Arhive lunare: iulie 2016

Ramaneti intru libertatea intru care ati fost eliberati!

Dragilor

in contextul celor discutate in ultimile articole, va recomand un film minunat

fparte graitor pentru libertatea spirituala

SPIRIT

Povestea unui cal salbatic

 

Reclame

Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Dar daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna …

Dragilor

am fost insetata sa vorbesc cu voi…

am multe sa va impartasesc… atat pe planul slujirii din bucatarie, cat si pe planul cresterii spirituale, duhovnicesti…

Tocmai cand ma hotarasesm sa inchid calculatorul, am deschis sa verific e-mailul si am deschis un mesaj de la J. M, care la un moment dat aminteste de un citat:

Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Dara daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna …

Am reflectat un moment la aceste cuvinte…

Cat adevar se afla in aceste cuvinte!

Am pornit cu mult entuziasm pe Cale… Am inceput sa alerg, sa ma catar…. Am parcurs cale buna… , dar m-am impotmolit…. si n-o fost nimeni sa ma ridice…

Asa am hotarat sa ma intorc si sa-i iau si p-ai mei… E mai anevoios, dar e mai trainic…

Numai impreuna

IMG_20160719_094009

ajungem departe….

Asa sa ne ajute Doamne!

Sa invatam sa ne eliberam de pofte si de patimi caci altfel, ele hotarasc pentru noi

Dragii mei dragi

nu stiu daca vi s-a intamplat sa auziti de zeci si zeci de ori o pericopa evanghelica si sa nu aiba niciun efect asupra sufletului…

Se intampla uneori sa auzi o pericopa evanghelica, pe care ai mai auzit-o de nenumarate ori, si dintr-o data sa tresari si sa ciulesti urechile la cuvantul preotului si la intelesurile ce se deschid in minte si in inima.

Asa mi s-a intamplat si mie. Ma aflam cu familia in Constanta si fiind sfanta duminica, am cautat o biserica unde sa multumim Domnului pentru saptamana ce se incheiase si sa cerem pentru saptamana ce incepea…

Astfel, am ajuns la biserica Sfantul Dimitrie.

IMG_20160724_105923

si Cel Vechi de Zile ne-a primit cu bratele deschise.

IMG_20160724_105853

Evanghelia duminicii a fost despre Vindecarea celor doi demonizati din Gadara.

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei VIII, 28-34 si IX, 1)

Aceasta evanghelie se citeste in fiecare an in duminica a V-a dupa Rusalii, dar niciodata nu m-am zguduit de intelesul duhovnicesc revelat prin gura parintelui Ilie de la biserica Sfantul Dimitrie din Constanta si anume ca acei doi demonizati erau sub stapanirea diavolilor, dar si cei care sunt impatimiti sunt tot sub stapanirea diavolilor. Fiecare dintre noi avem patimi care nu ne lasa sa fim liber, patimi care hotarasc pentru noi, in locul nostru.

3836854a_img

Sa invatam sa ne eliberam de patimi, ca apoi, sa fim marturisitorii lui Hristos 

Cand am auzit acest cuvant, m-am cutremurat. Cum indraznesc eu sa-L marturisesc pe Hristos, impatimita fiind!?

Am ciulit urechile si mai tare..iar parintele a continuat:

Locuitorii Gadarei I-au cerut lui Hristos sa plece din tinutul lor, preferand sa ramana in patimile lor. Dar noi, cand observam ca ne stapaneste vreo patima, sa-i cerem staruitor lui Hristos sa ramana cu noi, caci numai asa putem sa ne izbavim. 

Am pierdut firul, fiind intrebata ceva de fetita cea mica ….

parintele povestea despre un cuvant al Sfintilor Parinti in care era vorba ca atunci cand trunchiul e ud, e nevoie sa faci foc mic langa el ca sa-l usuci si sa se aprinda… si focul mic este focul virtutilor, micile virtuti, care pot sa incalzeasca trunchiul ud si sa-l faca sa se aprinda  si sa arda in Duh...

