred în Dumnezeul cel viu şi, de aceea, am aruncat idolii cei neputincioşi”. În urma acestui răspuns, tatăl ei a supus-o la tot felul de chinuri şi, ţinându-o în temniţă multă vreme, fără mâncare, Sfânta a primit acolo, de la înger, hrană şi vindecare de răni. A fost, dupa aceea, aruncată în mare şi, primind acolo botezul Domnului, a fost scăpată de înger. Îndată ce a prins de veste tatal ei că este vie, a poruncit să fie închisă în temniţă, dar, chiar în acea noapte, tatăl ei şi-a lepădat spurcatul său suflet (a murit).

Venind în locul său Dion, dregatorul, acesta a chemat pe Hristina la judecată, iar ea, mărturisind pe Hristos, a fost bătută cumplit, atrăgând prin minunile ei, pe mulţi oameni la credinţă.

După Dion, a luat conducerea dregătorul Iulian, care a aruncat-o într-un cuptor de foc. Rămânând nevătămată, a poruncit să i se taie sânii şi limba. În cele din urmă, a poruncit să fie împunsă de slujitori cu suliţele şi aşa, fericita Hristina şi-a dat lui Dumnezeu cinstitul ei suflet.

Căutând pe internet icoana sfintei, am găsit mai multe variaţiuni ale vieţii sfintei.

Impresionantă este şi povestea de aici:
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20120773

Aici găsiţi şi Acatistul Sfintei:
http://www.ortodoxia.md/video/3275–acatistul-sintei-mucenie-hristinacristina24-iulie

Şi aici un canon de rugăciune către sfânta Cristina:
https://dragocip.wordpress.com/2008/11/15/canonul-sfintei-mucenite-hristina/

Moaştele Sfintei Cristina se află în Biserica “San Francesco della Vigna” – Veneţia – Italia.

Saint_Christina_virgin_martyr

Îi rog pe prietenii din Italia să mă pomenească şi pe mine la moaştele sfintei. Mulţumesc.

8 răspunsuri

  1. Auuu, eu n-as avea curaj să le citesc (mai ales seara la culcare) aşa o poveste înfricoşătoare copiilor/nepoţilor mei sub 15 ani ! cu … „tatal ei a supus-o la tot feluri de chinuri” „ţinută în temniţă fără mîncare” „aruncată în mare” „bătută cumplit” „aruncată într-un cuptor de foc” „a poruncit să i se taie sînii şi limba” „împunsă de slujitori cu suliţele”… bieţii copilaşi ar adormi cu frica cuibărită în suflet şi nu m-aş mira dacă ar visa că cineva le face ce au auzit în poveste !

    1. Înainte să încep să le citesc Vietile sfinâilor copiilor, m-am tot gandit dacă acest lucru este benefic pentru ei si am primit un răspuns, gând care m- încredinţat că citirea Vieţilor sfinţilor nu-i vatămă pe copii, că rele cu adevărat sunt desenele animate şi filmele cu imagini (ţi imaginile dăunează mult mai mult decât lecturile) la care sunt lăsaţi să se uite copii mici, mici….
      Din cele povestite în viaţa Sfintei Cristina şi în majoritatea vieţilor sfinţilor, copii înţeleg că, după atâtea chinuri, îndurate, sfinţii au rămas nevătămaţi ca să arate puterea lui Dumnezeu şi că pentru acele suferinţe ei au primit cununa nevoinţelor… Copiii pricep că lucrurile bune se obţin cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugăciune şi nevoinţă, cu sânge şi sudoare de sânge…, ceea ce este total opus facilului…
      Viaţa creştinului este jertfă şi nu este pilda mai bună pentru noi creştinii decât pilda mucenicilor, a căror sânge este sămânţa viitoarelor mlădiţe…
      Aşa îmi explic cum prunci de 3 ani au vorbit cu îndrazneală împăraţilor cumpliţi mărturisind că sunt creştini, neţinând seama de ameninţări. Ceea ce nu se poate întâmpla, lăsându-i să vadă desene animate sau citindu-le poveşti….
      Eu îi rog pe sfinţi să-mi păzească copiii de rău şi să-i ajute să fie martori ai bucuriei biruinţei Domnului asupra răului şi slujitorilor lui.

  2. Doamne ajuta! Si eu sunt de acord ca mai bine le citim copiilor vietile Sfintilor sau povestiri crestine, decat sa ii lasam sa se uite la televizor, unde totul abunda de violenta, vorbe urate si chiar pornografie. Cum sa isi mai pastreze copiii mintea si sufletul curate vizionand desenele animate din zilele noastre? Precum doamna Geta, imi pare rau sa spun, dar sunt si cei care isi doresc scoaterea religiei din scoli pe motiv ca, copiii sunt inspaimantati de existenta iadului, de chinurile suferite de Martiri sau de faptul ca Bunul Dumnezeu rasplateste dreptii si pedepseste pacatosii. Traim zile triste, in care cu anevoie putem sa le daruim copiilor nostri o minima educatie crestinesca.Sunt mamica a sapte copii minunati si am scris aceste randuri in cunostinta de cauza. Dumnezeu sa ne intareasca pe toti!

    1. Multumesc, Daniela mea, mamica draga!
      Copii nostri sunt si ai Domnului si atunci cand ma depaseste situatia il chem pe Doamne la sfat. Traim intr-o lume in care daca vrem sa mai traim citavi (sanatosi( cat de cat, e nevoie de renuntare, de taiere a multor lucruri… lumea a inebunit: pe de-o parte ne spune sa avem grija de copii sa le dam mancare sanatoasa, pe de alta abunda de lucruri atat de nocive pe care le impacheteaza in sclipiciuri….Poate eu sunt mai dintr-o bucata, dar le-am spus adevadevarul copiilor mei: viata crestina autentica implica jertfa. Sfintii au dat sangele, noi dam renuntarea la pofte… si nu mi-au murit ca le-am spus ca azi e vineri si nu mancam inghetata, ca e mai bine sa citim o povestea cu Bambi (spre exemolu), decat sa ne uitam la desen…Copii inteleg tonul, intentia noastra, dragostea noastra si e mai usor sa faca acum renuntari cat sunt mici decat atunci cand sunt mari… Problema e la noi adultii , luptati de atatea neputinte si ispite….
      Te admir, Daniela mea, pentru cele 7 pietre pretioase ale tale. Sa te ajute Doamne sa le infatisezi inaintea Domnului ca 7 diamante.
      Noi, mamicile, vem nevoie sa ne sustinem pentru a putea razbi in lumea aceasta. Te pomenesc in ruga mea si te rog s-o faci si tu. Doamne sa ne ajute sa putem ajuta si indruma cu dragoste pe copii nostri ca sa-L aleaga pe Domnul si Biserica lui, nu sa aleaga lumea

    2. Să fiti sănătoase și să creșteți copii cu răbdare și dragoste. Vă apreciez și vă doresc toate cele bune!

  3. MIA PLACUT SI SUNT MARCAT DE CE AM CITIT.. DOMNUL CU NOI SA FIE SI LA BINE SI LA AU..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: