Arhive zilnice: 7 iulie 2018

Raportarea corectă la timp, la trecut, prezent și viitor

Raportarea corectă la timp, la trecut, prezent și viitor

!!

Raportarea corectă la timp, la trecut, prezent și viitor

Psihologul Philip Zimbardo spune că fericirea şi succesul nostru îşi au rădăcinile în felul în care ne raportăm la timp, la trecut, prezent şi viitor.

„Viaţa înseamnă tentaţie. E vorba de slăbiciune, rezistenţă, da, nu, acum, mai târziu, impulsivitate, chibzuinţă, focalizare asupra prezentului şi asupra viitorului. Virtuţile promise cad pradă pasiunilor momentului. Dintre adolescentele care au jurat abstinenţă sexuală şi virginitate până la căsătorie 60%, au cedat tentaţiilor sexuale din primul an. Şi cele mai multe nu au folosit metode contraceptive.

Promisiuni deșarte”.

Testul prăjiturii

„Oamenii se raportează la timp automat şi inconştient în funcţie de ţara în care trăiesc, clasă socială, educaţie şi cultură. Ce influenţează deciziile oamenilor?

Pentru unii contează doar situaţia imediată, azi şi acum, pentru alţii doar viitorul, în schimb ce alţii sunt ancoraţi în trecut.

„Aşa că paradoxul temporal, paradoxul perspectivei temporale, e ceva ce îţi influenţează luarea oricărei decizii, în mod inconştient. Mai precis, cât de mult preferi una din aceste perspective temporale. Ele sunt în număr de şase.

Poţi fi orientat spre prezent în două moduri. Tot în două moduri poţi fi orientat spre trecut şi spre viitor. Te poţi focaliza pe trecutul-pozitiv sau trecutul-negativ. Poţi avea un prezent-hedonist, adică să te bucuri de viaţă, sau un prezent-fatalist. Nu contează. Viaţa ta e controlată. Poţi fi orientat spre un viitor pentru care ţi-ai stabilit ţeluri sau spre unul transcendental: viaţa începe după moarte.

Dezvoltarea flexibilităţii mentale de a comuta între perspectivele temporale, în funcţie de cerinţele situaţiei, este ceea ce trebuie să învăţaţi să faceţi“

Care este varianta cea mai bună?

Profilul temporal optim ar fi cel al omului ancorat într-un trecut pozitiv, „puţin ridicat la viitor“ şi „moderat la prezentul-hedonist“

„Combinaţia temporală optimă e ceea ce obţii de la trecut. Trecutul-pozitiv îţi dă o bază. Te conectează cu familia şi cu identitatea ta. Viitorul îţi dă aripi, să zbori spre noi destinaţii şi noi provocări. Ceea ce obţii de la prezentul-hedonist e energia de a explora propria persoană, locurile, oamenii, senzualitatea. Orice perspectivă temporală în exces are mai multe părţi negative decât pozitive. Ce sacrifică adepţii viitorului pentru succes? Îşi sacrifică timpul petrecut cu familia şi prietenii. Îşi sacrifică timpul liber şi plăcerile personale. Îşi sacrifică hobby-urile şi somnul. Asta le afectează sănătatea. Ei trăiesc pentru muncă, performanţă şi control“.

Multe dintre problemele lumii ar funcţiona mai bine dacă am înţelege atât propria noastră perspectivă asupra timpului, cât şi a celorlalţi.

 

Aici nu mai stă nimeni!

Aici nu mai stă nimeni!

casa bt.jpg

În urmă cu 41 de ani, o fetiță bucălată cu păr castaniu închis și ochi căprui intra pe această poartă. Era adusă în brațe de mama ei…

Din scutecele albe cu miros de iarbă verde și cireșe coapte, prunca privea cerul albastru…

Apoi, un timp, a privit peretele albastru…

Într-o zi, și-a luat inima în dinți și s-a rostogolit din pat.

patul

A mers de-a lungul lui, căutând o ieșire spre nemărginitul cer albastru…

Când lucrurile din jur au prins contur și sens, prunca, devenită acum fetiță mare, căreia nu-i mai tăcea gurița, arătă cu mâna spre gard și întrebă:

  • Ce este acela?
  • Un salcâm!

La un moment dat, salcâmul dispăru…

Nu știu cum se făcu, dar nu-l mai văzu…

Locul în care altă dată salcâmul stătea drept ca o santinelă, era gol…

Fetița, care acum era o mândră domnișoară, deveni nostalgică…

Îl văzuse înverzit.

După un timp, îl văzuse îngălbenit.

Apoi, gol de frunze.

După care, fu acoperit de ghirlande albe de brumă și nea…

După o vreme, a înverzit din nou…

Iar într-o zi, în plină vreme călduroasă, îl văzu încărcat cu flori de nea…

Surioara ei cea mare a cules un buchet de flori, le-a spălat, le-a rostogolit prin aluat și a copt clătite….

Clătite cu parfum de flori de… salcâm…

Într-o zi din luna lui cuptor, frumoasa domnișoară deschise poarta, coborî scările și porni la drum…

Un drum nestrăbătut, necunoscut, promițător, plin de speranță…

Din poartă, se mai zăreau siluetele celor rămași care fluturau mâinile de Drum bun!

Rămâneți cu bine! Rămâneți cu bine, dragii mei dragi! Rămâneți cu bine!

………………………..

E vară. E luna lui cuptor din nou…

Pe drumul din centrul satului, urcă o femeie cu părul auriu și ochii căprui…

În dreptul scărilor, se oprește…

Din deal, coboară un băiețel…

  • Bună ziua, copile!
  • Bună ziua! răspunse copilul în trecere.

Femeia îl strigă din urmă:

  • Hei, unde fugi așa? Stai un pic! Vreau să te întreb ceva.

Copilul se opri brusc. Se frecă la ochi de parcă ar fi vrut să scape de o vedenie… și răspunse puțin iritat:

  • Ce vrei să mă întrebi? Mă grăbesc.

Femeia își sprijini spatele cu mâna stângă, iar pe cea dreaptă o îndreptă spre scări…

  • Spune-mi, te rog, cine locuiește aici.

Copilul deschide ochii mari, în care zările se răsfrângeau, o privi mirat și răspunse:

  • Aici nu mai stă nimeni…, răspunse băiețelul și o luă la fugă, văzându-și de drumul și de treaba lui…

Da. Aici, nu mai stă nimeni…

casa pr.jpg

gradina.jpg

Cândva, a stat aici o familie numeroasă în care se născuse și crescuse ea…

A rămas doar salcâmul. E verde ca atunci… în urmă cu 41 de ani…

Mai sus de el, a mai apărut un salcâm…

Împreună străjuiesc căsuța ca doi arhangheli…

Femeia urcă deluțul la fântâna umbrită de teiul bătrân.

teiul - Copy

Scoase o căldare de apă și bău o cană de apă rece și dulce…

Mai privi încă o dată spre casă

casa bt

 

 

și gândi:

„Acum chiar de m-aș întoarce…,

(Și-aș rămâne),

A reface-o n-o mai pot.

Căci mămaia mea pleca-ta

(-n veșnicie…)

Cu copilăria mea cu tot”.

 

și își continuă drumul mergând înainte,

drumul

tot înainte… ,

păstrând în amintire dulceața și mireasma florilor de… salcâm,

care i-au înveselit copilăria.