Da, da, a repetat paritele, sa invatam sa ne eliberam de patimi…, ca sa fim cu adevarat liberi.

Iar eu ma gandeam.. :

Un om liber de patimi, de pofte, e un om fericit oriunde…,

iar unul legat de mofturi si pretentii nu are liniste nicaieri, oricat de multe ar avea….

Am cugetat toata ziua la acest cuvant si, in timp ce-mi luam ramas bun de la mare, am tot repetat: Curata, Doamne, si patimile mele in marea milostivirii Tale! Amin

IMG_20160724_144816

PS: imaginea reprezentativa am preluat-o de aici:

http://www.manager.ro/articole/florin-campeanu/editorial-florin-campeanu-esti-stapan-sau-sclav-913.html

Va sugerez sa cititi si articolul, e sugestiv…

Cum se face pesmetul

Dragilor

daca se intampla vreodata sa plecati departe de casa si doriti sa aveti hrana in siguranta, faceti-va un saculet de pesmet.

Iata cum am procedat: am copt paine din faina integrala de grau si secara, am lasat-o o zi si o noapte la racit, am taiat felii si apoi cuburi si am insirat-o pe o panza de bumbac pe un uscator de rufe.

Am asezat uscatorul la soare si din cand in cand am rascolit cubuletele, ca sa fie uscate bine.

Dupa ce s-au uscat, le-am pus intr-u saculet si le-am luat cu noi la mare.

Cu lapticuri si supe la rece, au fost foarte hranitori.

Hurom-el si ispravile lui

Salutare!

Cu putin inainte sa plecam la mare, am primit de la prietena mea buna de la tara niste bunataturi extrem de rare: coacaze neagra si rosie.

Cu o seara inainte, cumparasem, la oferta, si agrise.

No, ce facem acum?

Altadata, le congelam, dar acum nu ma mai indur sa pierd niciun gram din asemena bunatati, ci le mancam proaspete.

Mai erau doua zile si plecam la mare si nu reuseam sa mancam toate coacazele. Mi-am amintit de zaharul invertit. Am preparat zahar invertit si am turnat peste siropul de obtinut cu ajutorul storcatorului cu melc Hurom. L-am bagat in bagaj si am zburat cu el la mare. Daca as fi folosit miere, ar fi fermentat. zaharul invertit a fost un conservat excelent.

 

Acolo, l-am pastrat in minibarul din camera si ne-am tot racorit cu cate-o cocazata (sirop de coacaze si apa de izvor), alernata cu gingerata (ghimbir cu lamaie si miere).

Resturile de coacaze, samburii si pielita, le-am lasat la uscat. Cand ne-am intors, erau deja uscate. Le-am pus intr-un borcan si le-am pus la pastrare. Le adaug la ceaiul de iarna. Mai am resturi de coacaze de anul trecut.

 

La mare cu Blendy

Buna gasit tuturor!

Iata cu ajutorul lui Doamne, ne-am intors de la mare.

A fost minunat, dar f f f obositor pentru noi, care nu suntem obisnuiti cu forfota lumii…

Pe Facebook, am postat zeci de poze cu imagini superbe.

Din camera hotelului, vedeam marea…

IMG_20160719_154431

A fost un mare dar mergerea noastra la mare.

Sotiorul a fost trimis in misiune de la lucru si ne-a carat si pe noi cu -mnealui.

Ca sa fiu sigura ca nu mor de foame, l-am ascuns pe Bleny (Omniblend) in bagaj.

IMG_20160719_154338

Cu ajutorul lui, am preparat supe creme la minut

Gingerata

IMG_20160721_173119.jpg si lapticuri vegetale.

Toate aceste bunataturi, mancate cu pesmet, au fost mana cereasca.

Multumim! Multumim! Multumim!

 

Rețeta fericirii soției

Salutare pe picior de plecat la mare!

Dragilor, nu v-am mai scris de multicel… Cred că mă înțelegeți… program încărcat, treburi multe….

Azi am ”prins” un pic de timp să vă împărtășesc ceva de suflet. De ceva vreme, mă preocupă iubirea…. de-a lungul vieții mele, mi-am pus tot felul de întrebări în legătură cu viața minunată trăită în iubire și iertare și am aflat o sumedenie de lucruri faine, de dorit și de întrebuințat. Nu de mult, am aflat și eu, în sfârșit, că iubirea este cheia trăirii unei vieți sănătoase pe toate planurile.

Întrebări precum ”Ce este iubirea?” sau ”Cum să înțeleg porunca să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți” m-au frământat ceva vreme.de o bună bucată de timp, am renunțat să înțeleg și m-am angajat la iubit, ca și cum aș avea iubire. Și L-am rugat și-L rog mereu pe Doamne să-mi dea iubire și mai ales iubire pentru cei ai mei, ăștia din maximă apropiere, care mă calcă frecvent pe bătătură. Dar să știți că am avut de lucru și cred că o să mai am de lucru cu iubitu ăsta.

Să vezi fază. Într-o superbă zi, în timp ce mă întorceam cu soțiorul meu de la cumpărături, mă apuc să-mi exprim mirarea că rochița aia, ce semăna mai mult a pijama, de la SH, costase înainte de reducere, vreo 35 de lei… !!!??? El, nimic, eu continui: Dar de, era de firmă….! La care al meu soțior, răspunde: Fă tu una mai bună, înainte să exprimi judecăți de valoare!

Mamă, ce m-am înfuriat! Că de ce-mi spune asta, căci eu nu avusesem niciun gând de judecată, ci pur și simplu mă miram. Am reacționat foarte urât, i-am spus cuvinte grele, reproșându-i că lui niciodată nu pot să-i povestesc nimic, că ….., că… În fine, soțiorul meu atinsese ceva acolo din adânc, ceva ce nu-i convenise egoului și s-o dus iubirea, am intrat pe altă pantă și am început să mă rostogolesc și să scot flăcări pe nări…. aveam o stare cum nu mai avusesem de mult. Pur și simplu fumegam de furie. Mi-a trebuit ceva vreme să ies din starea aia. Și iată cum am ieșit: mi-am luat un ”time out” și am început să cujet îndelung , să-mi analizez lăuntrul și am descoperit că acele cuvinte nu au fost spuse din iubire și că Doamne îmi vorbise prin soțiorul meu. Astfel, m-am trezit mulțumindu-i soțiorului meu pentru lecția ce tocmai mi-o administrase. Am învățat că acele ”nevinovate” povești ascund de fapt dispreț față de semni, nemulțumiri, invidii…, că de fapt mesajul transmis era: ”ui alții cum câștigă bani pe sama proștilor care cumpără….”

Da, mare lucru e iubirea! Iubirea nu vorbește de rău, nu judecă, nu disprețuiește….  și am cerut atunci Domnului să-mi dea iubire pentru toți oamenii și pentru ai mei….și smerenie și înțelepciune.

Nu putem trăi fără iubire. Rezistăm așa ceva vreme, dar la un moment dat, ceva se rupe. E bine să fim atenți la relațiile cu cei apropiați.

Zilele acestea, am auzit o poveste a unui domn, care după 25 de ani de căsnicie, a divorțat și s-a recăsătorit, pe motiv că prima soție nu-l mai iubea. L-a iubit un pic la început, apoi l-a neglijat. El a răbdat până ce au crescut copiii și apoi, pe la 50 de ani, a divorțat. Și eu, auzindu-l, am făcut ochii cât cepele și mi-am zis: treaba asta cu iubitu e foarte serioasă!

