Lansarea cărților semnate de Doina Blaga în 2016
Dragilor
Vă invit să fiți dimpreună cu mine
Vineri 4.10.2016, ora 13.30 la Biblioteca Astra din Sibiu în cadrul la Târgului de Carte și Revistă Religioasă
La lansarea cărții „De vorbă cu Omuleț”
Prezintă Părintele Constantin Necula,
iar actrița Raluca Ștefania Răduca va pune în scenă, cu ajutorul păpușilor,
două dintre poveștile din carte.
Vineri 4.10.2016, ora 17.30
Lansarea cărții „Firimituri de Iubire– Teologie și bucătărie pentru omul simplu; din articolele de pe blogul îndrăznescsătrăiescsănătos”
Prezintă doamna jurnalist Odeta Veștemean
Cuprinsul cărții „De vorbă cu Omuleț”
Salutare!
Cu ajutorul lui Doamne, am întocmit primul volum al dialogurilor dintre mami și omuleț.
Această carte se numește „De vorbă cu Omuleț”
Iată cuprinsul cărții:
Introducere
Mami, uită-te la mine!
De ce râzi, omuleţule?
Mami, ce înseamnă „fiitoare”?
Mami, ne dai înghețată?
Hai mai, omulețule, să cântăm la Născătoarea!…
Mami, vreau şi eu un creion ca a lui Cornel
Gata, mami, m-am hotărât, nu mai merg la înot!
Mami, vreau să-ţi povestesc un vis!
Pentru frumusețe am răbdat, mami!
Povestea sâmburelui de nucă din căpşorul omuleţului
Lasă-mă, omulețule, am treabă!
Omulețul meu, ești supărat?
Cum ai putut să ne faci una ca asta, omulețule?
Cum împărţim bănuții ca să ne-ajungă?
Mami, de ce să mulţumim pentru pătuţ?
Colăcei pentru parastasul lui buni Maria
Mami, mi-e tare dragă Sfânta Ecaterina!
Mami, uite de ce mă plictisesc eu la Sfânta Liturghie
Mami, mai știi când am fost la…?
Mami, ce-i aia „mâncare necurată”?
Mami, ce frumoasă tânără! Păcat că fuma!
Mami, nu-mi place de oamenii aceia!
Mami, Cornelia mi-a spus că…
Mami, de ce tati nu ne lasă în egăraşi pe stradă?
Mami, mami, uite ce fain sare dirijorul!
Mami, tu îţi mai aminteşti de prima ta zi de şcoală?
Mami, eu n-am ştiut că Sfânta Cruce e armă!
Mami, oare Sfânta Parascheva te-a ajutat la examene?
Buni, ce sunt zdrențele?
Ți-e foame sau ți-e poftă?
Tu alegi, omulețule!
Uite ce vreau să faci, omulețule!
Omuleţ pleacă singur la biserică pentru prima dată
Ei, cum te-ai simţit la cateheză, omulețule?
Mami, eu n-am cu cine să mă joc!
Era vorba doar de cinci minute!
Motorașul de iubire
Omuleț pleacă singr cu autobuzul
Fii atent, măi binecuvântatule!
Părinții ne-au poruncit nouă să nu mâncăm acestea
Uite, mami, cum sar!
Mami, mă mir cum…
Mami, azi la școală, Ionel m-a făcut prost
Haideți să pregătim masa, omuleții mei!
Ce faci aici, măi omulețule, măi!!!
Ei, și cum te-ai simțit azi la școală, omulețule?
Mami, cum e Dumnezeu?
Mami, vreau bicicletă! Vreau bicicletă acuma!
Mami, bănuții din pușculită nu s-au înmulțit!
Dragii mamii omuleți speciali dragi
Bucuria de a fi mămică –scrisoare către mami care așteaptă să nască
Nu-i fă copilului palate
Travaliul naşterii…celei de-a doua
Textul de pe spatele coperții:
„Când mami se gândește la călătoria pe care a avut-o împreună cu omuleții ei până acum, e fericită și mulțumește lui Dumnezeu!
Deschide cartea, pe care a scris-o împreună cu omuleții ei, și revede cum a apărut primul omuleţ special în viaţa ei, cum a simțit primul semnal care i-a confirmat că el aterizase în burtică și cum viața ei s-a schimbat de atunci, cum se tot schimbă mereu…, tot mereu!
Când mami privește fotografiile cu primul ei omuleţ special de când era bebeluş şi pe cele care îl arată cum este acum mare, vede cum a crescut şi creşte sub privirea ei şi cum crește şi ea deodată cu el, tresare şi zice: Doamne, ce taină! Ce minune! Ce dar! Ce cadou (the present)!
Filele se deschid mai departe. Mami revede cum o altă minune, al doilea omuleț special, și-a făcut apariția în viața ei, când ea nici măcar nu mai spera să se întâmple asta vreodată… Când s-a născut acest al doilea omuleț, mami a avut surpriza să constate că acesta era un altcineva, nu era la fel ca primul omuleţ, ci era altfel, că era ca el, era al doilea omuleţ special al ei. Un timp, au chinuit-o comparaţiile, nelăsându-o să-i vadă unicitatea. Dar încet, încet, al doilea omuleţ al ei special, i s-a descoperit în toată frumuseţea și unicitatea lui. Acest omuleț voia cu încăpăţânare să fie el însuși şi era musai ca mami să-l accepte așa cum era el. Şi mami l-a acceptat și l-a iubit la fel de mult ca și pe primul omuleț. El, al doilea omuleț special era al doilea omuleț special, iar primul omuleţ special era primul omuleţ special! Clar!
Când mami nu mai spera, iată-l şi pe-al treilea omuleţ special că vine. Mami era deja foarte bine iniţiată în treburi din astea cu omuleți… Fricile și ”panicile primordiale” se duseră și balanța se echilibră…
Al patrulea omuleţ special? Acesta sparge toate sistemele şi toate tiparele din capul mămicilor de omuleţi. De-abia de aici, de la naşterea celui de-al patrulea omuleţ, începe adevărata carieră de mămicie şi începe a se revărsa, tot mai abundent, noianul de binecuvântări promis la Nuntă…
Și omuleții vin, care, cum, câți vrea Doamne să-i trimită și mami să-i primească…
Și de-acum, ţine-te fericire în familia cu patru-cinci-şapte-nouă-treisprezece omuleţi!
Cu fiecare omuleţ venit în viaţa ei, mami a tot adăugat experinţă şi a tot crescut. Fiecare omuleţ a ei e special și unic şi fiecare îşi are parcursul său și mami este tare mândră de biruințele omuleților ei. Pe toți îi iubește la fel, căci toţi omuleții mamei sunt minunaţi. Dragii mamii omuleți dragi, mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!”
Doina Blaga
Cuprinsul cărții „Firimituri de Iubire”-Teologie și bucătărie pentru omul simplu
Salutare, dragilor!
Cu ajutorul lui Doamne, am întocmit o carte cu articolele de pe blogul îndrănescsătrăiescsănătos. Am adus corecturi și adăugiri la articole, pe ici pe colo
și am numit-o Firimituri de Iubire -Teologie și bucătărie pentru omul simplu
Acesta este cuprinsul
Cuvânt înainte
Istoria blogului indraznescsatraiescsanatos
Frumuseţea Sfintei Liturghii de seară
De ce nu putem posti?
Mai este acum necesar postul?
Mâncarea vegetală ne reaminteşte de Rai
Ce mai mănâncă unii în post?
Cum reduc timpul petrecut în bucătărie?
Strategii pentru a evita excesele alimentare de Sărbători
Hrană pentru suflet: slujbele Bisericii
Sparanghel cultivat în România
Doamne, Ţie îţi dau grijile mele!
Dacă îl slăvim pe Dumnezeu, El ne hrăneşte
Cum găsim soluţiile cele mai bune
Ajutorul binecuvântat al uneltelor de bucătărie
De ce să meargă copiii în tabere?
Nectar de dude presat la rece
Moara de cereale
Doamne, ajută-mă să-mi văd de treaba mea!
Încă mai putem face alegeri bune de mâncare zilnică!
Puterea minunată a apei şi a consumului ei zilnic
Un nou început de viaţă la început de an bisericesc
Colivă din grâu integral făcută în 20 de minute
„Fenomenul” de la Prislop
Cum să eviţi chinuitoarele cure de slăbit?
Când ai o trebuinţă, pune-o înaintea Domnului şi aşteaptă cu răbdare
Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!
Căsătoria se cultivă
Altădată făceam foame în post…
Fii deschis la oportunităţi!
”Şi ei n-au priceput nimic”
Suntem nevrednici, dar primiți cu braţele deschise!
Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?
De ce nu spunem „nu” mâncărurilor nesănătoase?
Cum ne păzim fecioria
Vindecarea de frica abuzului sexual
Cu poftele nu-i a glumă!
Încă o minune: Dobrogea şi comorile ei!
Despre Seminarul Să ne vindecăm iertând
De ce vindecarea prin iertare?
Un prieten a plecat la Domnul
Cât de neputincioşi suntem şi cât de grabnic ne ajută Domnul!
Atitudinea ne determină altitudinea
Poziţia trupului ne influenţează starea sufletului
Sfânta Liturghie e salvarea noastră!
”Tot ce veţi cere, în numele Meu, lui Dumnezeu veţi primi!”
Pentru mămicile care stau acasă cu copilaşii
Mulţumiri la ceas aniversar
Meniu pentru o zi specială
Cu râvnă am râvnit pentru Domnul…
27 iulie: Pomenirea Sfântulului Pantelimon
Iată, Doamne, eu şi pruncii pe care mi I-ai dăruit
Pentru prietenele mele mămici
Nu te teme de…schimbare!
Trăind sănătos, murim frumos
Mărturie despre cartea „Mă bucur că sunt femeie”
Ce să ne mai luăm în traistă de mâncare
Azi, am lepădat frica
Puterea de a fi tu însuţi şi a trăi fericit
Hm, e nevoie să ne îngrijim şi de sănătatea dinţişorilor!
Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui
Cum mi-am înfruntat stresul
Răspunsuri la neliniştile şi fricile legate de cele ce se întâmplă în lume
”Marto, Marto, te sileşti şi te ingrijeşti de multe!”
Un substitut super reuşit al brânzei moi de vaci
Mâncarea nepotrivită face ravagii
Cum îmi ”conving” copiii să mănânce sănătos?
Încurajări pe Cale
Domnul mi-a spus astăzi un cuvânt tulburător
Seminar gratuit de nutriţie cu demonstraţii culinare
Întrebând sincer, primeşti răspuns de fiecare dată!
Cost meniu zilnic, săptămânal, lunar?
”Doamne, la Tine am scăpat…!”
Lupta cu dependenţa de nefericire
Cum armonizez pasiunea şi vocaţia cu datoriile
Două răspunsuri
Răspuns la ”provocarea lui Hristos”
În sfârşit, avem şi noi blender profesional!
Cea mai reuşită pâinică cu maia
Cartea „Mă bucur că sunt femeie” – sprijin pe Cale
Exemplu minunat: Sfântul Policarp
Să fim priveghetori și activi, dragilor!
Alimentaţia sănătoasă chiar contează!
Ce şi cum mâncăm în timpul postului
Un răspuns fantastic!!!
Osteneala pentru frate este răsplătită de Dumnezeu
Doamne, dă-mi o picătură din iubirea Ta nemărginită!
Legume de supermarket – legume din piaţă – legume din grădină
Bamele iraniene vs păstăile de bob moldoveneşti
Totul pleacă de la gând
Să nu ne fie frică să rostim ”Te iubesc!”
Reţeta fericirii soţiei
La mare cu Blendy
Cum se face pesmetul
Am pierdut încă un om drag!
Cu ce să hrăneşti musafiri apăruţi instant?
De la Feramis la Logorism şi ”viţăvercea”
Am început din nou şcoala…în forţă
Utilitatea Internetului pentru un creștin ortodox
Mai presus de naţionalităţi, credinţe şi religii
Biscuiţi de toamnă
Mă impresionează cum trăieşte Jonathan Jackson Ortodoxia
Confuzia- ultima ”sminteală”
Naşu, bătrânu’, Părintele Aurel Suciu din Braşov, a plecat la Doamne
La înmormântarea Părintelui Aurel Suciu din Braşov am trăit moartea ca Nuntă
În loc de încheiere –cuvântul Dr. Bogdan Tofan
Textul de pe spatele coperții:
Bine ai venit pe blogul îndrăznescsătrăiescsănătos! Aici, îţi voi împărtăşi din gândurile şi experienţa mea din bucătărie și din Biserică.
Ajunsesem la Întâlnire cu multă întârziere… Locurile la Masă se ocupaseră deja… Stăteam și priveam cu jind, sorbind cu dor de departe fiecare linguriță pe care o primeau cei harnici…și șopteam: Domnuțul meu, iartă-mă…, iartă-mă și ajută-mă mâine să fiu și eu harnică. Doamne, Te rog să-mi dai și mie o firimitură din iubirea Ta de oameni și mi-e destul. Și, o minune! O bătrânică, de care, până acum, nu am reușit nicidecum să mă apropii de sufletul dânsei, căci o vedeam încruntată, închistată, tăcută, retrasă, absentă la strădaniile zâmbetelor mele…, după ce a primit Păpica cea minunată, vine, târșâindu-și picioarele, spre mine și-mi întinde mâna plină de firimiturile de la Masa Stăpânului, de la Marele Banchet celest…
Când o văd că se îndreaptă spre mine, casc ochii mari și întreb: Doamne, oare vine spre mine? Spre mine?! Același chip, chiar mai sobru ca niciodată, vine spre mine…, mă țintește, se apleacă cu greutate, picioarele i se încurcă în covor, se descurcă… Scheletul se apleacă și o mână tremurândă îmi întinde movilița cu firimituri… Am un moment de ezitare… Întind degetele cu sfială și…ating firimiturile…și zic: e real, nu am vedenii. E pentru mine…!? Mi se oferă dragostea pe-un taler viu… Mă înclin și prind între degete o firimitură. O ating, o prind, o duc la gură și mestec. Mestec îndelung… și tot mestec… și dragostea curge peste mine, în mine, prin mine și plâng și râd și salt și strig din toate bucățelele, din toate celulele, din toate fibrele sufletului: ”Mulțumesc că m-ai primit…, pe mine cea întârziată, moșcolită, împotmolită, mocirlită, năclăită… M-ai primit și m-ai încredințat că M-ai primit, trimițându-mi un semn al nemărginitei Tale iubiri prin acest chip al măreției Tale, prin această icoană, această femeie, acest trup uscățiv picat parcă din peșterile asceților… aspri, tăcuți, ridicați deasupra zvârcolirilor, hlizirilor și entuziasmelor cărnii…Te-am pipăit și acum strig cu nădejde și încredințare: Exiști și eu contez pentru Tine! M-ai văzut și M-ai primit. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Doina Blaga
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Vă aștept, dragilor! Să știți că m-am pregătit și anul acesta să vă întâmpin cumsecade!
Dragii mei dragi,
deși vă spuneam în ianuarie că anul acesta l-am declarat „an sabatic”, iată că nu m-a răbdat inima să stau în retragere și să nu vin la întâlnirea anuală obișnuită, la banchetul cărților de suflet, la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, de la noi, de la Sibiu din 3-6 noiembrie 2016.
Și contextul a fost forțat, întru-câtva, comoditatea și lenea mea mare, care se dosise într-o scuză, de altfel, binecuvântată, dar mi s-a spus:
„Ai intrat în horă, Doino? Joacă până la capăt!!!”.
Așa că m-am pregătit să vă întâmpin și anul acesta cum se cade unei gazde primitoare. Și cu ajutorul lui Doamne, vom sta la masa îndestulată și despre multe vom vorbi
iar Firimiturile
le vom strâge și le vom pune în „străițucă”, ca să le-avem merinde până la ce știu eu care data viitoare…
Ce bunătăți de toamnă mai mâncăm?
Va salut din nou, dragii mei dragi
și vă poftesc, din nou, să gustați bunătățile toamnei. Dar ce zic eu să gustați, ci să vă hrăniți și să vă desfătați cu ele, voi și noi și copii noștri!
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dărnicia oamenilor de la sate, care împart cu noi din rodul ostenelii lor și din dulceața roadelor din grădina lor.
Sâmbătă am fost în piața agroalimentară, care este o mare binecuvântare pentru noi!
Aici în piață, erau tot felul de bunătăți, care mai de care mai atractive. Setată fiind să caut lucruri valoroase nutritiv, și nu gustoase și atractive, ochii au și zărit de la distanță ceva bun: porumbele.
Nici n-apucai să fac un pas spre tejghea că doamna precupeață și începu a mă îmbia:
„Hai doamnă, ia porumbele, a căzut bruma peste ele, sunt numai bune de mâncat!”.
Cumpăr 2 kg, cu gând să facem o cură de porumbele pentru fier (conform prescripțiilor terapeutului nostru). Dar acum, citind pe internet, am aflat că mâncând câteva porumbele zilnic, te afli muuult mai câștigat. Iată ce câștigi:
Fructele au acțiune astringentă și diuretică, și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și in tratamentul artritelor.
Conținutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acționează asupra imunității organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac, unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.
Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile, potrivit bzi.ro. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare (http://www.stiripesurse.ro/de-ce-e-bine-sa-consumam-porumbe_969477.html).
Apoi, ochiii mi-au căzut pe cătină. Am luat și din asta. Apoi pe dovleac. O bunătate dovleacul ăsta. Era tăiat și am luat o bucățică de gust. O dulceață mai mare de dovleac nici că mai gustasem.
Și când să plec, dau cu ochii de… mazăre verde.
Văzusem și în vară mazăre verde, dar nu m-am îndurat să cumpăr, căci bănuții erau drămuiți pentru altele mai necesare, dar acum mi-am zis că asta e ultima strigare pe anul acesta și hai să cumpăr 2 kg să fac o mâncărică de mazăre. Durerea a fost cu desfăcutul din coajă…
Noroc cu aghiotanții mei…
Am împărțit porumbele în punguțe și le-am băgat în ladă. Am lăsat cât mâncăm o săptămână.
Cătina am stors-o cu Huromel și am combinat-o cu mierucă pentru prițesuțe…
Iar dovleacul l-am copt și în dimineața asta, am mâncat regește: mei cu dovleac.
Doamne parcă îm „mulțumesc” nu încape tot ce simt acum. Iubire și recunoștință pentru aceste valoroase daruri.
Sâmbătă, am bucătărit toată ziua. Am recuperat săptămâna de lipsă…
Printre bunătăți, am reușit să coc niște mini pzza dublă pentru pachețelele călătorilor..
Iată-le ce faine-s!
