Arhive lunare: decembrie 2018

La cumpăna dintre ani…

Salutare!

Imagini pentru la cumpana dintre ani 2019

Iată trăim cu bucurie ultimile zile ale anului 2018…

Îţi mulţumesc că ai fost împreună cu mine în acest an!

Îţi mulţumesc că mi-ai citit articolele!

Îţi doresc numai bine!

Doamne-Doamne să te-mbucure și să te ajute întru înaintarea ta pe Cale!

La mulţi ani!

Darul meu pentru voi

Vă iubesc!

Cărțile, pasiunea mea!

La mulţi ani!

Salutare!

Iată trăim cu bucurie ultimile zile anului…

Îţi mulţumesc că ai fost împreună cu mine în anul 2018!

Îţi mulţumesc că îmi citeşti articolele!

Îţi doresc numai bine! Doamne-Doamne să te-mbucure!

La mulţi ani!

E vremea colindelor!!!

Zurgălăul de Nicolae Labiş

Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind…

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,
Un zurgălău mai răsuna stingher,
Poate-un copil întârziat de ceată
Şi-mpleticit printre nămeţi, prin ger,
Suna c-o nefirească dăruire,
Împrăştiindu-şi clinchetele-n stol…
Pălind, cuprins de-o veche amintire,
Am stat cu ochii duşi pe geam, în gol.

… Eram firav, parcă bătut de vânt,
Iar tata dus în marşul surd, de chin,
Poate-n tranşeu, ori poate în mormânt,
Oricum departe, în pământ străin.
De groaza avioanelor, prin sate,
S-au tras peste ferestre foi de cort.
Orbeau ferestrele întunecate
Ca într-un sat de multă vreme mort.

O cetină c-un fir de lumânare
Şi c-o mărgică smulsă din suman
Vestea că, pe vântoase reci, călare,
Din viaţa noastră-a mai trecut un an.
Zăvozii nu lătrau în bătătură,
Ci scheunau cu vântul pe sub uşi.
Flăcăii nu mai ajungeau să ure
Pe la fereşti, de unde erau duşi.

Plutea încremenită o tăcere…
Nici urători, nici câini, nimic, pustiu,
Când, deodată, ca o adiere,
Cu glas scâncit, tremurător şi viu,
S-a auzit un zurgălău cum sună
Îndepărtat, cum sună subţirel,
https://Versuri.ro/w/pj17
De parcă nopţii ar fi vrut să-i spună
Durerile ştiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,
Şi vântul îneca în răbufniri,
Parcă plângea încet metalul, moale,
În palmele-ngheţate şi subţiri.
Şi mama sta aşa cu faţa udă,
Cu gândul dus la tata, ascultând
De unde-i el, nu poate să audă
Şi poate nu va auzi nicicând,
Că poate-acolo, în această clipă,
Învăluită-n viscol uriaş,
Vreo pasăre de noapte, rece, ţipă
Lângă bocancii aspri de ostaş…

Am ascultat până spre dimineaţă
Cu fruntea rezemată de uşor
Şi mama şi-a dus palmele la faţă
Şi mi-a părut că râde-ncetişor.
Îl auzeam la geamuri şi la uşă,
Afară, undeva în infinit…
Cutremurat de friguri şi de tusă,
În clinchetele lui am adormit.
……………..
E Anul Nou. Ştiam noi ce mâine fi-va
Şi ce-o să mai aducă anul nou?
Un zurgălău stingher din nou porni-va
Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pământului, uitarea
S-a aşternut pe sânge, scrum şi fier?
N-aţi cunoscut ce-nseamnă aşteptarea
Şi ce înseamnă-un zurgălău stingher?

  • Am cunoscut cu toţi durerea ce e.
    Avem la masă câte-un scaun gol.
    Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie
    Ei, alchimiştii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrăşa ogoare
Aşa cum ei ne văd în visul lor,
Prin bălării de foc, nimicitoare,
Sub pălării de foc, nimicitor.

Sculaţi, voi, boieri mari, s-arată zorii,
Voci tragice pe vânturi se aprind.
Treziţi-vă, vă vin colindătorii,
Acuzatorii, asprul lor colind

Oaspeţi cu azur în gene

Versuri de Nichifor Crainic

Oaspeţi cu azur în gene

Şi zăpadă pe opinci

Se iviră la fereastră

Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,

Înfloriri de ghiocei

Umbre mari ţineau isonul

Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi

Şi miros de tămâieri

În colindă mi se-ngână

Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară

Şi plecară ca un dor,

Strălucea un puf de înger

Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă, –

Ca ninsoarea, şi era

O sfială ce din stele

Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:

Astăzi lupii ţin ajun,

Porumbeii nu visează

Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii

Să mai lărmuie se tem,

Boii rumegă cu botu-n

Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche

Ca s-auzi, bătrân pamânt:

Sus, în leagăn prins de stele,

Gângureşte Pruncul Sfânt.


����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������

Minunile din atelierul lui Moș Crăciun

A început luna decembrie, dragilor!

Mare bucurie!

Luna decembrie, luna darurilor de suflet!

Ce să dăruiești?

Hmmm…!

Da. Ce să dăruiești ca să bucuri cu adevărat?

Să dăruiești un pește?

Sau mai bine să dăruieși unelte de pescuit și câteva lecții demonstrative…?

Mi-am dorit să-mi împodobesc minunile în costume populare…

Hai mai bine să le învăț să se împodobească singure…

Cele două flori minunate își învață cu drag ucenicele:

Prima lecție de ucenicie în atelierul de unde provin darurile lui Moș Crăciun cele mult așteptate.

Prima iiuță cusută de minunea mea Pantelimona:

Iar cealaltă minune, Rafaela, nu se lasă mai prejos. Ia lecții de zor

Dacă doriți și voi asemenea daruri, poftiți alături de noi!

Dăruim din inimă !