Arhive lunare: august 2015

E tot mai stringentă nevoia să-mi însuşesc şi să aplic noile abilităţi de relaţionare cu copiii mei, că altfel nu se mai poate!!!!

Dragilor,

Astăzi, am simţit că nu mai sunt cu frâiele în mână în relaţionarea cu copiii …

Ştiu că cea la care trebuie să lucrez sunt eu.

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am avut momente în care nu am ştiut cum să procedez în anumite situaţii, pur şi simplu m-am blocat la comportamentul copiilor mei. Îi apucă câte-o agitaţie, strigă, se împing, vorbesc tare, se bagă în treburile celeilalte

… Pe de-o parte e comportamentul celei mari, adolescenta mea, pe de alta sunt cele mici cu ale lor şi la mijloc sunt eu cu ale mele…. şi nu am reuşit să menţin un echilibru şi pacea sufletului … Sunt foarte obosită …

În dimineaţa asta am simţit nevoia stringentă de o pauză….

Prima regula. Nu fă rău.… dar azi nu am reuşit să nu supăr prin cuvânt…

Am avut un moment de copleşire totală, dublat de ale mele oboseli, neîmpliniri şi nerealizări….

Azi am început ziua rău…., am ajuns şi la sfârşitul sfântei liturghii….că nu s-au trezit fetiţele…

Aşa că am plecat în parc…

Înainte să intrăm în parc, am stabilit că stăm o oră şi am pus să sune ceasul de la telefon…
La un moment dat, au început să apară copii cu pungi de pop corn în mână şi le-am cumpărat (pentru prima dată) şi fetiţelor mele pop corn, ca să aibă şi ele odată câte o pungă de pop corn în mână ca ceilalţi copiii…

Totul era frumos…, când, la un moment dat, aud urlete şi bătăi din picior…
Căutând să văd de unde vin aşa urlete, observ un omuleţ tare, tare supărat, care făcea furios semne cu mâna către mama lui, care era ieşită din parc. Nu m-am putut abţine şi m-am dus lângă el. Am stabilit contactul vizual şi i-am spus:
„Eşti tare furios ….!”.
„Da”, mi-a răspuns el.
„Mami vrea să plecaţi şi tu nu vrei”.
„Da”
„….Hm, ce-i de făcut?”
Între timp, a venit mama…. Nu vrem să plecăm neparat, dar el m-a lovit, a aruncat cu pietre în mine şi am plecat. A făcut o criză, n-a mai făcut aşa până acum……
Am făcut ochii cât cepele: un omuleţ de 2 ani să deţină controlul şi i-am spus mămicii: „E nevoie să învăţăm cum să relaţionăm cu copiii… , să-i învăţăm că mami nu este pentru lovit, că nu e voie să lovească nici în joacă pe mami…. „
„Da, da…, a spus mămica din toată inima.
„Vă pot recomanda câteva materiale pe care să le consultaţi. Când sunteţi disponibilă, putem vorbi. Uitaţi cartea mea de vizită…!”
„Vă mulţumesc foarte, foarte mult….”, mi-a spus mămica şi a plecat de mână cu copilul, care s-a liniştit ca prin farmec.

Am rămas încă un timp gândindu-mă la drama în care ne aflăm atâtea mămici… în faţa unor astfel de situaţii …

Din fericire se mai poate face încă câte ceva… şi cu cât acţionăm mai repede, e mai uşor…
Aşa că uite ce voi face: voi exersa noile abilităţi despre care am citit recent… E de neaparată nevoie asta.

Să ştiu ce am de făcut şi să dau comenzi ferme copiilor, să le amintesc ori de câte ori e nevoie ce au de făcut, fără să mă înfurii…

„Nu te teme! Eu sunt cu tine. Vino pe valuri!”, mi-a spus Domnul în necazuri şi încercări

Dragii mei dragi

Astăzi am auzit din nou cuvintele minunate ale domnului în Sfânta Evanghelie. Domnul a potolit furtuna şi i-a spus lui petru să vină pe ape la El şi Petru a început să meargă pe ape, dar văzând vâltoarea valurilor, s-a temut şi a început să se scufunde şi Domnul îi întinde mâna şi îl scoate deasupra valurilor, certându-l: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

Astăzi Părintele Nicolae de la bisericuţa din incinta Spitalului judeţean ne-a vorbit despre frică.

