Arhive lunare: August 2015

Azi am mai urcat un pas spre creşterea interioară şi am lepădat frica

Dragilor

Sunt atât de bucuroasă, încât nu am putut să adorm… Iar m-o apucat entuziasmul…!!!

Azi, cu ajutorul lui Doamne, numai cu ajutorul lui, căci altfel n-ar mai ţine cauciucurile coapte…, am fost la Ocna din nou. De data asta, am luat-o şi pe prietena mea, minunata mea prietenă, Ancuţa!

A fost o după masă faină de tot.

Ancuţei i-a plăcut mult, mai ales în lacul cu viermişorii roşii.., în Lacul Ocniţa…, căci acolo, a fost apa mai caldă. Curioasă, o las cu fetiţele în parc şi fug şi eu să testez apa din Ocniţa, căci îmi fusese cam rece în Brâncoveanu. Caldă, caldă… Intru să văd dacă mă ţine…, căci e mai puţin sărată decât la Brâncoveanu… şi minune, mă ţine…. Nu-mi venea să cred că stau în apă…., că stau în Ocniţa, că înot, fără să mă scufund, aşa cum am crezut atâţea ani…

De vreo 13 ani tot vin aici şi n-am intrat niciodată în Ocniţa ca să înot, m-am tot ţinut de bara scărilor…, căci nu ştiu să înot…, dar acum constat că apa mă ţine şi pot să merg în larg… Ce minunat, ce frumuseţe… ! M-am simţit de parcă aş fi fost la mare…. şi mă gândeam: cum, Doamne iartă-mă, am putut sta departe de o aşa binecuvântare , de o aşa plăcere de a merge prin apă…? Cât de relaxant e…

Da, frica m-a ţinut departe, dar acum constat că ea nu mai are stăpânire asupra mea….
Am lepădat-o şi o lepăd…. şi urc pe Cale”.

Doamne, mulţam fain pentru bucuria din după masa asta… A plecat tot stresul…, toţi nervii, când au văzut atâta relaxare pe apă…

Vreau să înot, să învăţ să înot şi în apă dulce….Apa are un efect asupra mea extraordinar, pe care l-am ratat până acum… .. din cauza unei frici absurde…

Pesemne, după o vârstă, îţi mai vine şi mintea la cap…. şi atunci te gândeşti…: „Ce şi cum s-a întâmplat că toate s-au dus…, că eşti om nou….?

Mă mir şi mulţumesc. Că ce pot să fac altceva…

Azi am trăit urcarea pe încă o treaptă a creşterii mele şi sunt bucuroasă …

Sintagma „Toate le pot în Hristos Cel care mă întăreşte!” nu s-o spus degeaba…., chiar funcţionează!

Anunțuri

Ce să ne mai luăm în traistă de mâncare? Chiftele de năut la cuptor

Dragilor

Vă spuneam că am început cura de băi sărate la Ocna Sibiului. După câteva ore de zbenguială în apă, ne apucă o foame de lup. Numai ce-mi şi aud puişori: „Ni-i foame! Mami ni-i foame!”.

Am luat noi una , alta, dar nu mai merge, e nevoie de ceva mai consistent…., mai ales că toată lumea în jur mâncă de sparge la cartofi prăjiţi şi sniţăle în caserolele alea de catering….

„Hm, ce să mai fac, Doamne, de mâncare?”. Păi, am să fac nişte chiftele de năut, mi-a venit în gând.. Aşa că, am pus năutul la înmuiat…şi s-o înmuiat vreo două zile că n-am avut vreme de el…, şi azi dimineaţă, în zori, în timp ce-mi aşteptam prinţesele să „facă ochi”, am dat prin Huromel năutul, cu apă desigur, dar o jumăptate de litru de apă la o jumătate de kg. de năut, şi apoi am măcinat o jumătate de kg de fulgi mari de ovăz, căci ovăzul boabe mi s-o gătat, şi am amestecat făina de ovăz cu pulpa de năut şi laptele rezultat de la stors năutul şi mixul meu de condimente uscate şi sare grujoasă şi am amestecat bine şi le-am lăsat să se umfle un pic făina de ovăz şi apoi am luat tăvile de la cuptor, le-am pus hârtie şi am modelat chiftelel, în formă dreptunghiulară că încap mai bine în caserolă, şi le-am pus la copt la 200 grade timp de 35 de minute şi au ieşit ca şniţelele alea la care ne tot uitam cu jind pe la Ocna….

Mă grăbesc, căci am multe de făcut azi…

Iertaţi că „am scris mult, căci n-am timp să scriu puţân…”

Încercaţi reţeta e super…

O aveţi şi în Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 cartea de bucate
A, şi să nu uit, am nevoie de rugaciuni, ca să ajute Doamne să se rezolve nişte treburi …

Mulţam, dragilor!

O zi binecuvântată!

Îmi trăiesc viaţa modelând-o după Ghidul lui Doamne

Dragilor

A fost un timp în care am aşteptat să mi se dea că eu sunt săracă, că eu n-am… am aşteptat şi am plâns cu am,ar că de multe ori nu am primit ce am aşteptat de la cei care erau rânduiţi să-mi dea, să mă ajute: părinţii mei, părinţii duhovniceşti….

A venit vremea să iau în considerare unica şansă pe care o am şi pe care o are orice om pe lumea asta: moştenirea divină. Cu toţii am primit toit ce e necesar ca să ne lucrăm mântuirea şi să fim fericiţi cu doamne pe pământ, depinde de noi să folosim ce am primit de la doamne şi să ne trăim viaţa ca binecuvântare sau ca blestem …( tot bodogănind că soţul o făcut şi o dres, că de nu ar fi copii ăştia…m-aş duce mai mult la biserică, că părintele e nuştiu cum, că la strană se cântă nu ştiu cum, că la serviciu sau la locul de lucru …e nuştiu cum, că de aş avea şi eu o echipă ca a lu nuştiu care…, atunci aş fi, as avea…. scuze sunt…, dar sunt fără temei…)
Astăzi de mă veţi asculta, zice Domnul….

Astăzi a venit ceasul să-mi trăiesc viaţa şi să nu mă mai las trăită de ea, să nu mă mai las influenţată de stările sau ideile altora, ci să mă ghidez după învăţăturile Domnului şi ale Bisericii noastre şi nu după unii şi alţii….şi să fac ce pot, aşa cum îmi spune Părintele meu când mă duc şi-i spun că n-am reuşit să fac ce am dorit.., binele acela mult, ci să fim credincioşi pe puţinul încredinţat, puţinul ce-l pot face, pe care îl aduc seara înaintea lui doamne..şi multul, îl face Doamne…

Aşa să ne ajute Doamne al nostru drag.

O zi şi o săptămână binecuvântată să ne dea Domnul. Amin

PS: eu învăţ foarte mult de la un om cu multă experienţă, e drept că e pastor…, nu e ortodox, dar are o foarte mare experienţă de viaţă.Vă recomand să ascultaţi cuvântul despre care a vorbit de astăzi: PROACTIV

http://johnmaxwellteam.ro/pro-activ

Invitaţie pentru mămici, mai ales pentru cele din Sibiu

Dragi mămici

Iată-ne, în sfârşit în vacanţă….!!!

Vă invit cu drag la … Ocna… la baie…

Am fost două zile şi e grozav… : copii s-au bălăcit în cele două piscine şi s-au jucat în parc….

2011-09-16_media_ocna-sibiu-2__79411

În sfârşit au fost şi ei fericiţi şi în lumea lor!!! Au scăpat din legătoare şi strâmtoare… Doamne, ce s-au mai jucat! Au sărit în apă, au înotat pe sub apă.. tot felul de giumbuşlucuri…şi de chestiii tari… Nu mi-aş fi închipuit cât de mult se pot autodepăşi copii atunci când îi văd pe alţii că reuşesc să facă „ceva grozav”.

Dacă ajută Doamne, săptămâna asta ne vom duce la Ocna Sibiului după masă… E mai fain după masă, căci prindem şi aerosolul de la ora 20 şi stăm până la ora 22… Să te tot joci, frate!!!

Şi din 17, tot dacă ajută Doamne, mergem în tabără cu Ioana de la Cluj (o puteti contacta la nr de tel: 0754674179)…, tocmai în Bihor…Să vezi acolo frumoseţi şi noutăţi… şi joacă

Vă aştept să veniţi şi voi cu noi.

Vă doresc vacanţă binecuvântată şi în pace şi bucurie!

Vă pup cu tăt dragul ce mi-la dat Doamne pentru voi.
Doina
0757574503

Cartea mea „Mă bucur că sunt femeie” este de un real folos mai ales femeilor care aşteaptă să devină mămici. Mărturia unei proaspete mămici.

Dragilor

Când am început să scriu prima carte, am făcut-o în mod expres pentru câţiva prieteni cu care urma să mă întâlnesc în cadrul unui eveniment naţional. Atunci m-am gândit că a le dărui o carte în care să-mi mărturisesc bucuria vieţii mele binecuvântate este cel mai potrivit.

Cărţile pentru mine sunt cele mai dragi obiecte de pe pământ şi pot spune, dimpreună cu preotul mucenic Montanus, că-mi sunt ca şi copiii mei, aşa-mi sunt de dragi….

După ce am scris cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am început s-o dăruiesc… Mă simt atât de bine când dăruiesc o carte… O carte de suflet este un dar nepreţuit, care îşi face treaba în mod neaşteptat… : poţi deschide când simţi nevoia unei vorbe bune… şi o poţi reciti .. e ca şi când nu ai mai citit niciodată din ea, căci alte şi alte noi înţelesuri şi simţiri ţi se dezvăluie…

Ştiam toate acestea şi de aceea am continuat să scriu. aşa am scris cele patru cărţi, dintre care cea mai dragă-mi este aceasta ultima, „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

La un moment dat ostenisem atât de mult cu bunghirea pe ecran şi nu vedeam rezultatele, acestea erau mai nimic… , eu care crezusem că voi schimba lumea prin cărţile mele….

Mi se părea că e prea mare osteneala în raport cu rezultatele.., nu mai spun că fac voluntariat de câţiva ani …

Dar astăzi, am primit cea mai mare răsplată şi mulţumire…. de la Alexandra, o proaspătă mămică strămutată în străinătate.

În martie a primit cartea mea „Mă bucur că sunt femeie” şi a citit o parte din ea, apoi a plecat în străinătate.., s-a instalat acolo şi apoi a născut… Mă tot gândeam la ea, mă gândeam ce-o mai fi făcut… şi iată că astăzi îmi scrie.

Vă împărtăşesc şi vouă o parte din scrisoarea ei:

„Cartea dvs. nu am reușit să o termin („Mă bucur că sunt femeie”), dar pot să vă spun că m-a ajutat mult cât am citit din ea. Pot să vă spun că, deși în opinia moașelor de aici am avut un travaliu scurt, mie personal mi s-a părut un calvar total. În timpul acelor contracții m-am gândit la dvs. Mi-am adus aminte de faptul că în trecut ați urât statutul dvs de femeie. Ei bine, dacă nu erați dvs și cartea dvs, la fel aș fi ajuns și eu. Nu vă închipuiți câtă speranță și încurajare mi-a dat și îmi dă experiența dvs. În vremea nașterii simțeam că ar fi mai ușor să mor decât să nasc copilul. Eu care îmi doream foarte mult să nasc natural, m-am văzut să întreb dacă nu pot să îmi facă cezariană. Noroc că ăstia de aici nu fac cezariană la cerere! Ce să mai, în acele momente nici nu concepeam să mai nasc vreodată alt copil.

Apoi, după ce am scăpat de calvarul nașterii, a urmat chinuiala cu alăptarea. Durere, frustrare, mastită…. toate belelele. Mă enervau sânii mei care se mareau și se întăreau și mă făceau sclava lor și a pompitei. Iar in toate astea, îmi aduceam aminte ca mai fusese cineva supărată pe „starea” de femeie și îmi dădeam curaj că toate aceste greutăți vor trece la un moment dat, și când voi vedea fetița cum crește sănătoasă cu lăpticul meu, nici nu îmi voi mai aduce aminte prin ce am trecut pentru ea. (…)

O să mai citesc „printre picături” și cărțile dvs. O să vă mai scriu și despre cum am perceput cele citite. Momentan, încă mă adaptez la noul program și la noua viață.

Doamne ajută să auzim de bine!

Cu mult drag,
Alexandra :)”.

Slavă Domnului!
Mulţumesc, Alexandra mea!

Să fii bucuroasă lângă minunea ta!

Te port în ruga mea cu drag şi dor!

Trăind sănătos, murim frumos

Dragii mei dragi,

de-a lungul anilor, am avut binecuvântarea să cunosc oameni minunaţi şi sunt extrem de recunoscătoare pentru aceasta! Printre cunoscuţii mei, se numără şi doi bătrânei minunaţi mutați de câțiva ani în cartierul nostru.

Aceștia m-au cucerit din prima, de când au venit prima dată în biserica noastră. Îmi era mai mare dragul să-i privesc cum mergeau la bisericuţă sau se întorceau acasă tot ținându-se de mână. Când îi vedeam şi treceam pe lângă ei, mai glumeam uneori și le recitam versurile lui Minulescu: „Un bătrân şi o bătrână, două jucării stricate, Merg ţinându-se de mână!”.

Şontâc, şotâc, moşulică al meu nu s-a lăsat de bisericuţă deloc, până într-o zi, când am văzut-o singură pe doamna, pe soția dânsului, şi am întrebat-o unde e nenea şi mi-a spus că nu mai poate veni, că s-a îmbolnăvit…

A fost un timp greu pentru doamna. Din când în când, o mai vedeam la biserică, când avea cu cine să-l lase pe nenea. Ca un fulg, fugea la Doamne ca să ia putere să-şi ajute soţul până la sfârşit.

Am fost să-l vizităm pe nenea când am aflat că e bolnav. Am fost de vreo două ori. Fetiţelor le-a plăcut vizita, căci doamna întotdeuna ne servea cu câte ceva dulce preparat cu mânuţele ei minunate…

Prima dată, când am fost în vizită, am vorbit cu nenea. Avea pus aparatul auditiv şi mă auzea. L-am și înregistrat… Mi-a spus să continui scrisul şi lucrarea începută. Ultima dată când l-am vizitat, era foarte slăbit. Se stingea încet, încet…

L-am lăsat în cameră şi am ieşit puţin în grădină cu fetele şi cu doamna şi am mai povestit un pic una-alta. E un adevărat ospăţ spiritual şi duhovnicesc împreună şederea cu doamna aceasta minunată! Cu dumneaei, pot să discut cu orice și, mai ales, despre alimentaţia sănătoasă. E o bătrânică cultă, foarte citită și sociabilă, iubitoare, răbdătoare. Ce mai, mi-e dragă tare mult!

La plecare, ne-a umplut o plasă de salată verde din grădiniţa ei. Asta era pe la începutul lui iulie cred… Zilele s-au scurs în ritmul lor.  Zilnic treceam pe sub geamul camerei unde domnul îşi trăia cele din urmă zile… Aşteptam să văd semnalul că a plecat, eşarfa neagră la poartă. A trecut o vreme și nu o mai văzusem pe doamna, căci în duminicile acelea am tot fost în alte părţi la slujbă, dar azi dimineaţă, când ne-am întors de la Sfânta Liturghie, am sunat la poartă ca să văd ce mai face.

Ca de obicei, doamna a deschis geamul… Era îmbrăcată într-un tricou negru… Am tresărit…

  • „Bună dimineaţa! Ce mai faceţi? Nu v-am mai văzut demult”.
  • „Ei, ce să fac…, dar aţi fost plecaţi din oraş?”.
  • „Nu…”.
  • „Păi, soţul… a trecut la cele veşnice…”.
  • „Ei, …şi nu am văzut niciun semn… „.
  • „Păi, l-am privegheat la capelă… „
  • „Aha… Şi cum sunteţi? V-aţi refăcut? V-aţi odihnit?”
  • „Ei, eu şi aşa am insomnii….. Şi apoi, după mai bine de jumătate de veac petrecut împreună…, îmi lipseşte…El mă ţinea mereu de mână… îmi spunea că mă iubeşte… Aşa era el…”
  • „Cum a murit?”
  • „Eram lângă el când a murit… A murit frumos…!”
  • „Mă bucur că l-am cunoscut şi că am înregistrat o parte din ultima mea discuţie cu dumnealui… Trăind sănătos, trăind cu Domnul, murim frumos! Dumnezeu să-l odihnească! Vă lăsăm cu bine. Sărut’ mâna”.
  • „Ei, da ia staţi… să le dau câte-o banană la fete … Dar oare aveţi în casă pepene…?”
  • „Nu…, am terminat alaltă ieri proviziile şi cum ieri, a fost sărbătoare, n-am mai fost la cumpărături…”

Am primit cu bucurie darurile … Să fie spre pomenirea lui nenea. Îmi voi aminti mereu chipul lui senin şi de vocea lui calmă. Domnul să-l odihnească în sălaşul cel de sus. Fericit eşti, bătrânelul meu drag, că ai trăit sănătos şi ai murit frumos, având-o mereu lângă tine pe credincioasa ta soţie! Dar oare eu voi avea pe cineva lângă mine la marea trecere???

