Din memoria îndepărtatei copilării: coarnele

  • Hai, Doruţule, să mergem la pădure să aducem câteva vreascuri! zise maica într-o dimineaţă …
  • Vin, măicuţă, vin!

Luară o traistă. O umplură cu frânghii pentru legat vreascurile şi porniră.

Până la pădure, era ceva de mers. Mama mergea iute, iar Doruţu se străduia să depene picioruţele repede, repede… Urcară dealul Căsăndricăi şi ajunseră deasupra satului….

Popuşoiul era trecut de copt… Începea să se usuce.

  • Anu ista o dat Dumnezău recoltă bună! Popuşoiu o crescut bine. Ştiuleţii sunt lungi şi cu boabe mari. O să avem mămăligă!!! zise măicuţa ca pentru sine.
  • Da, măicuţă, o să avem mămăliguţă bună! prinse repede Doruţu gândul măicuţii…

Lăsară în dreapta devale lanul de popuşoi şi pătrunseră în pădure, în pădurea satului… Era răcoare şi bine. Pe ici pe colo, ceva urme de verdeaţă şi prin ea multe crengi uscate căzute din copaci. Aceste crengi se uscau cu timpul şi deveneau pământ afânat, dar puteau fi folosite şi pentru foc. Sătenii aveau voie să le adune, să le ia acasă şi să le ardă în focul sobei (gignei) şi să gătească mâncarea toată vara.

Măicuţa mergea des în pădure după vreascuri…

De când prinse la picioare, Doruţu a însoţit-o adesea… Îi plăcea mai mult în satul bunicii. Pădurea era mult mai aproape. Bunica aprindea focul cu ce avea, punea de mămăligă şi fugea în pădure. Aduna o sarcină de vreascuri şi se întorcea. Apa dădea în clocot. Presăra făină de popuşoi şi mesteca mămăliguţa. Scotea o bucată de telemea, mai făcea un scrob şi se aşezau la masă…

Era dimineaţă… Mama nu avuse lemne pentru a fierbe mămăliguţa…. Lui Doruţu îi era foame…

  • Uite, Doruţule, s-au copt coarnele!

  • Coarne? întrebă Doruţu şi făcu ochii cât cepele…
  • Da, coarne! Uite, astea sunt coarne. Sunt nişte fructe sălbatice foarte bune pentru întărirea trupului… Ia şi gustă!

Doruţu se apropie cu puţină neîncredere de pom. Îi aplecă o creangă şi desprinse bobiţa lunguiaţă. O şterse puţin de bluză şi o băgă în gură.

  • Mmm! Ce bună e! şi începu a cărăbăni în gură bobiţă după bobiţă…
  • Ei, mai încet…! zise măicuţa zâmbind. Ai să te constupi…
  • De ce?
  • Aşa strâng la burtă fructele astea… O să le culegem şi o să facem un compot şi-o să-l mâncăm cu mămăliguţă…
  • Ua!
  • Hai să facem câte-o sarcină de vreascuri şi apoi o să culegem coarne.

Adunară crengile uscate ale copacilor. Făcură două sarcini şi le legară cu frânghiile. Cea a mamei era un munte, iar cea a lui Doruţu era mică.

  • Mai pune şi la mine câteva crengi. Acum sunt şi eu mare, zise Doruţu umflându-şi pieptul…
  • Lasă, Doruţule, să mai creşti! O să ai vreme să cari sarcini cu lemne… şi-l scăldă într-un zâmbet larg…

Doruţu plecă capul şi nu mai spuse nimic.

  • Acum, că sarcinile cu vreascuri îs gata, hai să culegem coarne!

Se puseră pe cules. În mai puţin de jumătate de ceas, dădură gata pomuleţul încărcat de rod. Se adunase ceva în traistă.

,,O să iasă un compot pe cinste! gândi mama.

Când vor ajunge acasă, o să aprindă focul în gignă, o să aşeze ceaunul cel mare pe plită, o să răstoarne în el coarnele, o să le spele şi apoi o să toarne apă peste ele până ce se va umple… , ca să ajungă la toţi…”.

Pe lângă Doruţu, mai evea şi alţi pui… Tot ai ei. Îi iubea nespus. Trebăluia neîntrerupt. Lucra la câmp la normă, mai mergea şi cu ziua pe la cei mai avuţi…, mai spăla la doamne covoarele şi aşa mai făcea rost de ale gurii. Puiuţii creşteau veseli şi sănătoşi. Habar n-aveau cu câtă trudă apărea pe masă hrana cea de toate zilele. Doar Doruţu începu a bănui câte ceva din tainele aiestea…

Le-a păstrat bine în cămăruţele cele mai adânci ale sufleţelului său… Le-a luat fără să-şi dea seama cu sine peste munţi…

Şi iată după 30 de ani, când a văzut pe o tarabă în piaţă coarne, aceste amintiri au ieşit la mal…

,,O să cumpăr coarne şi o să le prepar puiuţilor un SIROP DE COARNE LA RECE pe cinste. O să adaug miere, ca să mai atenuez din astringenţa lor…!”

Un răspuns

  1. Ce frumos povestești! Să fii sănătoasă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: