Doamne, primeşte acest canon!

Pregătire pentru plecarea la biserică.

A…! Doamne! Masca!

Hm! Masca… !

Privești spre cer, spre sfinți, spre Maica Domnului.

E incomodă masca! Stânjeneşte, chiar provoacă mânie…, lacrimi…

Ah, dorul de bisericuţă, de părintele, de prietenii împreună drepslăvitori biruie.

Porneşti.

Pe stradă, umblă mascaţi şi nemascaţi. Măşti de diferite culori. Cel mai mult sperie măştile negre… Nu se armonizează deloc cu faţa…

Te ții la distanţă, ești stânjenit…, stângaci.

Ah, Doamne!

Intri cu mari emoţii în curtea bisericii.

Apare un om, un drepslăvitor.

Ah! Primul impuls e să îmbrăţişezi. Te abţii. Strigi doar Hristos a înviat!

Acela răspunde Adevărat a înviat! şi ochii îi strălucesc de bucuria reîntâlnirii.

Intri în biserică.

Ah, dorul dă pe-afară. Lacrimi, săltări de bucurie. Sorbi cu nesaţ sfintele icoane.

Cum să nu le săruţi? Nu-i voie…

Nu-i voie?

Ah, Doamne, iartă-ne şi ne miluieşte!

Te pleci şi te închini, faci cruci multe, multe…

Preotul tămâiază. Nu simţi tămâia. Masca opturează.

Ah, Doamne!

Începe Sfânta Liturghie.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Dă Doamne!

Preotul iese, arată Sfântul Potir… Dar încă nu-i voie la Împărtăşit… Nu-i voie!

Nu-i voie?

Nu-i voie!

Ah, ce durere! Această durere sfâşie inima. Ai aşteptat două luni venirea la biserică și împărtăşirea… şi auzi că trebuie să mai aştepţi.

Înghiţi în sec, precum ai înghiţit în toate zilele în care ai privit la televizor slujbele…

Doamne, primeşte şi acest fel de canon!

Doamne, iartă toate dăţile în care ai trecut pe lângă mine cel ce dormeam în biserică, cel care nu m-am pregătit să te primesc în Euharistie…

Doamne Iartă-mă pentru toate dățile în care am stat în Biserică ca la filarmonică…

Mi-e greu, Doamne!

Doamne, ajută-mă să trec prin tot ceea ce Tu îngădui să vină peste mine din pricina păcatelor mele!

Doamne ajută-mă să trec cu curaj prin tot ceea ce vei îngădui Tu pentru mântuirea mea!

E greu, e insuportabil…!

Da. Și asta se întâmplă pentru păcatele mele.

Nu am putut/nu pot pune pază gurii? Sunt obligat acum să port mască.

Primește Doamne și acest canon!

Nu am putut să mă pot însingura/nu mă pot însingura înăuntrul meu întru rugăciune? Sunt obligat acum să ţin distanţa…

Primeşte acest canon, Doamne!

O, Doamne, iartă şi miluieşte!

Lacrimile, ah mângâietoarele lacrimi, se strecoară printre gene!

Nici sa plângi nu poți…

Intrrvinr cuvântul mângâietor al părintelui:

Ne-a fost dor! Ne bucurăm să fim împreună!

În această lume plină de moarte, să fim oaze de viaţă, să fim râuri de apă vie din care să se adape cei însetaţi, urmând pilda femeii samarinence.

Amin, Amin, Părinte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: