Arhive lunare: octombrie 2015

O NOUA CARTE SEMNATA DOINA BLAGA- INVITATIE LA LANSARE

Dragilor

am bucuria sa va invit joi, 5 noiembrie (2015), ora 17, la Biblioteca Astra din Sibiu la lansarea cartii

coperta

Totodata, voi lansa si editia a doua a cartii

coperta

In cele doua carti. veti avea ocazia sa descoperiti povestea unei femei care se straduieste sa armonizeze  pasiunea si datoria, antreprenoriatul si bucataria.

Povestea prezentata in cele doua carti este e o calatorie fascinanta, cu ridicari si coborasuri, de la chip spre asemanare, intre deja si nu inca, mergand tot inainte pe Cale.

Va astept cu mare drag pe toti sa ne impartasim din franturi de viata si firimituri de painica  integrala cu maia.

Reclame

Diagnosticul fatal: Ai cancer domle!

Alaltaieri, o sun pe prietena mea M s-o intreb daca nu carecumva are un costum popular de imprumutat (apropos cine are?) si observ ca are vocea schimbata si o intreb: Ce faci?, mi se pare ca nu-i ceva in regula cu tine.

Apai, nici eu nu stiu ce-o sa mai fac. Taticul e diagnosticat cu cancer.

Pai, cum asa?

Ui asa. s-o dus la doctoru, ca urina des noapte si l-o consultat si imediat i-o zas: Domle ai cancer.. ! Fa niste analize si ia antibiotic…

Maine la 3, aflam rezultatu analizelor…

Mai, mai…

In seara asta, sun sa vad ce mai fac.

Si de data asta era schimbata vocea…

O, sa vedeti ce-o zas! O zas ca analize sunt neconcludente, ca le-o facut prea repede…, ca tre sa faca tratamentu si-apoi sa faca iar analize… Da stiti ce, mai bine faceti biopsie, nu costa mult, o mie de lei…, o mai spus.

Mai, mai…!

Sa te muncesti o viata cu pita si ceapa, sa economisesti si tu ceva si acum sa se duca pe-a analiza a unui doctor scrantit…??

Taticu i-o tras vreo doi d-zai si-o iesit din cabinet…

Dupa ce a terminat de povestit M, am ras cat am putut… si am spus:

Asta-i buna!!!

Si,pana la urma, dupa alte multe investigatii, nu o fost niciun cancer, cancerul buclucas o disparut!

Ha, ha,…! Ce-am ajuns: un zvon de cancer si gata, panica primordiala, lacrimogene…

Hai frate sa mancam morcovi si ceapa si pastarnaci si coliva, vorba dr Stroescu: Mancati, domnilor, coliva, de ce sa v-o manance altiii!!!

Pentru ca nu mai vad tastele dupa atata bunghit ochii la ecran, nu mai revad ce-am scris, va salut si va doresc spor in toate.

Ne vedem la Targul de carte!

Cum să-mi conving copiii să mănânce sănătos?

Dragilor

Mă tot întrebaţi cum îi conving pe copiii mei să mănânce sănătos…

Nu-i conving. Mă rog Domnului ca să-i ajute să facă alegerile bune. Vorbesc mult cu ei, le tot explic, dar cel mai mult are efect exemplul nostru, al părinţilor. Dar dacă eu mă „ţâpam” pe prăjituri mai de hai ca ele….?!

Eu cred că mâncărurile astea ispititoare din industrie sunt ca mâncărurile idoleşti din vremea mucenicilor din epoca primară.

Nouă ni se pare un lucru mic mâncatul acestor produse din industrie, dar nu este, e o întreagă lucrare diabolică…., dar de data asta foarte luminoasă şi colorată.

Azi, am recunoscut în faţa copiilor că şi mie îmi plac dulciurile, dar mă străduiesc să mă mulţumesc cu fructele, şi chiar şi astea mai puţine, în favoarea legumelor, pe care le-am neglijat un pic în ultima vreme.

Le-am rugat să facem echipă pentru a birui ispitele şi au primit asta cu mare bucurie. Le tot spuneam: vă amintiţi ce dulci au fost strugurii în târg azi? Ce miros minunat au avut?…mă tot lupt să mă conving pe mine că alimentele integrale vegetale sunt cele mai bune pentru noi…Îmi repet ca să mi se întipărească, pentru a scoate din auz reclamele la „bunătăţurile” industriei…
Ce mai, e o întreagă luptă mucenicească şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem rezista pe baricade.

Ei, bine, în toiul acestor lupte, iată ce am primit prin de la un prieten de-al meu, medic creştin ortodox, care practică naturopatia:

„În acea vreme cumplitul împărat întru atît se ridicase asupra creştinilor, încît ucidea şi pe pruncii cei mici ai lor, la fel ca un al doilea Irod, şi, vrînd să-i pîngărească pe prunci cu mîncăruri jertfite idolilor, a poruncit să li se dea cu de-a sila din acele mîncăruri. Iar ei, povăţuindu-se de Duhul Sfînt şi fiindu-le scîrbă de acea mîncare, nu voiau să primească şi pentru aceea îi ucidea.

Şi s-a întîmplat de i-au adus doi prunci de neam bun, amîndoi de un tată şi de o mamă, iar aceştia fiind învăţaţi de părinţii lor şi mai ales de Dumnezeu se mîhneau tare mult de închinarea idolilor.

Pe aceştia, chemîndu-i judecătorul, îi amăgea cu cuvinte şi cu mîncăruri dulci din cele jertfite idolilor, că doar-doar s-ar împărtăşi de mîncărurile lor cele diavoleşti. Ei însă se împotriveau şi lepădau mîncărurile, zicînd:

Părinţii ne-au poruncit nouă să nu gustăm din aceste mîncăruri, pentru că de va mînca cineva din acestea, acela mînie pe Hristos”. Atunci judecătorul a poruncit să-i bată fără cruţare cu vergi, iar ei, ca nişte bărbaţi desăvîrşiţi, nu au băgat seama de acestea. Dar un sofist, stînd înaintea împăratului, i-a zis:

„Ruşine ne-ar fi nouă dacă pruncii cei mici, nu demult dezlegaţi din scutece, ar putea, prin răbdarea lor, să biruiască pe împăratul roman. Deci, o, mare împărate, să mi-i dai în mîinile mele şi eu îi voi învăţa pe ei să-i cinstească pe zei”. Atunci împăratul

i-a dat lui pe acei prunci, iar el făcînd alifie din muştar iute şi răzîndu-le părul de pe capetele lor, i-a uns cu alifia aceea iute şi le-a pus capetele într-un vas fierbinte şi, înfierbîntîndu-se capetele lor, ardeau ca de o văpaie de foc ca şi cum erau loviţi de fulger. Şi amîndoi copiii au murit în acele chinuri. Întîi a căzut mort cel mai mic, iar cel mai mare, văzîndu-l pe fratele lui mort, a strigat: „Ai biruit, fratele meu, ai biruit! Dumnezeu îţi este ţie de ajutor”. După aceea, sărutînd trupul fratelui mort, şi-a dat şi el duhul.

Acestea s-au petrecut în Nicomidia, unde era dus şi prea fericitul Lucian la chinuri.”

Acestea s-au petrecut în Nicomidia, unde era dus şi prea fericitul Lucian la chinuri.” (Vieţile sfinţilor din 15 octombrie)

Şi după aceste rânduri, acest medic se întreabă:

„Oare nu se poate spune asta şi despre alimentaţia din 2015? Oare se mai găsesc asemenea părinţi, să-şi înveţe pruncii, mânaţi de Duhul, în acelaşi mod, adică să se lepede de toate „atracţiile gastrimarghice şi lemarghice” ale lumii acesteia decăzute?”

Mancarea nepotrivita face ravagii: tot mai mult cresc burtile

Dragilor

astayi am fost dupa cereale in targ. M-am bucurat mult ca am gasit secara. Am cumparat si grau.Mas tot minunez ca cu mai putin de 20 de lei, am asigurata painica pe o luna de zile.

Stiti ce am mai cumparat? Orz. Recent, am citi ]ntr-o monografie culinara ca romanii faceau faina de orz si o adaugau langa cea de grau si coceau paine. Tot de acolo am preluat si tehnologia: se rasnesc boabele, se cern mai intai printr-o sita rara si apoi, de doua ori printr-o sita foarte deasa. Asa am facut si eu. Am macinat orzul la moara mea

Picture1

si apoi am cernut faina. Am luat 160 de g faina orz si restul pana la 500 faina de grau, am adaugat plamada facuta cu vreo 3 ceasuri mai inainte si am framantat aluat. Acum cand va scriu e inca la dospit…sa vedem cand ma trezesc dimineata ce-o iesi si va spun…

Sunt tot mai incantata de chiflele mele. Am inceput sa ma specializez, sa le fac si eu mai aratoase, mai comerciale…., dar cu toate astea oamenii sunt tare suspiciosi cand le arat o chifla, numai dupa ce o gusta, asa mai fortati de mine, fac ochii mari si zic: Da-i buna!

Doamne, cum sa nu fie buna? Dar noi dam ce-i mai bun la porci…

Azi, cand am fost in targ, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor cand l-am intalnit pe un nene care vindea cereale, mai de varsta mea, si pe care l-am cunoscut anul trecut, cam tot pe vremea asta cand m-am dus in targ sa caut cereale, ca tocmai imi luasem moara si nu aveam habar unde sa gasesc cereale mai ieftine fata de cele de la magazinele naturiste, si nu m-am putut abtine sa nu exclam:

Da ce te-ai umflat asa? ei, nu m-am umflat, m-am ingrasat… Mai, frate, ai grija de tine, ai grija ce manci, ca tati banii ce-i castigi aci o sa ti-i manca doctorii…Uite, stii ca cerealele integrale au fibre si aceste fibre curata organismul? Uite, ovazul, asta care il manca caii, are cele mai bune fibre si cele mai bune proteine….!

Ia, da-mi o jumatate de feldera de ovaz sa incerc daca pot sa fac faina la moara mea…

Pana una , alta, ia gusta din chifla asta integrala si scot din poseta o chifla. Asa neagra iese?….

19092014133

E culoarea graului, uite si tu cum e bobul de grau. Chifla asta e facuta din faina completa, am macinat bobul intreg. Aici ai tot ce-ti trebuie ca sa te hranesti. Faina alba e goala…, nu are fibre. Mananci 300 g amidon, se depune 300 de grame, mananci 300 g paine integrale, jumatate ai fibre, care ies afara, ca nu au unde intra….

Mai omule, nu-i de glumit cu alimentatia, ai grija ca mori nevoia in somn ca-ti sta inima in loc ca nu mai are pe unde circula sangele de atata grasime…

s-o uitat asa trist la mine si o zas: Doamne, fereste!

No, am plecat. O sa mai trec pe aci.

Si m-am dus pe cvealalta parte a targului, la struguri…

NO, si cand am vazut acei struguri faini, am uitat de slabit…., m-am si tapat pe ei…

Am negociat cu un vanzator sa-mi dea cateva kg, ca m-am inteleptit, nu mai cumpar la lada mare, ca mi s-o stricat…si apoi de frica sa nu se strice, am tot indesat la concasor si apoi ma mai intreb de ce-mi cresc soldurile…Rusine sa-mi fie ca m-am luat de nea Gica….

Si ca sa repar gresala, in sara asta, m-am desfatat cu o dragta de salata de radacinoase…Sarut mana pentru masa, Doamne!

Sa aveti somn bun, dragilor!

Eu mai am inca un picut de lucru…

Patru pietre la temelia vieţii trăite în bucuria Domnului

Dragii mei dragi

Astăzi (13 oct. 2015), Domnul mi-a vorbit din nou şi mi-a reamintit cele mai importante principii pe care se clădeşte relaţia cu aproapele:

1. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi;
2. Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi;
3. Iertaţi şi veţi fi iertaţi;
4. Daţi şi vi se va da.

Îţi mulţumesc Doamne pentru că m-ai ajutat şi astăzi să ajung să-Ţi aud cuvântul prin sfânta evanghelie ce s-a citit şi că mi-ai reamintit aceste principii esenţiale pe baza cărora se întemeiază relaţia sănătoasă cu aproapele. Iată le împărtăşesc cu prietenii mei şi fă-le Tu lucrătoare în noi. Amin

Luca VI, 37-45:
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
38. Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.
45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

Aceasta este icoana copilăriri mele

10834036_666958456757208_782865443_n

înaintea căruia i-am spus lui Doamne toate dorurile şi visurile mele de atunci şi acum îi mulţumesc că nu m-a părăşit pe Cale şi m-a ajutat să le împlinesc şi cred că mă va ajuta până la sfârşit. El e nădejdea şi bucuria mea din care gustând încerc să vă fac şi vouă poftă.

Doamne rămâi cu noi tot timpul, că s-a plecat ziua!

O zi spornică şi bucuroasă, vă doresc tuturor!

Proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”

Dragi prieteni

Pentru cei care încă nu mă cunoaşteţi, daţi-mi voie să mă prezint:

Aşa cum îmi place să mă prezint, sunt o mămică de trei copilaşi minunaţi şi soţia a unui om minunat. Copilaşii m-au provocat să-mi schimb viaţa, care, poate, în alt context, nu aş fi avut de gând s-o fac. Şi iată cum a fost: În anul 2001 am trecut printr-o pierdere de sarcină care mi-a generat dezechilibre semnificative în organism, pe care am încercat să le tratez prin diverse tratamente cu medicamente şi spitalizări, dar nu am reuşit. Ba mai mult, mersul la spital şi la cabinetele medicale era pentru mine un mare chin. Medicamentele nu mi-au fost de mare folos, ele doar ameliorând parţial simptomele. Eram în căutarea unei soluţii pentru a scăpa de mersul la cabinetele medicilor (în cazul meu, la cele ginecologice) şi de tratamentele lor care îmi chinuiau organismul cu stări de vomă insuportabile.

Apoi, primul meu copil, începând de la vârsta de două luni, îmi făcea roşu în gât cu febră mare pe tot parcursul anotimpului rece. Astfel, primea antibiotic în fiecare lună. Când citeam prospectul, mă înfioram de reacţii le adverse posibile.

M-am rugat Domnului să mă ajute şi ajutorul a venit imediat. O cunoştinţă ne-a vorbit cu mare entuziasm depre Terapia prin alimentaţie integrală vegetală, o alimentaţie cu minim 50% legume crude sub formă de salate. Am început să fac această terapie cu mare speranţă.
Fiind o pofticioasă şi o mâncăcioasă, făceam terapie doar în posturile rânduite de Biserică. Îmi plăceau mult mâncărurile preparate cu produse animaliere, ciorbele, pâinea albă şi moale, mâncărurile tradiţionale de sărbători şi îmi era tare greu să renunţ la ele.

Cel mai greu îmi era să ţin această terapie pentru că nu-i înţelegeam mecanismele. Astfel, a urmat o perioadă de studii îndelungate şi de luptă cu schimbarea apucăturilor de alimentaţie.

De-a lungul a 10 ani, am avut multe încercări de a practica terapia prin alimentaţie şi de a mi-o integra în vieţuirea zilnică, dar nu reuşeam să ţin mai mult de 6 luni consecutiv şi iar îmi satisfăceam pofta mâncând câte un ou sau un peşte sau un iaurt sau o porţie de pulpe de pui (preferatele mele). Dar chiar şi aşa în salturi, terapia prin alimentaţie nu a întârziat să-şi arate rezultatele. Treptat, am diminuat consumul animalierelor, ajungând la schema 1/7, adică o porţie pe săptămână din fiecare animalier.

Cu timpul, atenţia mea s-a focusat pe alimente vegetale integrale, animalierele consumându-le ocazional, pe la bunica sau diverse evenimente din familia extinsă. Am descoperit bogăţia plantelor şi mulţimea beneficiilor consumării lor. Am înţeles că paznicul cel mai de nădejde pentru ca fetiţa mea să nu mai contacteze boli, era alimentaţia sănătoasă. De atunci, grija mea nu mai era să-i dau nuştiu câte haine pe ea ca să nu mai răcească, ci să-i dau cât de multe fructe şi legume proaspete, cereale integrale şi lăpticuri vegetale.

Schimbările obiceiurilor şi a materiilor prime cu care am început să gătesc şi apa de izvor pe care am început s-o beau, au adus multe schimbări: am putut să mai nasc încă doi copii, care nu s-au mai îmbolnăvit şi nici nu au primit vaccinuri. M-am lipit tot mai mult de slujbele Bisericii, care sunt pentru mine hrana cea mai de preţ şi care mi-au vindecat rănile sufleteşti din copilărie. Biserica este locul unde îi încredinţez zilnic grijile mele Domnului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a schimbării alimentaţiei, am început să mă bucur că trăiesc, bucurie pe care am început s-o împărtăşesc cu prietenii şi cunoscuţii apropiaţi. Am dorit să povestesc şi prietenilor mai îndepărtaţi (spaţial) de mine şi aşa am scris prima carte în anul 2013 „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi alte două în 2014 (Slujirea din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri) în care am povestit despre mijloacele de vindecare sufletească şi trupească pe care eu le-am descoperit şi le folosesc şi ce beneficii primesc pe urma întrebuinţării lor.

La începutul acestui an (2015), am ieşit întru întâmpinarea semenilor şi am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

poster

prin care vreau să fac poftă de mâncarea vegetală integrală. Tot în acest an, am scris şi cartea „Mă bucur că sunt femeie”, în care am prezentat Terapia prin iertare şi drumul meu de la depresiile repetate la bucurie, trecerea de la viaţa ca blestem la viaţa ca binecuvântare.

Nu mă consider un om vindecat, ci un om care-şi revine din dependenţa de nefericire, care m-a stăpânit mai bine de 30 de ani.

Văzând suferinţa celor din jurul meu, îndrăznesc să dau mărturie tuturor că putem trăi o viaţă în bucurie şi putem să mâncăm sănătos, în pofida tuturor obstacolelor ivite în Cale. Astfel, am iniţiat proiectul „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”.

În cadrul acestui proiect, am susţinut 4 seminarii gratuite: despre nutriţie, despre femeie, despre vindecarea prin iertare şi despre soluţiile pentru vindecarea de mâncatul excesiv din cauze emoţionale.

Am observat că cel mai mare interes este pentru nutriţie. E şi normal! În sfârşit, tot mai mulţi oameni conştientizează că alimentaţia nesănătoasă provoacă multă suferinţă. Participanţii la seminarii şi-au arătat interesul pentru a învăţa să gătească simplu şi sănătos. de asemenea, şi-au manifestat şi dorinţa de a exista posibilitatea de a-şi aciziţiona preparatele promovate de mine (chifle din făinuri integrale proaspăt măcinate, paste de seminţe şi leguminoase, brânză de soia, lăpticuri vegetale).

Din lipsa unui spaţiu mai uşor accesibil unde să susţin seminariile, am întrerupt acest proiect.
Semnalele de după aceste seminarii (feedback-urile) primite de la participanţi m-au impulsionat să nu abandanez acest proiect. Observ tot mai mulţi oameni care suferă de obezitate şi de alte boli cauzate de o nutriţie nesănătoasă şi este nevoie de o mână de ajutor ca ei să înveţe cum să folosească mijloacele care le stau la îndemână pentrua-şi reface sănătatea sufletească şi trupească.

Doresc să reiau acest proiect. Doresc să susţin seminarii şi cursuri despre alimentaţia integrală şi stil de viaţă sănătos şi să realizez ateliere de gătit sănătos şi să ofer mâncare sănătoasă celor care doresc să facă terapie prin alimentaţie dar nu au timp pentru prepararea mâncării.
Am nevoie de un spaţiu unde să desfăşor activităţile acestui proiect. Ideal ar fi să fie în zona centrală, costurile sunt pe măsură…. Deocamdată, mă gândesc să amenajez o parte din propria locuinţă unde să desfăşor atelierele de gătit pentru cei dornici să înveţe.

Am nevoie de câteva lucruri. Orice mic ajutor este foarte binevenit.

De asemenea, mai am nevoie şi de un dispozitiv pentru fotografiat şi filmat activităţile din cadrul acestui proiect. Dacă cineva poate face o donaţie, primim cu bucurie şi mulţumire.

Am credinţa că putem şi noi, credincioşii dreptmăritori, să ne susţinem pentru a învăţa să trăim, într-adevăr, o viaţă sănătoasă, aşa cum a gândit Dumnezeu când ne-a chemat la viaţă.

Procesul vindecării este lung. Citeam de curând într-o carte despre o femeie care ducea o viaţă sănătoasă. Mânca sănătos, făcea mişcare, avea ceva cunoştinţe spirituale, dar la un moment dat s-a trezit cu o tumoră în abdomen cât o minge de baschet.

Alimentaţia este un pilon foarte important, dar nu este singurul. El este cel pe care îl folosim cel mai mult, căci nu uităm în nicio zi să mâncăm şi ceea ce introducem în gură, introducem în noi şi asta are o mare influenţă… Schimbarea alimentaţiei este un prim pas care deschide Zarea… şi face atâta lumină şi dă atâta putere şi uşurinţă la zborul spre Cer.

Durerea mea cea mai mare o am când vine vorba de mâncarea copiilor… Ei sunt atât de vulnerabili la ispitele sclipitoare din magazine. Eu am ajuns la o concluzie: singura cale de a-i ajuta să mănânce sănătos este ca noi părinţii să le dăm exemplu. Îmi doresc să ne strângem în „Casa Blaga” şi să mâncăm împreună o chiflă integrală, o salată de legume, o pastă de leguminoase, un lăptic de susan…. şi alte multe bunătăţi naturale. Vă aştept la atelierele de gătit mâncare integrală, ignorând-o pe cea rafinată. Şi facem asta de dragul copiilor noştri.

Un substitut superreuşit al brânzei moi de vaci

Dragii mei dragi

De un timp încoace, lucrez la cartea despre mâncat.

Fiind la un moment de platou în ce priveşte subiectul mâncare şi mâncat sănătos, am simţit nevoia să mă dumiresc de ce eu nu pot (şi nici alţii) să mănânc sănătos tot timpul; a mânca sănătos însemnând mâncare preparată simplu din plante integrale,.

Astfel, m-am apucat să citesc monografii culinare. Am început cu cartea lui Mihai Lupescu, Din bucătăria ţăranului român, pe care am savurat-o într-o oră şi jumătate în biblioteca judeţeană în timp ce mi-am lăsat copiii la secţia de copii. Mi-a fost dor de lectura în bibliotecă, în acel spaţiu privilegiat, acest sanctuar în care mă refugiam în copilăria-mi ostilă….. Lectura acestei cărţi a fost o incursiune minunată în propria-mi copilărie, în acel spaţiu unic… În timp ce lecturam cartea, mi-am amintit cum stăteam, când eram copil, seara lângă sobă şi priveam cum fierbe mămăliguţa….. Dacă era mămăligă, era păpică…. Mi-am amintit cum priveam cum sar picurii de terci pe plită şi ochii mi se închideau, de atâta trudă, într-un somn fără vise…. şi mă gândeam la copilaşii mei, sărmanii mei copilaşi asaltaţi şi bulversaţi de forme fără fond de mâncare….

Dumnezeule, ce râpă mare între copilăria mea şi cea a copiilor mei….!!! Eu nu aveam adesea păpică, iar eu am fost în situaţia să stau ca poliţaiul printre copilaşii mei ca să nu mănânce „porcării”…..

Chiar azi, înainte de a veni la bibliotecă, în timp ce aşteptam la rând la un ghişeu, după ce le-am hrănit pe fetiţele mele cu câte 2 chiftele super hrănitoare, o bătrânică „a găsit de cuviinţă” să le de-a fetiţelor mele, drăgălaşe şi cuminţi, câte o bucăţică de corn…. super arătos şi ispititor şi super gustos care, desigur, nu se compara cu ceea ce au mâncat, nu prea cu tragere de inimă, şi care pe loc le-a scurtcircuitat şi zgâlţâit creieraşele cu apetenţii incluşi….

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre faptul că alegerile noastre alimentare sunt determinate de chestiuni mult mai puternice decât sărmana noastră raţiune….
Iată cum şi pe mine, cu atâta teorie clară în cap despre mâncatul cu adevărat sănătos, încă mă mai bântuie fantopmele gusturilor:

Una dintre mâncărurile pe care le-am râvnit şi după care mi-am lins întotdeuna degetele, a fost mămăliguţa cu brânză…, multă brânză cu multă mămăligă… să mă satur şi eu odată de brânză, căci, deşi eram a lui Brînză, parcă tot nu ajungea brânza…..

646x404

De când am renunţat să mai cumpăr animaliere, am încercat mai multe substitute: brânza de soia, brânză de migdale, de nuci caju…, dar nici una mulţumitoare pe deplin…, una dintre inconveniente fiind şi costurile.

În cele din urmă, am revenit la brânza de soia. A fost o vreme în care n-am mai făcut….
Dar de două săptămâni, am începutsă fac din nou brânză de soia şi am observat că a început să le placă şi celorlalţi. Aşa că, las la înmuiat soia vreo 3-5 zile (îi schimb apa la 8 ore) şi apoi fac laptele cu ajutorul storcătorului cu melc. Iese o brânză foarte bună. Aspectul este asemănător brânzei grase de vaci. Săptămâna trecută, am încercat o nouă reţetă: în loc de zeamă de lămâie, am turnat în laptele clocotind suc de cătină şi am adăugat, după ce s-a răcit, pastă din seminţe de floarea soarelui înmuiate. A ieşit o pastă de brânză bună, bună de tot.