A fost bunuţ pepenele… şi ne-a căzut tare bine… Bogdaproste!

 

 

Dezlegare la ……. cartofi prăjiţi

Dragilor
De mult timp fetiţele îmi cer cartofi prăjiţi…şi în seara asta… am zis să le fac pofta…, că tot e dezlegare …. la peşte şi tot n-am apucat „să fac rost” de o coadă de peşte…, n-a tras la nadă…asta e!

Aşa că, m-am pornit să le fac cartofi prăjiţi…a Am sacrificat jumătate de litru de ulei de măsline, ca să le fac o poftă…, dar nu au ieşit perfecţi…, căci n-a fost destul ulei…

Uf, uf, că tot timpul m-am zgârcit la ulei….

Dar bare-mi au înţeles şi fetiţele că nu se merită să strici atât de mult ulei, ca să faci nişte cartofi prăjiţi…

Cartofi-prajiti

”Gata mama, mie nu-mi plac cartofii prăjiţi. Punct. Tot mai buni sunt cum îi faci tu de obicei, înăbuşiţi …., a spus Rafaela.

Da, da….!!!

Nu te teme de …schimbare!!!!

Dragii mei dragi

Astăzi, am prăznuit cu bucurie Schimbarea la Faţă a Domnului. „În curând va începe toamna…. De acum natura se va schimba, îmi spunea mama mea, Maria, Dumnezeu s-o ierte în ziua de Schimbare… (Am ţinut s-o pomenesc acum pe mama, căci aseară am visat-o… Sunt trei ani de când a plecat la Doamne… şi culmea, aseară, în vis, era altfel, era schimbată, era aşa cum mi-aş fi dorit-o …. să fie.. Foarte interesantă mi s-a părut acea schimbare a ei, şi felul cum s-a purtat şi cum a vorbit… De fapt eu sunt cea care m-am schimbat …. în relaţionarea cu ea, cu percepţia ei… am acceptat-o în sfârşit aşa cum a fost….).

Astăzi, am fost la bisericuţa pentru surdo-muţi. Tare-mi place de Părintele Marian! Vorbeşte cu atâta inimă! Şi copiii mei sunt tare atraşi de sfinţia sa şi adesea îmi relatează povestirile pe care le seamănă Părintele Marian în cuvântele sfinţiei sale…

Azi, ne-a vorbit aşa de simplu şi de frumos…!, aşa ca unor surzi şi muţi duhovniceşte ce suntem, despre Schimbarea la faţă … La un moment dat a spus ceva care parcă nu am auzit până acum…, sau poate n-am luat aminte, căci nu s-a produs acel AHA…: pe munte s-au arătat Moise şi Ilie.. De ce? Pentru că cu câteva zile înainte de evenimentul Schimbării, Domnul a întrebat pe ucenici: „Cine zice lumea că sunt Eu?” şi ucenicii au răspuns că unii zic că eşti Ilie, alţii Moise sau unul din proroci… „Dar voi cine spuneţi că sunt Eu…?” şi Petru a răspuns că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Şi pentru ca să-i încredinţeze că nu este Ilie şi Moise, i-a luat pe munte şi acolo s-au arătat aceşti proroci.

Şi acum, în timp ce vă scriu, mă gândesc: „De ce nu i-o fi luat pe toţi ucenicii pe munte? Poate că ceilalţi nu erau pregătiţi…!?”, mi-a venit răspunsul…

Dar să revin la cuvintul Părintelui Marian, sfinţia sa ne-a spus că şi noi suntem chemaţi astăzi să ne schimbăm viaţa, să fim mai buni, mai răbdători ….