Așadar, dragi soțioare, dacă vreți să dobândiți orice doriți, iubiți-vă soțiorii non-stop, en-gros și en-detail, învățându-i pe soțiorii voștri iubirea, nu așteptând să v-o dea ei, căci ei n-o au, ci au nevoie de iubirea noastră. Și dăruind, dobândim cu… dobândă!

Iubirea se cultivă mereu. Soții au nevoie de atenția noastră, a soțiilor. Nu avem scuze că avem copii. Să ne facem timp și pentru soți. În fond și la urma urmei,iubindu-ne soții, e spre binele nostru. Ce zic bine, e spre fericirea noastră.

Soții cu care ne căsătorim sunt aceleași persoane și la 50 de ani…., cu aceeași nevoie de iubire și atenție. Îi drept că e nevoie de oleacă de nevoință, căci dragostea mai vine și …..iubind.

E adevărat că, uneori, unii soți sunt imposibil de iubit. În acele momente imposibile, acele momente de încercare a iubirii, să chemăm pe Vistierul bunătăților să reverse darurile Sale peste noi, să reverse iar și iar harul Nunții care ne ajută să ne iubim soțiorii și copilașii. Altfel, creăm atâta suferință la atât de mulți copilași. Din cauza egoismului adulților și a comodității lor suferă niște sărmane ființe nevinovate. Și e păcat. Odată ce am iubit un suflet să-l lăsăm oare de izbeliște și să căutăm iubire pe aiurea? Dar știți ce am observat (și din ce mi-a zis și acel domn), că a doua soție sau al doilea soț e mai rea decât prima, dar oamenii se iluzionează că sunt liberi să aleagă….

Iar unii aleg să petreacă împreună până la adânci bătrânețe, așa ca acești soți minunați pe care i-am cunoscut de curând.

IMG_20160531_183235

si un material fain despre soti

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/05/barbatul-trebuie-sa-fie-foarte-barbat.html

 

Să nu ne fie frică să rostim ”Te iubesc!”

Dragii mei, bucurie!

Zilele acestea, mă gândeam la faptul că am început să folosesc mai des expresia

”Te iubesc!”.

te-iubesc

Și mă gândeam cu strângere de inimă dacă nu e formalism, dar am primit confirmarea s-o țin tot așa și de atunci, mă tot minunez de ce se întâmplă

Hai să vă povestesc!

Ieri, am avut o experiență minunată, care m-a uimit. Ieri, am avut prilejul să stau câteva momente lângă o persoană cu un suflet minunat cu care, în ultima vreme, m-am văzut zilnic, dar așa în treacăt, făcând schimb de amabilități: ”Salut, salut…”, sau rugăminți, sau trimițând sms-uri…

Ieri, am avut prilejul să vorbesc cu ea mai îndeaproape și, când să plec, m-am apropiat de ea, am îmbrățișat-o și i-am spus din toată inima ”Te iubesc!„ A fost așa o străfulgerare, de parcă nu eram eu cea care era acolo. Persoana în discuție a fost zguduită, s-a înfiorat și mi-a răspuns: ”Și eu…!” (și am simțit că zisese și ea la fel, din toată inima). După ce am îmbrățișat-o, am zbughit-o imediat, zburând departe de orice și oricine mi-ar fi putut fura acea firimitură de iubire primită.

Când am ajuns acasă și i-am povestit soțiorului faza, el a făcut ochii mari, ca de obicei când îi mai povestesc din ”trăsnăile” mele și, în timp ce-i povesteam, mi-am amintit de o discuție avută cu persoana respectivă mai demult, când am atins un punct foarte sensibil pentru ea… Mi-am amintit că atunci, i-am văzut suflețelul chinuit într-o amestecătură de idei și concepții. Discuția respectivă fusese despre ”orientarea religioasă”, ea fiind născută de părinți ortodocși și crescută în mediu protestant. Mi-am amintit că, în timpul discuției cu acea persoană, am avut puterea să-i privesc chipul și atunci, mi s-a revelat frumusețea lui și, totodată, tot zbuciunul și împărțirea lui în diferitele și nebuloasele orientări spirituale rupte de Adevăr…

Mare taină este chipul omului! Pentru mine, e un mare dar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reușesc să-mi mențin privirea ațintită asupra unui chip… Mi-e drag acel suflet… și toate sufletele! Durerea mea e că am ratat atâtea oportunități de a mă conecta cu ele, cu sufletele celor din preajma mea… Am trecut doar printre trupuri… Dar azi, am aflat că viața, oricât de proastă ar fi, poate fi oricând luată de la capăt!