Iată ce mi-a spus Bunicuțul în mâhnirea mea!
Dragilor,
mă tot minunez cât de aproape este Domnul de noi și cât de grabnic răspunde la întrebările nostre și cât de vii sunt plăcuții Lui slujitori!
Zilele acestea, cineva mi-a povestit despre un lucru care m-a întristat foarte tare, un lucru întâmplat pe tărâm duhovnicesc, cineva nedreptățind pe altcineva, creându-i suferință duhovnicească și emoțională mare.
După ce am auzit despre această întâmplare, m-a cuprins mâhnirea și mă gândeam la cele două suflete rănite. Prima, cea care era rănită sufletește de mult, și acum rănea la rându-i, și celălalt suflet rănit…, care era un suflet atât de minunat, atât de sensibil, atât de curat, după cum îl cunoscusem cu ani în urmă…
Mâhnirea asta mă topea… Am vrut să acționez, să fac ceva, ca să ajut acel suflet nedreptățit, rănit.. Legiuitorul din mine cerea îndreptarea nelegiuirii… Făceam planuri peste planuri… Mă hotărâsem chiar să acționez, dar mi-am amintit că prin aceasta aș neglija îndatoririle mele directe și aș tulbura apele altor suflete…
Era spre seară… Mâhnirea mă consuma și au început o altă serie de gânduri și planuri de intervenții salvatoare ale acestor suflete rănite…
Mă copleșea neputința și eram pe marginea prăpastiei deznădejdii…
„Doamne, ce să fac în situația asta?”, am întrebat pe Doamne din icoana din fața mea.
Ridicând ochii, observ pe raftul de lângă pat cartea cu cuvintele Părintelui Porfirie, Ne vorbește Părintele Porfirie, una dintre cărțile la care apelez frecvent, care ședea alături de altă carte minunată, Meșteșugul bucuriei, volumul II.
De cum văd cartea, îi spun Părintelui Porfirie:
„Bunicuțule, ce să fac în situația asta?
Ce va fi cu acel suflețel rănit, singur, părăsit, alungat, nedreptățit??? Vorbește-mi!”.
Iau cartea din raft și-o deschid.
Cartea s-a deschis la pagina 176, unde îmi sare în ochi acest subtitlu:
Hristos este prietenul nostru
Citesc tot acest subcapitol și spre final subliniez:
„Această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: „Mă bucur în pătimirile mele” Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem”.
Voind a însemna acest cuvânt, am căutat prin carte să găsesc vre-un semn și găsesc o foicică de hârtie din care rup o fâșiuță și pun semnul. Vrând să fixez mai bine hârtiuța din care rupsesem semnul, s-o așez mai bine la locul ei, îmi sare în ochi alt subtitutlu:
„Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic” (p308)
și citesc:
„Când vedem pe semenii noștri că nu-L iubesc pe Dumnezeu (și nici pe semenii lor, n.n), ne întristăm. Cu întristarea nu facem absolut nimic. Nici cu mustrările. Nici asta nu-i bine. Există un secret; dacă îl înțelegem, vom ajuta. Secretul este rugăciunea noastră, dăruirea noastră către Dumnezeu, așa încât să lucreze harul. (…) Tot ceea ce noi nu putem face, va face harul Său.
(…) să nu dejnădăjduim, nici să ne grăbim, nici să judecăm după lucrurile mărunte din afară.
(…) toate se îndreaptă prin rugăciune, (dar, n.n) noi de multe ori ne supărăm și ne răzvrătim și judecăm.
(…) nu trebuie să-l silești pe celălalt. (…) Ajunge să te rogi pentru el. Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic”.
(…)
Alt subtitlu:
„Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră”
(…) Rugăciunea și viața au răsunet. Viața mișcă, renaște și preschimbă. În vreme ce cuvintele rămân neroditoare. Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră. (…)
Să lucrați prin bunătatea și rugăciunea voastră, iar apoi să-i vorbiți puțin. Nu veți izbuti nimic dacă vorbiți cu putere (voiam să fac referat la șeful acelei persoane care a nedreptăți pe cealaltă …, n.n), dacă spuneți, de pildă ”Ai mințit!”. Și ce-o să iasă? Sunteți ca niște oi în mijlocul lupilor. (Matei 10, 16) Ce să faceți? Să fiți nepăsători în afară, dar să vă rugați înlăuntrul vostru. Să fiți pregătiți, instruiți, cu îndrăzneală, dar cu sfințenie, blândețe, rugăciune. Însă, ca să faceți asta, trebuie să deveniți sfinți”.
Mulțumesc, Bunicuțule, mulțumesc că mi-ai liniștit sufletul și mi-ai dat sfatul acesta minunat. Roagă-te să-l împlinesc. Binecuvintează să-l împlinesc!
Și sufletul meu s-a așezat în pacea lui Hristos, Căruia i-am încredințat durerea pentru aproapele meu rănit să-l vindece și sufletele acelea despre care am auzit.
PS: completare mai tarziu:
Am primit vestea ca Harul Lui Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat…si m-a incredintat ca chiar si numai intentia cea buna Domnul n-o trece cu vederea!
Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu-i deajuns spre slava minunilor Tale!
Îndrăzniți! Domnul e viu și lucrător și este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Amin
Confuzia- ultima ”sminteală”
Salutare, dragilor.
Aș vrea să vorbesc câteva lucruri despre confuzie.
Lupta noastră nu este a unora împotriva altora sau împotriva ”trupului și a sângelui” cum spune Apostolul Pavel, ci lupta noastră este cu duhurile întunericului care bagă dihonii între oameni. Diavolul de la început a fost ucigător de oameni. Însuși numele lui înseamnă cel care dezbină, care desparte. Diavolul ademenește, ispitește și unii cad în plasa lui. Diavolul produce confuzii. Confuzia este ultima lui armă. El propagă idei de genul: Toate sunt la fel…, uniformizarea. Există lupi îmbrăcați în piei de oaie… Nu știi ce sunt cu adevărat, n-ai de unde să știi, căci arată la fel, tot despre Dumnezeu învață…
Zilele acestea, pe când eram într-un magazin și mă aflam în fața unui raft imens de sticle și bidoane diverse pline cu ulei de palmier, am înțeles cât de grea este ispita aceasta a confuziei. Era același ulei de palmier în diferite ambalaje și la prețuri diferite și… mă întrebam, care o fi adevăratul ulei de palmier, că pe toate scrie ulei de palmier, am înțeles cât de grea este această amestecătură, această prezență a multor forme asemănătoare…, care tinde să se extindă și la nivel spiritual, căci toți vorbesc despre Dumnezeu…, dar pentru fiecare e diferit înțelesul, prețul plătit…
Căutând un răspuns la frământările mele legate de confuzia semănată de cel rău că toate sunt bune și frumoase, toată această amestecătură de credințe și produse, am simțit nevoia să revăd mărturia unui convertit și am căutat mai multe despre mărturia lui Jonathan Jackson. Mărturia aceasta m-a încredințat că atâta vreme cât tu cauți sincer Adevărul, Acesta ți se va descoperi. Și mărturia lui Jonathan Jackson este grăitoare în acest sens! Biserica cea adevărată este Ortodoxia. Să ne ținem strâns de Ortodoxie, în Ea să trăim. Amin
Mă impresionează foarte mult cum trăiește Jonathan Jackson Ortodoxia
Salutare, dragilor!
Zilele acestea, am dat căutare pe Internet expresia ”convertire la ortodoxie”, am dat căutare de videoclipuri și am găsit câteva filmulețe cu oameni care se convertiseră la ortodoxie și povesteau despre această experiență, despre Botezul lor și despre ce înseamnă pentru ei Ortodoxia. Printre convertiți, l-am descoperit și pe Jonathan Jackson,
un renumit tânăr actor american, care s-a botezat în Biserica Ortodoxă în anul 2012. M-a impresionat felul cum vorbește acesta despre trăirea sa lăuntrică, profunzimea lui. M-a impresionat curajul lui Jonathan de a slăvi pe Sfânta Treime pe scenă când a primit un premiu.
Povestea convertirii lui Jonathan e fascinantă. Iată vezi un intelectual care caută sincer și înțelege Adevărul. Jonathan Jackson își lărgește căutările și dincolo de cele scrise în Biblie, descoperindu-i pe martiri. De la martiri, a pornit să cunoască adevărul, a citit timp de trei ani și jumătate tot ce a găsit despre Istoria Bisericii, a dorit să înțeleagă adevărul, căci cele 20-30 de ”biserici” protestante din America îl bulversaseră. A citit scrierile Părinților prin filiera catolică, acelea erau disponibile în America, dar nu descoperise încă Biserica Ortodoxă. Dar, după multe căutări, a găsit Biserica cea adevărată și a găsit-o, spune el atât de minunat, ”prin harul lui Dumnezeu”. A găsit Biserica Ortodoxă, în care a simțit prezența harului în timpul Sfintei Liturghii. Iată cât de minunat povestește:
”Mă rugam și un gând mi-a venit în minte pentru că eram în deznădejde, pentru că nu mai puteam să rămân protestant și în inima mea nu mă vedeam să ajung catolic, dar voiam biserica cea adevărată, biserica despre care citisem în scrisorile părinților, voiam acea biserică, voiam să fac parte din ea și nu puteam să o găsesc și acest gând mi-a venit în minte să cercetez cu adevărat Marea Schismă, să studiez ce s-a întâmplat și imediat ce am făcut asta, toate, toate s-au deschis (…)” și a înțeles. Și a spus: ”Știam că trebuie să devin ortodox.”
În timp ce citea cărți despre Biserica Ortodoxă, a avut un vis cum că se afla într-o biserică în care oamenii se rugau, făceau semnul sfintei cruci. Acolo, în acea biserică, era o atmosferă încărcată de rugăciune și el și-a dorit să fie acolo. Când s-a trezit, a început să caute acea biserică, a mers la bisericile din Los Angeles, dar nu o găsea.
A căutat pe internet bisericile din zonă și a găsit, în sfârșit, o poză cu o biserică care arăta exact cu biserica din vis, a sunat și a întrebat pe preot de slujbe și s-a dus acolo. S-a dus singur ca să poată fi în liniște. Când a intrat în biserică și a privit în jur, totul i se părea stânjenitor, icoanele îl înfricoșau… și o voce i-a strigat să plece, că de fapt el nu vrea să fie acolo.
Dar el s-a gândit: Ce este aceasta? Cum să plec, după ce am căutat atâta? Nu nu voi pleca. Și atunci, o altă voce, o voce blândă, i-a spus să rămână până la sfârșit și atunci, va vedea cum se va simți și a simțit că acolo îl adusese Dumnezeu și a început să se roage. Au urmat momente apăsătoare, icoanele erau în continuare înfricoșătoare, spațiul, locul era ciudat, dar când a început Heruvicul (cântarea de dinainte de ieșirea cu cinstitele daruri, Vohodul Mare, când preotul iese din Sfântul Altar având în mână Sfântul Potir și sfântul Disc în care și pe care se află vinul și pâinea pregătite pentru a se preface Trupul și Sângele Domnului la timpul Epiclezei, prefacerii), a trecut de starea de disconfort și întreg spațiul s-a umplut de lumină, era ca o transfigurare, și a început să plângă.
A simțit prezența lui Dumnezeu atât de puternic, căci ”nu mai văzusem așa o frumoasă smerenie înainte înaintea lui Dumnezeu. Și oamenii se însemnau cu semnul Crucii (își face și el cruce în timp ce povestește) și spuneau ”Doamne, ai milă!” și am început să mă rog lui Dumnezeu că nu vreau să fiu altundeva și că vreau să rămân acolo”, mărturisește el în acest filmuleț:
Și a rămas în Biserica Ortodoxă. Iar eu acum, privesc o fotografie cu el și cu familia lui, îi privesc cât sunt de minunați îmbrăcați în hainele albe ale Botezului. Doamne, ce frumusețe, ce bucurie…
Cât de minunată este familia ortodoxă!
Aici e filmulețul cu pozele:
Iar aici este un filmuleț cu traducere în românește:
Informații despre Jonathan Jackson mai găsiți aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Jackson_(actor)
Doamne, dă-ne harul să apreciem această comoară cu care noi ne-am născut: Ortodoxia!
Iată cât de frumos vorbește despre smerenie:
”Cum se împacă smerenia, care e calea Ortodoxiei, cu statutul de star căruia fanii îi spun cât de minunat este?
De când sunt mic, îl rog pe Dumnezeu să îmi dea înțelepciune. Dar nu vreau înțelepciune fără smerenie. Sigur că, de multe ori, greșesc, judec oamenii, dar nu îmi pierd nădejdea. Nu am răspunsul la întrebarea asta, dar știu că, în fiecare zi a mea de păcătos, Iisus este cu mine. Faima e o cruce, pe unii îi înghite. Faima e ridicolă și e total opusă Împărăției, în care trebuie să intrăm asemeni unui copil. Mă rog mereu să rămân în prezența Lui. Iar asta nu se poate fără smerenie. Iar Ortodoxia m-a ajutat pe drumul smereniei.
Ortodoxia e cel mai frumos lucru pe care îl poti trăi. Este casa perfectă, o binecuvântare și o transcendență. O comunitate cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, o experiență mistică pe care nu o poți spune în cuvinte. Este biserica istorică”
Prăznuirea minunatei mele sfânte Parascheva!
Dragii mei dragi,
vă salut cu mare bucurie astăzi, în zorii acestei zile minunate a prăznuirii Sfintei noastre Parascheva de la Iași.
Aseară, ispita mă îndemna să stau să lucrez, că trebuie să termin cărțile…, și să nu merg la vecernie. Mă luptam între dorul de Sfânta Parascheva și urgența terminării lucrului, dar, cu harul lui Dumnezeu, a biruit dorul de Sfânta Parascheva și am lăsat toate și am fugit la biserică. Doamne, ce cântări, ce cuvinte minunate! Ooo, cât de mult aș fi pierdut dacă rămâneam acasă și nu veneam la vecernie!
Slujba Sfintei Parascheva a fost minunată…!