Am descoperit că pot fierbe laptele şi în altă oală decât cea specială de lapte şi astfel pot să fac mai multă şi să dau şi altora…..

Aseară, am făcut iar brânză de soia. De data asta, am adăugat seminţe râşnite dedovleac, pe care nu am mai apucat să le pun la înmuiat, căci am uitat. Gustul a ieşit altfel… nu prea ne-a plăcut, dar a fost bună şi am mâncat-o cu ceapă roşie şi mămăliguţă, pe care am făcut-o de data asta cu zerul brânzei. Tot din zer, am mai preparat şi o supă cremă de păstârnac şi conopidă.
Săptămâna trecută, din zerul de la brânză am făcut o delicioasă ciorbiţă cu varză de Bruxelles, la care am adăugat păstârnac care dă un gust dulceag, pe care am „dres-o” cu sos de soia făcut de mine şi pătrunjel verde tocat fin. Mâncată cu o chiflă integrală, a fost o masă atât de hrănitoare!

Mulţam Domnului pentru masă!

Încurajare pentru a continua proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

Am demarat acest proiect deoarece am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile Bisericii noastre dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni, am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale ;i v-am împărtăşit bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie

poster

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuieste…!!!

Dragii mei dragi,

astazi este o mare indoita sarbatoare pentru noi.

Multumesc Domnului si Maicii Domnului ca ne-a ajutat sa traim si anul acesta aceasta zi a praznuirii Sfantului Acoperemant al Maicii Domnului, zi de mare binecuvantare pentru familia noastra!

La Sfanta Liturghie, parintele a citit Evanghelia inchinata sarbatorii, Evanghelia binecunoscuta despre cele doua surori, Marta si Maria.

In timp ce ascultam Evanghelia, am trait adevarul cuvintelor Domnului, Care a spus ca Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

Timp de multi ani, m-am straduit sa marchez aceasta zi cu invitatii si masa mare… Invitatii au venit, daca i-am chemat…, dar apoi, cand nu i-am mai chemat anume, nu si-au mai amintit de acest eveniment…, vazandu-si fiecare de ale lor.

Lepadand obiceiurile lumii, simplificand lucrurile si venind la Doamne, bucuria a ramas cu noi si parca mai ieri l-am auzit pe parintele Ioan rostindu-ne numele in cadrul rugaciunii de multumire pentru binefacerile primite.

Si cel mai minunat in toata lucrarea asta este ca cei dragi, pe care m-am chinuit atatea ani sa-i strang langa noi in aceasta zi, desi astazi sunt care incotro…., unii in Germania, iar altii pe aiurea, erau acolo, in inima mea si in comuniunea aceea de har.

Ooo, cat de neputinciosi suntem, Doamne! Caci a trebuit sa treaca atata amar de vreme ca sa inteleg si eu toate acestea…!!!

Cat este de minunata, Doamne, vietuirea cu Tine, in Duhul Sfant!

Si ce bune au fost toate: si Cina Ta si prinoasele binecuvantate, (bunatatile toamnei: prunele, merele, perele, miezul de nuca si painica integrala), care au intrecut orice tort si orice alte preparate sofisticate!

Multumesc! Multumesc! Multumesc, Doamne al meu minunat, (ca ai ascuns acestea de cei priceputi si le-ai descoperit copiilor – cum s-a citit azi in Evanghelia a doua…)

Maicuta Domnului

Acoperamantul_icoana_75dpi

sa ne acoperi si de acum incolo cu Sfantul Tau Omofor (Acoperamant)!

Multumim!

P. S: Am recitit astazi (3 octombrie 2017) aceste randuri.

Anul acesta, fetita noastra cea mare ne-a facut un mare dar de ziua noastra, ne-a aranjat un week-end la Oasa.

Ce trairi, ce momente incarcate de dar !!!

Am luat parte la doua zile pline de impreuna traire cu obstea. Sambata de la Ora 3 dimineata si pana seara la 12 am fost impreuna, la rugaciune si la lucru, la scos cartofi si la masa pe camp, iar apoi la priveghere… Toate incheindu-se cu Sfanta Liturghie de duminica, 1 octombrie 2017, in timpul careia am puratat un costum popular, unul din zecile de costume purtate de zeci de tinere credincioase…

Multumiri pentru tot si pentru toate!

DSC_2343