Arhive zilnice: 3 septembrie 2015

Răspunsuri la neliniştile existenţiale din ultima vreme

Dragilor,

Nu obişnuiesc să urmăresc ce se întâmplă în lume, grija mea vizavi de semeni este cum să mă rog pentru ei, căci la ce mi-ar folosi să ştiu că au probleme, dacă nu fac măcar o scurtă rugă pentru ei???

Dar luni, am fost nevoită să stau la o coadă mai bine de un ceas în picioare… (a fost cea mai mare performanţă de acest gen… , impusă de data asta, căci mă enervasem destul în cele trei dăţi când am stat în aceeaşi instituţie ca să rezolv o problemă „aranjată” mie de „alţii”) şi drept în faţa mea era un ecran şi tocmai se derulau ştirile …. Mi-a atras privirea imaginile cu refugiaţii….. Înduiosător… şi mă gândeam: şi ei sunt oameni, şi ei sunt copii lui Doamne….
Toată ziua m-am gândit la ei, la acei copii speriaţi şi flămânzi. M-am gândit la cât de nestatornică este viaţa aceasta pământească…

M-au încercat nelinişti şi întrebări şi frică…. I le-am spus Domnului meu pe toate, dar puţina mea credinţă n-a reuşit să împrăştie total neliniştea…. I-am împărtăşit o parte din ea şi soţiorului… Şi chiar dacă s-a arătat neputincios la început, Domnul a lucrat prin el mângâierea sufletului meu şi m-am liniştit o vreme.

Aseară iar mi-am adus aminte de refugiaţi şi am căutat să mă lămuresc ce s-a întâmplat de fapt, ce este cu aceşti refugiaţi, de cine fug, ce vor…. Am citit pe internet câteva pagini. M-a înduioşat la un moment dat când am citit că mai multe sunt femei, că 12% din femeile refugiate sunt însărcinate…, că unele au născut pe drumul , în fugă… O ce sentimente m-au încercat! Şi dacă nu l-aş avea pe Doamne, dacă nu aş crede în cuvintele spuse de El că va fi cu noi până la sfârşit, aş pieri de durere….

Eu tot ce văd, ce aud, transpun la mine şi mă întreb: eu ce aş face în situaţia aceea?, ce aş gândi?, ce aş vorbi….? şi învăţ din fiecare clipă a vieţii câte ceva.
Am închis calculatorul, nu înainte de a asculta o parte din recenta conferinţă a măicuţii mele Siluana…

http://www.sfintiiarhangheli.ro/multimedia/conferinte/despre-personalitate-si-omul-nou

Vocea ei mi-a mângâiat sufleţelul…

Apoi am discutat cu soţiorul…

După ce el a plecat să ajute la transportul mătuşii la spital, am început să caut un document rătăcit prin casă, gândindu-mă la accidentul mătuşii soţului…Biata femeie! Un suflet chinuit, singur…
Căutam documentul dar şi răspunsuri, încă mai voiam răspunsuri la întrebările inconplet formulate …
(Un răspuns îl găsisem în cartea „Spovedanie neterminată”, pe care am reuşit s-o termin de lecturat miercuri în zori. La un moment dat, era acolo scris că în mijlocul realităţii ce ne înconjoară, în mijlocul bolilor, răboiului, foamei…, Domnul ne dă pacea Lui, dar nu o pace cum dă lumea….)

într-un dulap, am găsit cartea „Taina suferinţei”. Am deschis-o la nimereală…. şi am găsit şi acolo un răspuns la valul de nelinişti din ultimile zile: Dumnezeu face din toate ceva bun…, victimile războiului al doilea mondial nu au fost vinovate, dar Dumnezeu le-a primit în Rai…, asta a fost mântuirea lor… Din perspectiva lui Dumnezeu întâmplările au un alt înţeles….

Da. vorba soţiorului meu, teroriştii, cine sunt ei… ? Totul e o marionetă a puternicilor lumii…. şi noi părem nişte gângănii în mâinile lor…, dar nu este aşa, totul e sub privirea lui Dumnezeu şi noi cei credincioşi suntem în grija Lui …. Nu avem a ne teme, căci mai mult de a ne dezbrăca de acest trup, nu pot să ne facă sau cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, cuvinte cu care s-a încheiat subcapitolul pe care l-am citit din cartea „Taina suferinţei”: „dacă omul nu se vatămă pe sine, nimic nu-l poate vătăma”. Cu alte cuvinte, dacă noi nu abdicăm de la credinţă, de la legătura noastră sufletească cu Doamne, dacă nu fugim din braţele Lui protectoare, nimic şi nimeni nu ne poate afecta sufletul. Că ne e frică de durere? E adevărat. Dar am primit şi pentru asta un răspus chiar din viaţa sfântului de ieri, a sfântului Mamant, care a fost născut în temniţă. Părinţii lui s-au temut că nu vor putea să rabde chinurile şi din pricina asta să fie în pericol să se lepede de Hristos şi de aceea au rugat pe Domnul să le ia sufletele şi Domnul i-a ascultat şi i-a luat la El şi pruncul a rămas singur în temniţă…. La prima vedere, ne contrariem, cum să laşi un bebeluş singur…? Dar nu l-au lăsat singur, ci în braţele Domnului, care a rânduit ca el să fie crescut de o altă femeie… şi apoi acest Sfânt să facă brânză din laptele ciutelor sălbatice şi să hrănească săraciii…