La un moment dat, Pantelimona a venit lângă mine și mi-a spus: ”Mami, oare Sfânta Parascheva te-a ajutat la examene..?”. Își amintise probabil atunci că i-am povestit, cândva, cât de mult m-a ajutat Sfânta Parascheva…
”Da, da, copilul meu…, Sfânta Parascheva m-a ajutat foarte mult! Precum și Sfânta Ecaterina…” și m-am gândit că tot ea mă va ajuta să termin și acum cărțile la timp…
Cuvântul Părintelui nostru a fost atât de minunat!
M-am străduit să notez cât am putut din el. De când am pierdut înregistrările, m-am învățat minte și notez pe caiet…
Iată ce am notat din cele ce a spus Părintele aseară la vecernie:
”Sfânta Parascheva a fost copil când a auzit cuvântul Domnului care o îndemna să-I urmeze…: ”Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze!”
O, câtă înțelegere la acest copil!
Și-a schimbat hainele și a plecat în pustiu, ducând o viață aspră…
Cuvioșii sunt martiri de bună voie. Martirii din vechime sufereau în momentul martirizării, dar cuvioșii duc o viață de martir… Cuviosul alege să-și jetfească toată viața lui Hristos…
După ce a călătorit la Ierusalim, s-a întâmplat ceea ce cântăm în troparul Sfintei Cuvioase Parascheva: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
Lucrând, adică practic, nu cuvinte sau cel puțin nu multe cuvinte… (m-am simțit cu musca pe căciulă!) Cuvioasa a arătat oamenilor prin fapte să nu se încreadă în trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet. Ea a trăit viața lăuntric și de aceea, ea se bucură cu sfinții.
Sfânta Parascheva este învățătoarea noastră, ea n-a învățat de la amvon, n-a fost dascăl, ca marii dascăli ai Ortodoxiei, dar ne-a învățat practic să nu luăm în considerare trupul, căci este tecător. Ea ne învață să purtăm grijă de elementul netrecător, de cel după chipul lui Dumnezeu, care se vrea afirmat…
Moștele se descoperă…
Dumnezeu lucrează prin sfinții Săi, prin această sfântă necunoscută de oameni… Dumnezeu o face cunoscută. Dumnezeu face lucrari așa de minunate! Dumnezeu vrea să facă din noi dumnezei după har și aceasta o face prin lucrarea sfinților. Sunt atâtea și atâtea minuni care se fac prin rugăciunile sfinților și rugăciunea lor este foarte puternică, ei acum fiind la Hristos.
De aceea, lucrarea aceasta vădită a lui Dumnezeu prin sfinți ne încurajeză și ne întărește ca să dorim și noi să mergem după ei, urmând exemplul vieții lor.
Să punem la inimă chemarea lui Hristos, să-L descoperim pe Mântuitorul în toată mărirea Sa. El fie slăvit în veci. Amin.”.
După cuvânt, părintele ne-a îndemnat să ne aducem aminte de Paraschivele noastre, să ne rugăm pentru ele să fie binecuvâtate cu mulți ani. La mulți ani, tuturor Paraschivelor!
Să ne pregătim și noi pentru veșnicie așa cum s-a pregătit Sfânta Parasceva, al cărei nume înseamnă ”pregătire”, Sfânta Parascheva înseamnă ”Cea pregătită”.
Cineva a spus că de obicei numele Sfintei Parascheva vine de la ”vineri” (paraschevi), iar părintele a spus:
”Da, în popor de mai spune și Sfânta Vineri, dar, sfânta Parascheva e ”Cea pregătită”.
Apoi, ne-a mirui, nu înainte de a săruta sfintul veșmânt al Sfintei Parascheva pe care părintele nostru l-a primit de la Iași, veșmânt purtat de Sfânta
și după aceea, ne-am înfrupatat din masa bucuriei comuniunii și binecuvântării înmulțirii pâinilor, din litie.
”Da, da…, ne-a spus Părintele, la Iași nu se dă pâine cu vin…!”
Și eu mă gândeam cum se dă la mănăstiri litie: o bucățică.., și aici, noi avem pe săturate… Și am mâcat toți și ne-am săturat și iată rămășițele:
Mulțumim! Mulțumim! Mulțumim!
Vă cer o părere
Salutare, dragilor!
Așa după cum vă spuneam, lucrez la cartea în care adun articolele de pe blog. Mai am muuult de lucru, dar vremea lansării bate la ușă….
Acum, am o dilemă, trebuie să mă decid între două titluri.
Când ați citi articolele de pe blog, ce ați simțit, ce titlul ar fi mai potrivit:
Firimituri de iubire sau
Firicele de iubire?
Argumentați
Mulțumesc tuturor celor care mi-ați împărtășit părerea despre blog. o puteți încă face, mai e spațiu la capitolul Impresii
Comentarii recente