Arhive zilnice: 16 februarie 2017

Atelier de biscuiți cu dovleac

Aseară, am copt repede câțiva biscuiți cu dovleac.

16730594_1236145743166275_5364430864006584783_n

Am vrut să fie buni, buni și astfel, m-am consultat cu specialiștii.

Am sunat-o pe minunata mea prietenă Liliana Blaga și i-am cerut rețeta… Am reținut ideile în mare, dar tot după ale mele m-am dus… Am pus în loc de unt de cocos, nuca de cocos întreagă… și făină de grâu proaspăt măcinată la moara noastră… De data asta, am cernut-o un pic de tărâțele mai mari…

Acestea sunt ce a rămas după ce am împărțit în trăistuțe…

Am întins o foaie și am tăiat-o cu formele… după ce s-a copt, am scos inimioarele și steluțele și au rămas acest margini…

16807018_1236145629832953_2120353365363347912_n

Da, sunt delicioși, dar mie tot mai mult îmi place dovleacul simplu…,

16640862_1236146029832913_8301392711165152921_n

dar cum e nașpa să mergi la școală cu dovleac copt (Eu una m-aș duce… Îmi amintesc că atunci când predam, mă duceam la școală cu tot felul de ciudățenii și toți făceau ochii mari…, dar eu n-aveam treabă. Eu eram ok. Doar, când am început să pun la inimă toate părerile celor din jur…, parcă nu-mi mai plăcea nici mie toate chestiile alea ciudate și am început să gătesc „ca lumea” și astfel, am băgat de seamă că mi s-au mărit șoldurile rău de tot… Ha, Ha…!!! Acum sunt pe cale să-mi revin cu ajutorul lui Doamne…, deși recunosc că mi-e greu să mă abțin de la „bunătăți”.  În dimineața asta, ca să nu mă „țâp” pe biscuiții de dovleac, mi-am făcut repede o papaleașcă de morcov cu măr…

)

În după masa aceasta, continuăm prepararea de biscuiți, vom face un atelier de biscuiți.

O să mai cumpăr câteva ingrediente, o să mai consult rețete și cofetari…

Dacă doriți să poftiți la atelier, vă aștept… A… Vă înțeleg, sunteți departe sau aveți treabă… E binevenită și măcar o rețetă.

Eu „pup la voi” ochișorii și obrăjorii.

Am golit contul pentru biciclete și am deschis contul pentru aparatul foto

Salutare, dragilor!

Se pare că ieri, a fost o zi specială! A fost specială și pentru că în sfârșit, am decis să facem ultimii pași spre împlinirea unui vis a omuleților mei: bicicleta.

De câțiva ani buni, fetițele mele îmi tot spuneau că-și doresc biciclete. Le-am tot amânat împlinirea dorinței, căci alte lucruri au fost prioritare. Acum trei ani, pe listă au fost pătuțurile și saltelele. Anul trecut, au fost dulapurile de haine și rafturile pentru cărți…, „dar la anu, dragii mei omuleți, vă vom cumpăra biciclete. Uite, deschidem un cont unde veți aduna bănuț cu bănuț până se va strânge suma necesară pentru biciclete”.

Așa a dat Doamne și bănuții s-au strâns. Bănuții de la colindă, ce au dat nășicile, ce au dat tușicile… Au fost ispite să intrăm în ei. Am avut nevoi stringente chiar, dar de fiecare dată le spuneam, și-mi spuneam și mie:

– „De acei bănuți nu ne atingem. Ați văzut că funcționează metoda. Dacă nu suntem hotărâți să strângem bănuți special pentru bicicletă, nu veți avea bicicletă. Ce preferați. Să vă cumpărați acum o plăcere de o clipă, de câteva ore sau de o zi sau preferați să răbdați puțin și să vă bucurați câțiva ani de bicicleta mult dorită?.

– Bicicleta! Vrem bicicleta!

– Ok. Atunci adunăm bănuț, nu cheltuim…”.

Ieri, am mers la cumpărături și iată-le cu biciclete!

16806697_1236144889833027_8316750058819485154_n

Au fost atât de entuziasmate, încât nici mâncare nu le-a trebuit până seara. Au uitat și de teme… Erau în stare să se culce cu bicicletele în pat…

Doamne, mulțam, Doamne, mulțam. Doamne, mulțam. Iaca, s-o împlinit și trebușoara asta!

Dar.., există totuși un dar…, adolescenta mea s-a supărat…și mi-a spus cu năduf:

  • „Lor le-ai luat biciclete și mie, care-mi doresc de atâta timp un aparat de fotografiat, …”.
  • Îți înțeleg supărarea…, mai e nevoie încă de răbdare… Va veni și timpul aparatului tău de fotografiat!”.

Așa am deschis ieri un alt cont: CONTUL PENTRU APARATUL „PERFORMANT” DE FOTOGRAFIAT PENTRU FETIȚA MEA CEA MARE.  Am depus primii bănuți și azi, am trimis un mesaj clar și special Sfântului Nicolae: Sfinte Nicolae am deschis un cont pentru aparatul de fotografiat pentru Steli. Ție ți-l încredințez. Grija de achiziția aparatului ți-o încredințez ție, iar pentru mine și soțiorul meu să ceri de la Doamne pacea Lui și înțelepciune și putere de lucru. Mulțumesc.” Gata. Treaba e ca și rezolvată, numai că mai e nevoie de ceva vreme… Știi, la Dumnezeu o zi ca o mie de ani și o mie de ani e ca o zi… e doar o chestiune de perspectivă asupra timpului… Doar atât. Deja am certitudinea că aparatul va veni…la vremea potrivită…

Să revin la biciclete. Ieri m-am uimit cum Pantelimona deja știe să meargă… s-a dat de câteva ori pe bicicletele copiilor din preajmă și acum deja știe… mă uimesc cât de repede învață copiii! Îi ajuți un pic și apoi ei îi iau pur și simplu zborul…, așa pe nepregătite parcă. Îmi amintesc cât de mult m-am necăjit câteva zile s-o învăț să se dea pe trotinetă…și într-o zi a luat singură trotineta și s-a dus…și încă pe o vale destul de mare…

Acum o să urmeze câteva zile în care o voi ajuta pe mezinuca să meargă pe bicicletă…și apoi, gata… Le voi privi cum zboară. Așa-i că-i minunat?

Da, da!

Doamne, mulțam!

Ce bunătați am găsit ieri, 15 februarie, în piață

Salutare!

Ieri, am trecut prin piață cu gând să găsesc niște dovleac…

Am ajuns în piață… E frig…, e chiar ger… Mi se rupe inima de acești oameni care stau să-și vândă munca de-o vară…și-o toamnă și-o primăvară… A fost un timp când m-am revoltat pe mai marii noștri… Începuseră cândva construcția halei din piață și am gândit că bieții oameni vor scăpa de acest chin, de a sta în frigul iernii la tarabe…, dar, spre marea mea mâhnire, hala a fost destinată celor care vând animaliere, nu vegetale. Probabil, au gândit ei, acestora le priește aerul proaspăt al naturii și „briza” râului Cibin…

Am dat o tură prin piață, așa ca de obicei, să văd ce mai este și cine mai rezistă pe-un așa frig… O văd pe-o tanti cunoscută și-o întreb cum face față frigului… Îi privesc fața care i se schimonosește de durerea profundă din suflet…

  • „Mi-e tare frig. Am crezut că se face mai călduț… Parcă așa anunțase ăștia la știri..”.

Mi s-a pus un nod în gât și am trimis un mesaj la Doamne: „Doamne, ai milă!”… Acum răzvrătirea mea s-a schimbat în milă. Milă de bieții oameni care vând în piață, milă de cei care ar putea să facă ceva în acest sens, dar nu fac, ei știind de ce nu fac o hală așa cum am văzut că există în alte orașe… „Doamne, dă-le un gând bun puternicilor acestui oraș ca să facă o hală și pentru acești sărmani oameni care vând legume în piață!”.

Am căutat pe puținii producători pe care-i știu și mi-am umplut „trăiștile”. Doamne, ce bunătăți, ca la bunica și ca la mama acasă!!!

Ia, priviți! Țelină, Pătrunjel

 

Morcov. Mai ales morcovul. O bunătate bună de tot. S-a păstrat atât de bine de crezi că e toamnă deși e plin februarie.

16730572_1236146076499575_3709505986630906650_n

În dimineața asta, budinca a fost mult, mult mai delicioasă.

Doamne, mulțumesc pentru toate aceste bunătăți și ai milă de țăranii noștri! Ajută-i să mai reziste pe baricade.