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-mamant

Ce lucruri neînţele şi tainice…pentru sărmana noastră înţelegere!!!!
Şi să mă mai mir că în aceste timpuri de mare confort pentru unii, alţii se află pe drumuri fugind din ţara lor? Ce înţelesuri sunt şi astea? Şi ce folos să le înţeleg, dacă eu nu mă îndur să iubesc pe aproapele meu????, pe semenul meu: omul???

Numai iubirea e sensul…, iubirea şi iertarea… şi credinţa că nu Răul are ultimul cuvânt…
Să ne lipim de Doamne, chiar singuri de-am rămâne… Domnul e neschimbabil şi de neclintit…, omul e schimbăcios şi neputincios…, nu vă lipiţi de oameni, ci de Domnul! Pe oameni să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei… şi, desigur, dacă putem să-i ajutăm cu ceva, s-o facem.
Pacea Domnului să se reverse în sufletele noastre! Amin.

Mulţumesc, Doamne pentru aceste înţelesuri. Vorbeşte Tu inimilor prietenilor mei şi revarsă peste ei pacea Ta! Mulţumesc!

Un întreit Feedback la cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragilor

Zilele acestea, am primit câteva rânduri care mi-au bucurat sărmana mea inimă şi m-a impulsionat să continui osteneala de a scrie mai departe.

Vi le împărtăşesc aşa cum le-am primit:

„multumesc, multumesc
am primit cartea azi, am inceput sa citesc cartea si ma descopar atat de mult in ea, incat ma doare!! S-au deschis iar ranile …

Atatea framantari, si nelinisti si suferinte pe care le tin in mine, pe care nu le pot exprima in cuvinte scrise sau orale nimanui pentru ca as simti ca nu intelege, nu as vrea sa incarc pe altcine cu toate acestea doar pentru ca eu nu stiu sa traiesc frumos, ca le merit ca o consecinta a pacatelor mele…

Sunt binecuvantata cu un Parinte duhovnic deosebit, caruia simt ca ii pasa de mine, cu un sot bun si cald si cu copii … Unde este bucuria mea?
De unde sa incep vindecarea, ca vindecandu-ma sa nu mai ranesc pe cei care ma iubesc si pe cei care ma iubesc mai putin?

Acest dar pe care mi-l trimite Mangaietorul acum si care esti tu vine intr-o perioada in care simt nevoia sa vorbesc, sa scot raul din mine, sa iert si iar sa iert si caut omul care sa ma arunce in scaldatoare..

Nu e drept fata de tine sa te coplesesc in felul acesta cu durerile unei copilarii fara copilarie, a unei tinereti plina de pacate, a unei vieti fara bucurie!! Iarta-ma! am scris repede si trimit mesajul fara sa-l r4ecitesc inainte de a ma inchide din nou
iertare, A. (in speranta ca voi ramane bucuria ta si dupa acest e-mail si ca nu-ti voi rapi din bucuria ta)
……………………………..
citesc, citesc printre treburile zilnice si ma regasesc tot mai mult … sunt ganduri de-ale mele asternute pe hartie…

Ma tot framant: am eu dreptul sa-ti tulbur ziua revarsand din inima, din minte, din suflet trairi ..? sa intru in viata ta cu tavalugul durerilor mele..?
Doamne -Doamne sa te binecuvanteze!
………………………………
Doamne ajuta!
pentru ca eu nu am darul de a scrie, am primit aceasta carte (Îndrăznesc să trăiesc sănătos) in viata mea ca si cum ar fi fost scrisa de ingerul meu pazitor.

coperta 1

O carte care-mi raspunde la intrebari, pe care nu am avut cui sa le pun sau nu am avut curajul sa le formulez sau nu am avut pur si simplu mintea suficient de luminata ca sa mi le adresez chiar si mie. O carte -prietena-calauzitoare care-mi da speranta si curaj ca si eu pot deveni un om care sa se bucure, sa se bucure… in preajma caruia semenii sa-si gaseasca pacea.

Am pornit de putin timp pe acest drum al alimentatiei vii (starea de sanatate fiind jalnica) si am intalnit oameni atat de frumosi si ma tot framant daca ii merit …

Te imbratisez strans-strans cu dragoste crestina
iarta-ma ,A. „

Draga mea dragă prietenă A.

Eu mă întreb dacă am vreu-un merit în toată lucrarea asta…N-am! Îndrăznesc să spun, aşa cum spunea măicuţa mea Siluana, care m-a născut la viaţa nouă în Doamne, că sunt un fir ce permite trecerea darului, a energiei necreate, a harului divin care ne umple de viaţă şi bucurie.

Te îmbrăţişez şi eu strâns-strâns!

Doina