Care era visul unei gospodine până nu demult?

O gignă (vatră),

un cuptor, un ceaun, o râșniță pentru cereale

și o grădină cu zarzavaturi proaspete în preajmă…

Dar visul unei doamne de astăzi… ?

O bucătărie super aranjată și dotată cu o sumedenie de aparate de gătit…

Când s-a căsătorit, Ileana

i-a spus soțului ei că ar fi foarte fericită să aibă o cameră… și atât.

Stătuse atâta timp prin diferite locuri în gazdă, gătise în bucătării străine, mâncase mâncare gătită de mâini străine…

O cameră a lor, proprietatea lor, cu un simplu aragaz acolo

 

și doi cartofi fierți era pentru Ileana întruchiparea absolută de fericire…

Ileana venise în orașul nostru să-și desăvârșească studiile. Era o fire veselă și comunicativă. Se mulțumea cu atât de puține lucruri materiale…!

Când l-a întâlnit pe Ionel, a simțit că este omul trimis de sus.

Îngerul tocmai tulburase apa și iată-l pe acest om curajos că o ia în brațe și o aruncă în apele lacului adânc… Stătuse acolo pe mal atâțea ani! Îl privise îndelung și așteptase minunea, dar minunea întârzia să apară.

Privea lacul încărcat de taine, iar acesta refuza cu încăpățânare să i le descopere…

Siguranța cu care omul acesta, ivit pe neașteptate, o ținea în brațe, o cutremură. Îi părea că deja se desprinse de pământ. Dar apa o trezi pe dată… Deschise ochii mari și-și privi norocul.

Acum, ce-i mai trebuia? Un locușor liniștit în care ei doi să doarmă și să mănânce liniștiți o bucată de pâine…

Pentru că ceru atât de puțin, Preamilostivul îi dărui înmiit.

Iat-o pe Ileana stăpână peste o casă încăpătoare ce are o bucătărie spațioasă în care existau lucrurile strict necesare.

Ileana era fericită dimpreună cu soțul și copilașii lor. Și ar fi fost fericită și acum dacă ispita ar fi ocolit-o…

De la o vreme, Ileana începu a cocheta cu ideea că ar fi atât de plăcut să apese pe un buton și toate să se lucreze singure, fără prea mult efort din partea ei…

Gigna cu găteje și fum se șterse de mult din amintirea Ilenei, la fel și balia plină cu rufe murdare la care frecase de zor era uitată…

Iar râșnița lui tanti Aurica e acoperită de un strat gros de colb…

Acum mașina automată îi spală rufele.

Pe blatul din bucătărie, tronează moara de bucătărie,

blenderul,

 

presa automată de ulei…

Iar cuptorul electric

piue când o anunță pe Ileana că pâinea este coaptă…

Și Ileana? Oare ce lucrează Ileana în tot acest timp???

…..

Cu toate aceste aparate, cu tot acest confort, Ileana nu era zilnic pe deplin mulțumită… Era nevoie să pregătească o dată sau de două ori pe zi o salată de legume de sezon… Îi sacrifica o oră din timpul ei prețios. Și asta era prea mult!

Așa că în bucătăria ei, apăru o nouă jucărie… Tăietorul de legume…

Fiv-a de acum Ileana fericită?

Asta mai rămâne de văzut…, spuse gigna surâzând hâd