Arhive zilnice: 29 Noiembrie 2016

Minunea unui dram de empatie pentru soțior/soțioară

Dragii mei dragi, bucurie!

Aseară, am trăit o minune în relația cu soțiorul meu minunat, pe care Doamne mi-l descoperă tot mai minunat pe zi ce trece…

Pentru că vă iubesc… (O, Doamne, oare ce simt acum când scriu e iubire? Știți, dragilor, minunaților, scumpilor, eu n-am iubire, am doar egoism…, iubirea e darul lui Dumnezeu, pe care Îl tot implor să reverse și peste mine și în mine o picătură din iubirea Sa și să-mi deschidă inima, căci El tot timpul revarsă iubire peste noi, peste toți, dar eu, plină fiind de mine, unde să intre iubirea divină???) m-am gândit să o împărtășesc cu voi, căci, vă știu suferința unora dintre voi în privința relaționării în cuplu… O, cât de cumplită e suferința singurătății în doi…, dar Mare-i Dumnezeu!

Aseară, am simțit așa o ceva, privindu-mi Omul care se afla pe scenă…A fost un dar minunat, o încredințare că tot ce se spune prin cărțile minunate, pe care le tot citesc în ultima vreme, sunt adevărate… Privindu-l, am simțit că mă bucur cu adevărat de reușita lui, că o trăiesc dimpreună cu el, mai ales când l-am auzit că reușita îi aparține lui Doamne…

Te căsătorești cu alesul inimii, cu iubitul vieții tale. Petreci vremea de grație și după, constați că e altfel, că are alte „hobby-uri”, alte perspective și alte vederi… Tendința e să te căpoșezi…, să rămâi acolo închis în albastrul tău…, în netoșeniile tale adunate cu atâta înfrigurare… Dar vine vremea, când îți dai seama cât de mult pierzi rămând cu ale tale.., în ale tale.. și cu darul lui Doamne, alegi să te deschizi, încercând să intri în papucii lui (ei), chiar dacă sunt atât de largi (sau mici) și te sperii…

Încerci să-i acorzi un dram de empatie, să vezi din punctul lui (ei) de verdere, să trăiești sincer reușita și iată minunea se întâmplă, inima ta se lărgește și el (ea) e în tine și tu în el (ea)…și uite așa se adeverește că „în spatele unei femei puternice e un bărbat puternic” și invers…

Și cât de minunat e, Doamne să fie așa!

Îndrăzniți!

Vă îmbrățizez cu drag mult, mult. Curaj! E nădejde…, chiar dacă trebuie să te ostenești vreo 15 ani pentru o relație reușită, dar merită!

(EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.)

Anunțuri

Cine vrea pâine de secară să-și coacă (sic!)

Salutare, dragilor!

Zilele acestea, mi-a venit așa un „dor” de pâine de secară.

Am căutat secară, dar nu am găsit, așa că am cumpărat făină de secară și am copt pâinică.

Înainte de a vă povesti cum am procedat, vreau să vă spun câteva lucruri.

Pâinea de secară este căutată deoarece, spun specialiștii, ea ar fi mai bogată în aminoacizi esențiali (proteine), ar conține mai mult fosfor, fier și potasiu decât grâul. Are mai multă lizină (aminoacid esențial cu înalte calități nutritive, conținut în cantități variabile în majoritatea proteinelor vegetale și animale) și mai puțin gluten și are un conținut foarte scăzut în grăsimi saturate, colesterol și sodiu. Este, de asemenea, o bună sursă de zinc, cupru și seleniu, precum și o foarte bună sursă de fibre alimentare și mangan. Lucrurile astea le-am aflat căutând cu frenezie prin internetul larg. Iată aici rețeta care m-a inspirat astăzi: /http://breadtopia.com/sourdough-rye-bread/

Găsim pâine de secară și în alimentară, coaptă în diferite fabrici și făbricuțe, având forme, gusturi și prețuri diferite. Am cumpărat din fiecare, dar parcă lipsea ceva… Știi, e acel ceva pe care îl ai undeva în tine…și la tine în mâini și „dejaba” îl cauți aiurea…, așa că, am trimis comoditatea „pi pustii”, mi-am „suflicat” mânecile și hai, Doinițo la trebușoară, mamă, dacă vrei pâinică de secară bună, după gustul, dorul și pofta ta!!!

Pe unele etichete, ale pâinii de secară, scrie că ar conține făină de secară 100% sau 80% sau 60%…, dar numai Dumnezeu știe ce și cât conține cu adevărat… Adevărul e că, secara neavând gluten, n-are cum să iasă pufoasă…, ci iese chetroi…și cum nouă, oamenilor de azi, ne place pufoasă…

Când am început să coc pâine de secară, am pus jumi-juma, adică o parte făină de secară și o parte făină albă tipul 650 și a ieșit super bună, numai că mai trebuia s-o mai las o lecuță la copt…, dar a ieșit ca aceea din magazin, de zic că conține 80% secară și restul făină neagră…(!)

La a doua încercare, am pus 5 măsuri secară și 4 măsuri făină grâu tip 650. A ieșit „perfectă”!

Azi, am pus două părți secară și o parte și o idee albă și am adăugat pastă de curmale, în loc de melasă, cum scriu „artizanii de pâini”…

Pâine de secară a la Doina Blaga

Plămadă pentru 1 kg făină ce se va transforma în aluat

Ora 6:

200 ml apă călduță de izvor

60 g făină secară

140 g făină grâu

drojdie uscată/ 1 gram per kilogram

pastă de curmale -o linguriță rasă la kg din totalul de făină ce urmează frământat

Procedură:

Într-un vas, torn apa călduță, adaug drojdia, amestec. Adaug pasta de curmale, amestec. Adaug făina cernută (o treime făină de secară și restu grâu), amestec cu fermitate și larg, ca să se aereze…. Acopăr cu o folie vasul și-l las la cald vreo 3-4 ore.

Aluatul

400g făină secară

400g făină grâu tip 650

Sau 500g făină secară și 300g albă..

O linguriță cu vârf sare de mare fină

600 ml apă de izvor călduță

Procedură:

Amestec făina cu sarea. Torn apa peste făină și amestec încet toată făina. (E tare cleios aluatul cu făină de secară…, bine că nu trebe frământat 15 minute ca cel cu făină de grâu…!!!) Apoi, adaug plămada și o amestec bine cu acest aluat. Acopăr vasul cu o folie și îl las la crescut vreo 4-6 sau 8 ore…, depinde și de cât e de cald în bucătărie… Dacă e prea cald, nu-i bine, dar nici rece… Aici e cu cântec…

Ideea e ca aluatul să stea cel puțin 4 ore la crescut…, dar nu mai mult de 12 ore…

O să vedeți cum crește de fain și e așa de fin aluatul. Eu una m-am speriat, căci cum, de vreo doi ani, am lucrat tot numai cu făină măcinată de mine la moara de bucătărie, care e mai grunjoasă…

Da, dom-le.., asta e! La așa oameni fini, ce suntem, ni s-a cam asprit gustul cu făina grunjoasă și „pohtim” finețuri, dar cu ele am pierdut mult și din calitatea nutritivă. Dar oricum ar fi, pâinica coaptă în casă nu are asemănare…, e cea mai bună, că-i coaptă de mine…

Sper să găsesc secară și să revin la formula mea obișnuită…: 80 % grâu și 20% secară… O să mai exersez, adăugând mai multă secară…

Mie una îmi place pâinica mea cu făină mai grunjoasă, dar puișorii mei, sărmanii, când îi văd pe cei din jur cu „finețuri„ și „ albituri”, iar ei cu pâine neagră…, pe care unul mai șugubăț „o zâs că-i arsă…”. Așa că o să coc, un timp, și pâine de secară… Cei care doriți pâine de secară cu făină din industrie, contactați-mă. Dacă tot mă ostenesc, să fie pentru mai mulți…, ca să se justifice osteneala…și bucuria să fie mai deplină.

Vă îmbrățișez cu drag și vă aștept la degustare. Anunțați-mă (doinablaga @ gmail. com)

Coacerea pâinii

După ce a crescut, s-a dublat volumul, iau aluatul și în împătur și-l așez în tavă și-l las încă o oră la crescut. Încing cuptorul la 240 grade și dau tava cu pâinica și o cană de apă fierbinte și o las 15 minute pe 240, apoi scot cana cu apă și las pe 200 grade încă 45 minute… Am băgat de seamă că pâinea cu secară trebuie lasată u pic mai mult, încă 15 minute…

O scot din cuptor și o las la răcit 8 ore și apoi, mâncăm… Dar e așa ispititoare, că puiuții mi-au cojit-o …, n-au avut răbdare să se răcească bine…