Dar să revin… Mă gândesc: cum se face că acum, în momentul de față, le spun copilașilor sau soțului sau unui suflet că-i iubesc și peste un timp, mă răstesc la ei sau îi cert sau le reproșez… Și mă întreb: Oare acel ”te iubesc” este adevărat? Și răspund: Da, este adevărat, pentru că e spus cu partea cea mai curată din mine. Iar atunci când cert, se ”activează” egoismul care se simte deranjat, scos din comoditate. Da, mai avem de lucru până să ajungem să spunen ”Te iubesc” cu toate părțile noastre, așa cum făceau sfinții. Citeam undeva, cred că în cartea cu Părintele Tadei, care povestea că duhovnicul lui nu l-a certat niciodată, pentru că ”el avea dragoste…”.

Cum pot să-ți spun ”te iubesc” și, imediat sau după un timp, să cert…? Astăzi m-am lămurit ceva mai bine, citind în cartea maicii Siluana, Deschide cerul cu lucrul mărunt (mai ales la paginile 107-108) în care scrie: ”Nu putem cunoaşte pe nimeni în întregime, nici pe noi, nici pe cel din faţa noastră, pentru că omul este o mare taină!”. Trăim pe nivele… Vedem bucățele din om… Când te rezumi doar la ce face omul într-un moment dat sau la ce a făcut…, îl bucățelești… Omul întreg e o taină… și noi nu putem vedea acest întreg atâta vreme cât suntem împărțiți în păcate și patimi. Domnul ne vede întregi, ne vede cum ne-a creat El la început, acea sămânță cu tot potențialul, ne vede parcursul și ne vede devenirea, ne vede cum o să devenim la final…, dar noi ne împiedicăm sau ne îndrăgostim de o bucată din om… Și de aici decepțiile…

Mă gândeam că, de m-ați fi văzut cum mâncam compulsiv după o decepție față de mine sau față de altul, v-ați fi scârbit de mine, uitând toate acele părți minunate din mine… Da, da, fiecare om are unele părți ”urâte”, pe care se străduiește să le ascundă cât de bine poate, dar ele tot ies la iveală și cei din jur, hop pe el… Și punem eticheta după acea bucățică din el, dar ce este el înăuntru, lupta lui, biruințele lui, revelațiile, frumusețile lui interioare nu le știm. Sfinții se vedeau doar pe sine păcătoși, iar pe toți ceilalți din jurul lor îi vedeau în acea lumină a Învierii.

Despre persoana căreia i-am spus c-o iubesc, am auzit și am și văzut unele lucruri nedemne de apreciat și cu toate acestea, în inima mea s-a întipărit acea imagine care mi s-a relevat atunci în acea discuție, că ea, acea persoană, e un suflet împărțit care-și caută calea… Atunci, am simțit că va ieși la liman cândva… Ieri, fiind adumbrită de o stare de har, ne-am conectat și așa am putut să-i comunic iubirea lui Doamne pentru ea…

Da, omul în intregime e o taină, pe care n-o putem cunoaștea din exterior. Măicuța mea Siluana spunea acolo, în carte, că atunci, când cred că cunosc pe cineva, acel om nu mai este întreg, ci e ciopârţit. Când eu spun: „A…, ştiu eu ce-i poate capul, ştiu eu…”, el devine pentru mine o caricatură. Adevărul e că nu ştim nimic! Ştim doar ce a făcut ieri sau ce a făcut alaltăieri sau ce poate să facă într-o situaţie anume, dar nu-l cunosc. ”Şi a-l accepta în întregime înseamnă să-l acceptăm cu ceea ce nu cunoaştem. Şi nu numai cu ce nu cunoaştem pentru că nu e manifestat, ci cu ce va fi”. Și aici, a fost marea revelație pe care cuvintele maicii Siluana au mijlocit s-o primesc: ”Gândiţi-vă că Mântuitorul îi spune Sfântului Petru: Piei înapoia mea, satano! După ce-i spusese că îi dă cheile Împărăţiei. Şi te întrebi: Ce, Dumnezeu nu ştia ce-o să zică Sfântul la cinci minute după ce a zis că va întemeia Biserica pe mărturisirea lui? Şi că de la Tatăl este ceea ce a zis?. Ba, ştia. Şi, cu adevărat, Mântuitorul a întemeiat Biserica pe mărturia Sfântului Petru, acel Sfânt Petru care a fost apostolul Lui, care L-a propovăduit în toată lumea. Şi nu acel Petru care s-a speriat că va suferi Învăţătorul lui şi i-a zis: Să nu-ţi fie Ție una ca asta”.

Ei, dragilor, înțelegeți acum cum îl vede Dumnezeu pe om? Nu-l vede în cădere, în momente de slăbiciune, ci în esența lui, în dorul lui de cer, în ceea ce va deveni cu harul Lui. Așa să facem și noi, să nu ne fie frică să exprimăm atingerile harului… ,căci prea multă ură e exprimată, prea multe nemulțumiri. Să exprimăm iubirea și ea se va înmulți… Da, eu, în ființa mea, în sufletul meu, în sinele meu curat, te iubesc și te voi iubi mereu omule, chipule al slavei, suflu de lumină…, chiar dacă ieri te-am certat cu partea mea întunecată…  Dar să știi că iubirea cu care te iubesc nu este a mea, nu o produc eu sau tu, ci este darul lui Doamne, Care este Iubire, pe care eu mă străduiesc și mă rog să-I fac tot mai mult loc în inima mea. Mai am de crescut în iubire…, să nu te miri când ies din starea de iubire și recad în starea de dobitoc… Eu nu știu să iubesc, nu pot să iubesc.., nici măcar să empatizez…, nu am încă aceste conexiuni fundamentate …, dar le cer, îmi plac, le doresc și mă bucur să le împărtășesc când le primesc.

Maica mea ne spune: ”Să nu ne fie teamă de ceea ce facem în vâltoarea iubirii noastre sau a neputințelor noastre în relațiile dintre noi. Suntem în mare păcat în fața lui Dumnezeu dacă credem că asta e tot, dacă nu-l vedem pe om întreg, adică cum îl vom vedea la Înviere. Deodată să te oprești să vezi: cum o să fie el, cum o să fie ea în ziua Învierii. Și totul se schimbă atunci, chiar dacă acum nu vrea să audă de Înviere”.

Da, uneori, ne e greu să iubim pe unii… și-ți vine atunci, să strigi la Domnul și să-I spui: ”Doamne, cum să-l iubesc eu pe ăsta sau pe asta? Și Domnul răspunde: așa cum îl iubesc eu.Ți-am dat putere prin Sfintele Taine, mai ales harul Cununiei … Da harul Cununiei este foarte puternic. Să îndrăzniți să-l invocați în momente de secetă a iubirii… și acesta face minuni!

Să îndrăznim să intrăm în iubirea Domnului pentru ceilalți și, desigur, să ne străduim să fim harnici, să conlucrăm cu harul în săvârșirea faptelor iubirii…

Te iubesc! Vă iubesc!

Aștept cu nerăbdare clipa să ne vedem, să ne cunoaștem așa cum ne cunoaște Domnul pe fiecare în parte.

Rugați-vă și pentru mine!

Bucurie!