Frica ne sperie cu lucruri care nu se vor întâmpla niciodată…

Părintele Nicolae ne-a spus multe cuvinte minunate şi ne-a încredinţat că Domnul piilotează avionul vieţii noastre şi nu avem a ne teme de turbulenţe…

în timp ce vă scriu, mi-am amintit de un filmuleţ care surprinde foarte bine lucrarea fricii.

Iată-l


Să fim curajoşi e o virtute… Îndrăzniţi!

Cum am învăţat să bat toaca „frumos”

Salutare, dragilor!

Astăzi mi-a dăruit Doamne mai multe bucurii, printre care şi bucuria de a bate toaca!

IMG_20160815_093515

Azi, am fost la slujbă la bisericuţa de la spital, ca să fim împreună cu buni’. Mare a fost bucuria revederii după o săptămână de lipsă!

Tot azi, a împlinit şi prinţesa mea cea mare 14 ani şi i-am oferit cel mai frumos cadou şi cea mai minunată sărbătorire în Casa Domnului. O priveam primind Pâinea cea cerească şi paharul vieţii şi nu-mi venea să cred că au trecut atâţea ani de când o duceam în braţe la Sfântul Potir şi de când o „înfunda” doamna preuteasă cu anafură (bucățele de prescură binecuvântate de preot)…

Nici nu ştiu când a crescut atât de mult, minunea mea de fată…!!!

Mulţumesc, Doamne al meu minunat!

Dar să revin.

Bisericuţa de la spital este o bijuterie. Stăteam afară pe bancă la aer şi ascultam slujba şi dintr-o dată, aud toaca… Un sunet de lemn rudimentar, dar care mi-a stârnit un aşa simţământ… Nu ştiam de unde vine. Oare vine de după bisericuţă sau din turnuleţ…?

Şi am ţâşnit să văd… Sunetul venea din turnuleţ şi, ca o căprioară sprintenă ce sunt (!), am urcat treptele acelea atât de mici şi înguste şi am ajuns în turnuleţ… Acolo, văd un om mic cu barbă, un chip senin, prietenos şi plăcut, care loveşte o scândură cioplită, care scoate sunete cereşti…

Era deja la „soroaca” a doua… Se mai bătea încă o dată clopotul şi apoi, încă o tură de toacă şi gata… Când a terminat omuleţul de bătut, i-am spus hotărât:

„Vreau şi eu să toc, se poate?”.

Surprins, omuleţul acela frumos îmi întinde ciocanele şi-mi spune să bat. Ciocanele erau bune…şi încep să bat şi îi simt bucuria omuleţului…şi mă emoţionez şi eu….şi bat şi bat şi nu-mi vine să mai las ciocanele din mână, dar ca să nu trec de canoane şi obiceiuri ale locului, mă opresc şi mulţumesc din inimă…

Şi omuleţul a tot repetat: „Frumos, foarte frumos…!!! Să mă învăţaţi şi pe mine…”. Îi zic în fugă: „Păi, e simplu. Fixati-vă trei puncte şi exersaţi…, uite-aşa”.

Cobor în biserică.

La sfârşitul slujbei, omuleţul a venit cu foaie şi pix, ca să-i fac schema pentru bătut toaca.
Îi fac cele trei puncte şi îi arăt, cu degetele arătătoare îndoite şi lipite de degetele mari, cum să bată alternativ în acele puncte cu degetele.

Apoi, i-am povestit cum am învăţat să bat toaca

De fiecare dată când bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima de la Războieni-Neamţ, care toca dumnezeieşte… Ce mai flori făcea…!!!

Îmi amintesc cum am rugat-o să mă înveţe şi pe mine să bat toaca cum bate ea…

Îmi amintesc cum maica Serafima a luat atunci o scândură şi a desenat trei puncte pe o linie imaginară, lăsând distanţă între puncte cam vreo 20 cm şi mi-a spus:

„E foarte simplu! Bați în aceste trei puncte uite-așa. E nevoie să exersezi ca să ți se dea mâna să poți bate odată cu amândouă mâinile. După ce ți se va da mâinile, vei învăța diferite floricele”.

Mai explicit, ca să înţelegeţi cum bat eu toaca:

Ții ciocanele în mâini. Bați deodată în punctele laterale. Cu ciocanul din stânga în punctul din stânga cu ciocanul din dreapta în punctul din dreapta. Bați apoi, cu ciocanul din dreapta în mijloc și apoi, îl muți înapoi în dreapta. În același timp, bați cu ciocanul din stânga pe punctul din mijloc. Și apoi bați cu ciocanul din stânga pe punctul din stânga și cu cel din dreapta bați în mijloc. Imaginează-ţi două stergătoare de parbriz a căror vârfuri ating, pe rând, punctul din mijloc… Un vârf e în mijloc, unul lateral…şi aşa cât de repede doreşti…

Apoi, poţi să-ţi faci o schemă mai complexă, să mai pui un punct deasupra celui din mijloc, să baţi în forma literei L, dar în el să baţi doar cu mâna dreaptă, cea stângă se mişcă doar în cele două puncte, din stânga şi de la mijloc.

Cu mâna dreaptă, poţi, din când în când, să mai accentuiezi bătaia…sau să faci tremurături mărunte…

Sunt multe floricele…, dar primul pas, ca să obţii un sunet de toacă deosebit, e deprinderea să mişti ciocanele amândouă în acelaşi timp…

Unii „tocători” bat cu ciocanul din stânga doar într-un punct şi cu dreapta în mai multe puncte repede… E bine şi aşa, dar e alt sunet… Mie îmi place cum sună toaca atunci când bat și cu mâna stângă în două puncte.

Şi apoi, sunetul diferă şi în funcţie de textura lemnului…

Eu, la început, am învăţat să toc cu degetele… Aveam răni la ele, dar nu m-am lăsat, până nu am învăţat. Şi acum, ori de  câte ori, aud sunet de toacă, mă cuprinde-un dor…de bătut toaca. Nu ratez niciun prilej în care pot să bat toaca. Sunetul de toacă este dumnezeiesc. Are în el un fior care mișcă sufletul, îl dezmorțește și-l cheamă la rugăciune.

Ori de câte ori bat toaca, îmi amintesc de maica Serafima, care m-a învățat prima lecție de bătut toaca și apoi, îmi mai amintesc de măicuța Elefteria de la care am învățat câteva floricele… Maica Elefteria toca câte o jumătate de oră fiecare soroacă de toacă. „Soroacă”, în limbaj bisericesc vechi, denumeşte timpul cât batem o dată toaca. La începutul Sfintei Liturghii, se bat trei soroace de toacă, alternate cu trei soroace de clopot…

La mănăstirea Sihăstria, e un adevărat concert bătutul la toacă! Iar la privegheri, în prag de noapte, cântecul de toacă e dea dreptul transpunere în Rai…

Îmi amintesc acele seri în care mă aflam în cimitirul mănăstirii Sihăstria şi începea toaca… Mi-e dor…! Mi-e dor de acele vremuri!!!

Azi, am recuperat trecutul şi am rememorat atâtea trăiri în câteva clipe, în timp ce băteam toaca și le retrăiesc și acum, în timp ce vă scriu. Stau și mă minunez ce mare taină este omul şi ce minune…!!! Ce mare dar este fiecare clipă şi fiecare zi din viaţa mea!

Îţi mulţumesc, Doamne al meu, pentru toate câte mi-ai dăruit şi-mi dăruieşti mereu! Iartă-mă căci nu reuşesc să le cuprind în sărmana mea recunoştinţă!!!

PS: Vă puteţi face ciocane de bătut toaca din ciocanele uitate prin sertare, acele ciocane pe care le foloseati cândva la bătut sniţelele. Le dati jos bucata de fier (bateti în ele cu un ciocan de fier cu perseverență că ies mai greu) şi aveţi nişte ciocane superbe de bătut toaca… Exersaţi în timp ce vecinii au muzica tare şi nu vă pot auzi… Noi, vara trecută, am făcut concert în plină zi şi…n-am primit reclamaţii…

PS2: Azi, 20 aprilie 2017, am revizuit aceste rânduri și am adus câteva completări. Am schimbat fotografia și am găsit un filmuleț în care sper să vă faceți o mică idee de cum bat eu toaca. Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria și încurajarea celor care doresc să învețe să bată toaca. E minunat să bați toaca. Domnul să vă ajute pe toți ce râvnitori la cele cerești!

Mulțumesc Domnului că zilele trecute m-a învrednicit să bat de multe ori toaca…, că mi-a împlinit dorul de bătut toaca.

Despre toaca

http://ziarulfaclia.ro/toaca-lemnul-datator-de-viata-duhovniceasca/