(Da, da, mai răbdători…am gândit eu, mai ales cu copiii… şi m-am pierdut în meditaţii …, pe care le-am întrerupt imediat ce mi-am dat seama că Părintele terminase deja cuvântul şi mi-am promis că voi relua meditaţiile împreună cu voi, în timp ce vă voi împărtăşi cuvintele primite azi…

Dragilor, e nevoie să lucrăm schimbarea, să parcurgem drumul de la chip la asemănarea cu Dumnezeu…. dar de multe ori nu o facem… De ce? De frică… Ne e frică să fim altfel de cum am apucat.. Ne gândim: „Păi, ce-o să zică prietenii că nu mai merg cu ei la distracţie, că nu mai fumez, că nu mai mănânc piţa în zi de post….???” Da, ne e frică să păşim pe teren necunoscut…., murim de frică.., la o simplă înnourare (învolburare), cădem şi stăm acolo înfricoşaţi, dar vine Domnul şi ne spune: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”, nu vă temeţi că Eu sunt cu voi mereu….!

Doamne, să ne ajuţi să facem schimbările cerute de împrejurările vieţii… Doamne să mă ajuţi să cresc frumos lângă copilaşii mei….şi să ajungem să te vedem întru „lumina cea pururea fiitoare”,

Schimbarea_la_fata

de care m-a tot întrebat Rafaela astăzi de câteva ori: mama, ce înseamnă „fiitoare”? „Păi, cum să-ţi spun, Rafaela mea? „Fiitoare”, lumina cea pururea fiitoare, despre care am cântat şi cântăm în troparul Schimbării la faţă a Domnului, este Lumina lui Dumnezeu, care este viaţa, care dă viaţa,..

Numai dacă cerem şi primim această lumină, avem viaţa cea adevărată…”. „Da?” şi a făcut ochii mari, acei ochi atât de limpezi….ai Rafaelei mele în care am strevăzut o fărâmă din lumina aceasta fiitoare… şi pe care, atunci când mă mânii pe ea, lumina asta se ascunde… şi n-o pot vedea….

„Doamne fă-mă bună…”
Şi „Ţine-mă de urechi, că altfel te vând ca Iuda”. )

Tabara cu parinti (mamici) si copii crestini ortodocsi din 17-23 august

Dragilor

va anunt cu drag o tabara crestin-ortodoxa de creatie si recreatie cu parinti si copii intre 1 si 10 ani.

Luati legatura cu Ioana Ursu din Cluj

Sunati la numarul de telefon:  0754674179

Doamne, era sa uit ca azi e ziua Sfantului Ioan Iacob Romanul

Dragilor

ce mare dar este sfanta noastra biserica…si ce mare binecuvantare ca am ajuns azi  la sfanta slujba… In timp ce sedeam la slujba, cineva a venit cu un buchet imens de trandafiri albi si alte flori minunate printre ele si le-a pus in vaza la picioarele icoanei Sfantului Ioan Iacob de la iconostas din st\nga, de langa usa unde intram sa primim binecuvantare pentru sfanta Impartasanie.

Cand am intrat sa asteptam sa vina parintele sa ne binecuvinteze, mirosea asa de frumos …si numai ce aud pe cineva care statea la rand la impartasit: ce frumoase flori! Da, le-a adus Ioana, ca e ziua Sfantului azi… Auzind, m-am trezit infiorata:

Doamne azi e 5 august, e ziua Sfantului Ioan Iacob…

ioan_iacob_hozevitul

moaste_sf_ioan_iacob5-300x225

Luata cu grijile vietii, cu planurile mele, cu toate celea…, am uitat a e 5 august si aseara nu am citit povestea de seara…

Doamne, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ajung azi la biserica, ca altfel trecea praznuirea Sfantului ioan si eu eram pe langa atata binecuvantare si bucurie!!!!

Doamne sa ma ajuti sa citesc tot timpul povestea de seara si sa ajung la sfanta biserica. Multumesc!

Sfinte Ioane, astazi vreau sa-ti fac o ruga speciala, mai insistenta decat cea de obicei cand iti sarut sfanta ta icoana, te rog azi sa-L rogi pe Doamne sa-mi dea harul Sau si sa ma ajute sa ajut copilasii sa convietuiasca in pace si bunaintelegere si eu sa-i indrum cu dragoste pe Calea Domnului si spre Biserica. Multumesc.