Doamne la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta!

Dragii mei dragi

Astăzi, am avut senzaţia unei copleşeli sub povara treburilor vieţii acesteia pământeşti în care ni se probează credinţa şi iubirea. Deşi m-am trezit devreme, timpul zboară atât de repede şi tare mă mai necăjesc când nu reuşesc să rup un ceas-două pentru Doamne…..Atâta timp aloc pentru trup….

În timp ce fugeam către Doamne, către bisericuţa noastră minunată, priveam cu cad primii fulgi şi mulţimea de maşini înghesuită la giratoriu… simţeam vânzoleala, graba, neliniştea tuturor acestor oameni, a soţiorului care a plecat în întârziere, târând după el ghiozdane şi strângând cu fermitate mânuţele minunilor noastre…. văzându-le învolburarea celor din jur, care de fapt era reflexia propriei învolburări şi nelinişti şi nemulţumiri şi necăjeli, mă gândeam: Doamne cât de slabi suntem…., dacă acum ni s-ar cere să mărturisim credinţa, cum am răspunde?

Astfel de gânduri îmi fulgerau mintea în timp ce fugeam pe cărăruia ce duce la bisericuţă… Am păşit în atrium şi fără să ştiu ce zic, am exclamat: „Doamne la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta!”

Era deja târziu…se cânta la strană „toată grija lumească să o lepădăm”, aşa că am vărsat tot oful, toate grijile şi toate planurile şi toate temerile, tot, tot, am pus la picioarele Domnului..

 

 

Iata-mă-s, Doamne, în al unsprezecelea ceas…., am spus gâfâind…Primeşte-mă, Tu eşti scăparea din învolburarea ce stă să mă cuprindă….Doamne ai milă şi de cei care nu sunt aici, de cei care se află în drum spre grădiniţă, spre şcoală, spre serviciu sau în patul de suferinţă….!”

Mulţumesc, Mulţumesc, Mulţumesc!

Doamne ce binecuvântare e sfânta biserică, ce pace, ce linişte, ce balsam pe sufletul meu rănit, bolnav , neputincios…
Aici, în fânta biserică ne încărcăm cu putere de sus şi aşa, mai putem răzbi…..

Aici, Domnul ne vorbeşte în Sfânta Evanghelie… Ieri,, când îmi făceam griji pentru cele necesare, Domnul m-a mustrat….. „oare nu vă amintiţi de minunea înmulţirii pâinilor…? Câte coşuri de firimituri aţi luaţi, puţin credincioşilor!”

Iar azi, prin vindecarea orbului, am primit nădejde că şi eu pot primi lumina de care am nevoie…şi vindecarea durerii ochilor……

Mare eşti, Doamne şi minunat!
În mâinile Tale încredinţez pe ai mei şi pe mine. Fii binecuvântat, doamne al Meu!

Dă să fiu astăzi martorul bucuriei Tale în lumea aceasta plină de neguri şi frici…şi de atâta tristeţe şi înţepenire sufletească şi păzeşte-mă de săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Amin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: