Arhive zilnice: 11 august 2015

Azi am mai urcat un pas spre creşterea interioară şi am lepădat frica

Dragilor

Sunt atât de bucuroasă, încât nu am putut să adorm… Iar m-o apucat entuziasmul…!!!

Azi, cu ajutorul lui Doamne, numai cu ajutorul lui, căci altfel n-ar mai ţine cauciucurile coapte…, am fost la Ocna din nou. De data asta, am luat-o şi pe prietena mea, minunata mea prietenă, Ancuţa!

A fost o după masă faină de tot.

Ancuţei i-a plăcut mult, mai ales în lacul cu viermişorii roşii.., în Lacul Ocniţa…, căci acolo, a fost apa mai caldă. Curioasă, o las cu fetiţele în parc şi fug şi eu să testez apa din Ocniţa, căci îmi fusese cam rece în Brâncoveanu. Caldă, caldă… Intru să văd dacă mă ţine…, căci e mai puţin sărată decât la Brâncoveanu… şi minune, mă ţine…. Nu-mi venea să cred că stau în apă…., că stau în Ocniţa, că înot, fără să mă scufund, aşa cum am crezut atâţea ani…

De vreo 13 ani tot vin aici şi n-am intrat niciodată în Ocniţa ca să înot, m-am tot ţinut de bara scărilor…, căci nu ştiu să înot…, dar acum constat că apa mă ţine şi pot să merg în larg… Ce minunat, ce frumuseţe… ! M-am simţit de parcă aş fi fost la mare…. şi mă gândeam: cum, Doamne iartă-mă, am putut sta departe de o aşa binecuvântare , de o aşa plăcere de a merge prin apă…? Cât de relaxant e…

Da, frica m-a ţinut departe, dar acum constat că ea nu mai are stăpânire asupra mea….
Am lepădat-o şi o lepăd…. şi urc pe Cale”.

Doamne, mulţam fain pentru bucuria din după masa asta… A plecat tot stresul…, toţi nervii, când au văzut atâta relaxare pe apă…

Vreau să înot, să învăţ să înot şi în apă dulce….Apa are un efect asupra mea extraordinar, pe care l-am ratat până acum… .. din cauza unei frici absurde…

Pesemne, după o vârstă, îţi mai vine şi mintea la cap…. şi atunci te gândeşti…: „Ce şi cum s-a întâmplat că toate s-au dus…, că eşti om nou….?

Mă mir şi mulţumesc. Că ce pot să fac altceva…

Azi am trăit urcarea pe încă o treaptă a creşterii mele şi sunt bucuroasă …

Sintagma „Toate le pot în Hristos Cel care mă întăreşte!” nu s-o spus degeaba…., chiar funcţionează!

Ce să ne mai luăm în traistă de mâncare? Chiftele de năut la cuptor

Dragilor

Vă spuneam că am început cura de băi sărate la Ocna Sibiului. După câteva ore de zbenguială în apă, ne apucă o foame de lup. Numai ce-mi şi aud puişori: „Ni-i foame! Mami ni-i foame!”.

Am luat noi una , alta, dar nu mai merge, e nevoie de ceva mai consistent…., mai ales că toată lumea în jur mâncă de sparge la cartofi prăjiţi şi sniţăle în caserolele alea de catering….

„Hm, ce să mai fac, Doamne, de mâncare?”. Păi, am să fac nişte chiftele de năut, mi-a venit în gând.. Aşa că, am pus năutul la înmuiat…şi s-o înmuiat vreo două zile că n-am avut vreme de el…, şi azi dimineaţă, în zori, în timp ce-mi aşteptam prinţesele să „facă ochi”, am dat prin Huromel năutul, cu apă desigur, dar o jumăptate de litru de apă la o jumătate de kg. de năut, şi apoi am măcinat o jumătate de kg de fulgi mari de ovăz, căci ovăzul boabe mi s-o gătat, şi am amestecat făina de ovăz cu pulpa de năut şi laptele rezultat de la stors năutul şi mixul meu de condimente uscate şi sare grujoasă şi am amestecat bine şi le-am lăsat să se umfle un pic făina de ovăz şi apoi am luat tăvile de la cuptor, le-am pus hârtie şi am modelat chiftelel, în formă dreptunghiulară că încap mai bine în caserolă, şi le-am pus la copt la 200 grade timp de 35 de minute şi au ieşit ca şniţelele alea la care ne tot uitam cu jind pe la Ocna….

Mă grăbesc, căci am multe de făcut azi…

Iertaţi că „am scris mult, căci n-am timp să scriu puţân…”

Încercaţi reţeta e super…

O aveţi şi în Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 cartea de bucate
A, şi să nu uit, am nevoie de rugaciuni, ca să ajute Doamne să se rezolve nişte treburi …

Mulţam, dragilor!

O zi binecuvântată!