Arhive lunare: septembrie 2020

Din bogăţiile toamnei: CĂLINUL

Toamna coboară încet pe pământ.

Simţim tot mai mult răcoarea dimineţilor. Iar peste zi, captăm cu aviditate fiecare rază de soare. Şi zilele acestea au fost sublime. Un soare cald şi prietenos în plină amiază.

  • Ce faină zi de plajă! Am zis de multe ori!
  • Ce faină zi de lucru în grădină! bănuiesc că a spus prietena mea cu nume de floare…

Ieri, mi-am luat lucrurile şi am lucrat pe bancă afară.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare şi în aer liber

În altă zi, portarul mi-a adus de-a dreptul biroul afară. M-am simţit răsfăţată. Am primit din plin răsfăţul. Soarele îmi încălzea trupul amorţit de recele zidurilor… Ziduri groase, vechi şi îmbibate în umezeală…

O nouă dimineaţă răcoroasă! În curte, elevii zumzăie veseli. Verva lor îmi umple sufletul. Suntem vii! Suntem împreună! Ne vedem, ne simţim. Ne iubim.

Am savurat sucul din fructele nou descoperite, sucul din fructe de călin.

Mie îmi place numele Călina.

Toamna asta e bogată. Am descoperit câteva alimente noi şi ne bucurăm de ele. Mulţumesc pentru abundenţa bunătăţilor cu care suntem binecuvântaţi. Mulţumesc pentru toţi noii oameni pe care i-am descoperit. Oameni faini care ne aduc bunătăţi de la ţară. Am savurat îndestul prunele dulci, varza kale, merişorul de munte, coacăzele negre… Am început să gustăm păducelele, cătina… Aşteptăm măceşele, porumbelele, strugurii şi mustul parfumat…

Şi dovleacul plăcintar…

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Fiţi binecuvântaţi, dragii mei, oameni dragi!

PS:

Despre căline

Am găsit un articol:

Arbustul miraculous – Călinul, din ce in ce mai căutat pentru proprietăţile fructelor sale

Călinul (Viburnum opulus) este un arbust cu o inălţime cuprinsă intre 2-5m. Lujerii sunt de culoare cenuşie, mugurii sunt ovoizi, bombaţi pe partea exterioară, au o culoare roşiatică sunt opuşi şi alipiţi de lujer.

Frunzele sunt palmat lobate, glabre, de 4-12 cm lungime. Peţiolul de 1-2 cm. lungime, caniculat, prevăzut cu 2-4 glande proeminente.Florile sunt hermafrodite, inflorirea are loc in lunile mai-iunie, fructele sunt drupe roşii, sferice, de 8-10 mm diametru, sunt acrişoare, suculente, cu un singur sâmbure de culoare roşie, care este cunoscut sub denumirea de călin. Se recoltează in luna septembrie –octombrie.

Fructele conţin vitaminele B,C,K,P, zaharuri, acizi organici, caroten, etere compuse.Din căline se poate face marmeladă, jeleuri şi diferite băuturi răcoitoare. Fructele de călin sunt recomandate in următoarele afecţiuni:

– ulcer gastric şi duodenal.

– răceli, bronşite, pneumonii, insomnii, stare de oboseală.

– arterioscleroză, reumatism,afecţiuni hepatice, hipertensiune , boli de inimă.

– boli ale aparatului circulator, colici abdominale.

Scoarţa de călin se recoltează in lunile mai –iunie şi conţine: tanin, acizi organici, rezine, fitosterine, flavanoide, glicizatul vibunină. Din scoarţă se obţine tinctura de călin in felul următor : intr-un vas ce se poate inchide ermetic, se pun 5 linguriţe de coajă mărunţită peste care se pun 500ml alcool rafinat de 70 de grade şi se lasă să stea 2 săptămîni. Zilnic vasul se agită iar după cele două săptămâni se strecoară şi se pune la rece. Se iau 3 linguriţe pe zi înainte de mâncare.

Sucul de călin se obţine foarte uşor cu ajutorul storcătorului de fructe. Sucul pentru a se putea păstra o perioadă mai indelungată este bine să fie ţinut la rece, după ce in prealabil s-au pus două apirine la fiecare litru de suc.

Ceaiul din cozile de căline şi din sâmburi este foarte indicat in colici, dureri menstruale, dureri reumatismale şi colici renale.

http://www.buzznews.ro/88741-arbustul-miraculous-calinul-din-ce-in-ce-mai-cautat-pentru-proprietatile-fructelor-sale/

Taina colăcelului

Una ea şi una eu.

Ne împletim şi formăm un cerc.

Apoi încă unul împrejur.

Cercul dragostei.

Un colăcel.

Ah, mami! Mie nu-mi iese. Uite ce chilimoaţe am făcut!

Insistă. Exersează. Totul e exerciţiu. Exerciţiu şi rugăciune. Hai! Ştiu că vei reuşi!

Când n-oi mai fi şi eu, aşa cum mama mea nu mai este, să împleteşti colăcei pentru ziua pomenirii mele…

Ah! E moale aluatul. Nu pot să fac şi eu un colăcel ca ai tăi.

Da. S-a muiat aluatul. Aşa e cu făina integrală… Am măcinat un grâu mai slab… E mai greu de lucrat cu aluatul din făină integrală…

Dar sunt gustoşi. Noi am gustat deja din prima tură de colăcei!

Jmecherelor!

Au lucrat toată după amiaza.

Mami! Mami! uiteeee! Am reuşit! Am reuşit să împletesc un colăcel. Acesta!

Minunat! Minunat!

Se va bucura buni…

Cu siguranţă!

A doua zi, în biserică:

Mami? Da cum se bucură buni de colăcei?

Hm…! Cum să-ţi spun eu? E mare taină. Buni se bucură c-o iubim. Că ne amintim de ea. Acum, în timpul Sfintei Liturghii, părintele o cheamă. Şi la Parastas o cheamă, când îi citeşte numele. Şi Domnul îi îngăduie să vină. Dragostea noastră o cheamă. Pentru dragostea noastră Domnul îi îngăduie să vină aici, în biserică. Stă cu noi. Ne priveşte şi se bucură.

Şi celor din iad le îngăduie Dumnezeu să vină?

Da. Şi acelora. De aceea sunt importante Parastasele, Pomenirile! Pentru unele suflete, aceste mici slujbe sunt singurele mângâieri. Având însă dragoste de cei plecaţi şi venind des la Biserică şi pomenindu-i, dând şi părintelui pomelnic spre pomenire, le facem bucurii mai des.

Da?

Da.

Sunt însă suflete uitate… Suflete care se chinuie. Şi nu-i ajută nimeni…

Mulţi nu ştiu Taina colăcelului…

Tu s-o ţii minte… Să-ţi aminteşti de Mami tău şi să vii aici, în Biserică, cât de des vei putea…

O verigă tu, o verigă eu. Şi cea de-a treia prin-prejur…

Împletind dragostea în Taina colăcelului…

Sfânta Liturghie a trecut ca o clipă. Începe pomenirea morţilor.

Spre final, se prind cu toţii dimpreună şi cântă:

Veşnica pomenire!

Şi

Hristos a înviat!

Cerul şi Pământul se unesc.

Dorul se alină.

Dragostea învăluie inimile şi gustăm oleacă de Rai…

Mami meu! Mami meu!