Mami, oare de ce a spus ultimul solstiţiu?

Ieri, primesc o invitaţie la o dublă lansare de carte.

31265385_10212174236739657_1236642580553269248_n.jpg

Mă bucur. Evenimentul se pliază foarte bine pe program şi locaţia era aproape, la doi paşi, aşa că-l accept. Schiţez în cap traseul. Ies de la slujbă, fug la Palatul copiilor, îmi iau repede prinţesele, le duc şi le plasez profesorului de Psaltică. Apoi, cobor pe 9 Mai şi dau în Brutarilor, unde o să stau o oră şi apoi o să mă întorc să le iau acasă…

Zis şi făcut! Numai că socotelile de-acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Noroc cu sfertul (ne)academic…!

Intru în clădire. În hol, îl întâlnesc pe domnul profesor care m-a invitat. Asta mi-a uşurat enorm orientarea în acel spaţiu pe care îl văzusem adesea când băteam drumurile pe jos spre piaţă… Ştiam că este sediul unei facultăţi, FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE…, dar n-am intrat niciodată. Ajung în sala unde urma să înceapă evenimentul. Erau pregătiţi să înceapă. În prim plan, îl zăresc pe domnul profesor Ion Dur. Mă îndrept rapid către domnia sa ca să-l salut, împărtăşindu-i bucuria de-al vedea în carne şi oase după cinci luni…

Domnul Ion Oprişor se ridică. Se bucură că am venit… Ne salutăm. Mă aşez într-o bancă. Privindu-i pe tinerii studenţi de la Jurnalistică, îmi amintesc de studenţie…

Zâmbesc. Chiar râd. Sunt extrem de bucuroasă. Plutesc în atmosfera de poezie… Sorb cuvintele profesorului Dur…

Ora s-a scurs atât de repede. N-am apucat să aud decât un sfert din eveniment…

Iau cartea domnului Oprişor, care a fost super drăguţ să mi-o ofere… şi fug spre fete… N-am luat-o pe scări, ci am ales aleea ce trece pe sub Podul mincinoşilor. Alerg în sus pe alee. Gâfâi… Abia acum constat diferenţa de altitudine dintre Oraşul vechi şi Oraşul nou…

  • Hai să mergem repede! Vreau să vă duc undeva (intenţionam să mă întorc la lansare…).
  • Mami, spune cea mică, ştii…, mi-am uitat pulover-aşul la Palat…!
  • Ce?
  • Hm… O să sun să văd dacă mai e cineva..

Sun pe profesoara de la ultimul atelier şi o întreb dacă ştie ceva. Profesoara confirmă că l-a văzut uitat acolo. Aşa că, întoarcerea pe strada Brutarilor pică… Păcat! Aş fi vrut şi cartea poetei Ela Iakab…

  • O să mergem la Palat să luăm puloverul.
  • Mulţumesc, mami! răspunde împricinata.
  • Cum a fost azi la Psaltică? le întreb.

Fetele răspund într-un glas:

  • O să ne ducem în excursie cu avionul în Elveţia!!!
  • Da?
  • La un concurs. Dar va trebui să învăţăm să cântăm câteva cântece…
  • Super! Foarte bine. O să învăţaţi.
  • Mami, spune mijlocia, uite acesta e cântecul grupului: Doamne, cât este de bine să fim ca fraţii-mpreună! Cââât eeeste de biine… să fim ca fraţii-mpreună…!!!
  • Ua, ce frumos!
  • Mami, cum a fost la lansarea de carte?
  • M-am odihnit. Mi s-a stârnit interesul pentru poezie, poeţi şi filozofi…
  • Super!
  • Am primit şi o carte. Uite, asta este cartea! Şi scot cartea lui ion oprişor…
  • Mami, ce înseamnă solstiţiu, întreabă micuţa?
  • Hai să vedem ce ne spune Măria sa Dicţionarul!

SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă, respectiv, cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

  • Interesant! răspund fetele în cor.
  • Mami, întreabă mijlocia, oare de ce a spus ultimul solstiţiu?
  • Oare de ce?
  • ?……………

După o pauză destul de lungă, tot ea continuă:

  • Ştii, tati a primit pe WhatsApp o invitaţie pentru mine la un concurs de creaţie.
  • A, da, ştiu. Îţi alegi o temă din listă şi scrii. Fie 3 poezii, 3 compuneri… Ce vrei.
  • Păi am deja două poezii…
  • Mai scrii una.
  • Uite, hai să vă citesc câteva versuri din cărticica primită!
  • Citeşte-ne!

Deschid la întâmplare cartea şi citesc. Fetele fac ochiii mari, exprimând nedumerire…

  • Cireşi înfloriţi / spinarea cerului?
  • Vă imaginaţi cum arată o spinare de cer care poartă cireşi înfloriţi?

Ochi şi mai mari…

  • Mami, eu nu înţeleg ce citeşti! spune mijlocia.
  • Ca să înţelegi poezia, e nevoie să citeşti mai multă poezie. La început nu înţelegi, dar tot citind, începi să înţelegi…
  • Da?
  • Acum citesc o carte foarte faină. Se numeşte Dragostea nu moare. E povestea unei poete din India.

Îi povestesc cum s-a scris această carte. Îi povestesc despre Mircea Eliade şi Maitreyi şi apoi revin la discuţie.

  • Poeta aceasta povesteşte cum tatăl ei o punea să citească cărţi grele. Le citea chiar dacă nu le înţelegea. Apoi, pe parcurs, trăind şi meditând, începea să înţeleagă. Şi aceste trăiri şi înţelesuri le transpunea în versuri…

Poeziile sunt trăiri înveşmântate în cuvinte poetice… Ca să poţi să-ţi comunici celor din jur trăirile, ai nevoie de limbaj, de limbaj poetic, frumos, bogat, profund. Aşa de frumos s-a vorbit la lansarea de carte despre limbă şi limbaj…! Ca să scrii poezii, ai nevoie de cuvinte, de vocabular, iar vocabularul se dezvoltă doar prin citit. De asta vă tot îndemn să citiţi, nu să priviţi la desene animate…

  • !!!
  • Da! Da!

Şi tot vorbind de poezie, am ajuns acasă. Iar acasă, am găsit pachetul cu cărţile comandate cu reducere de ziua cărţii… M-am şi afundat în paginile lor… Şi-n timp ce adormeam, priveam cum aleargă cerul cu spinarea plină de cireşi înfloriţi…

Şi iată-l pe azi! Ziua de lucru a început cu o veste bună, că mă aşteaptă cealaltă carte de poezii, cartea poetei Ela Iakab, cu autograf… Şi se termină cu altă veste bună, că mâine voi primi o altă carte în dar de la Maria-Daniela Pănăzan…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: