Arhive categorie: alimentatie benefica

Salata de legume în doi timpi și trei mișcări

Salata de legume în doi timpi și trei mișcări

IMG_20180505_154415.jpg

 

Mare bucurie! Gata cu văicăreala că tăiatul legumelor îmi ia timp… Am predat ștafeta tăierii legumelor pentru salată lui Brunner Anliker.

IMG_20150101_161706.jpg

 

IMG_20150101_173030.jpg

Torn o lingură-două de ulei în bol și Mnealui, tăietorul ăsta meseriaș, îmi taie legumele cât ai spune pește.

IMG_20150101_173419.jpg

Apoi, le condimentez și le amestec și le bag la caserolă

IMG_20180505_154400.jpg

IMG_20180505_154425.jpg

și pe-aci ți-e drumul spre serviciu…

Doamne, ce bunătate e pe la prânzișor!!!

IMG_20180505_160608

Săru-mâna pentru masă, Doamne!

Până și mama s-a îndrăgostit de acest tăietor de legume, cică numai așa poate și ea mânca mai cu haznă salata de varză.

S-a minunat că în mai puțin de 1 minut, a avut salata gata, plus ciupercile

IMG_20150101_171319.jpg

și ceapa tăiate…

IMG_20150101_172327

Ehehei, trai neneco…, dac-ar fi miile le euro sute de lei!!!

Reclame

Din ultimile isprăvi ale lui Omniblend

Salutare, dragilor!

Anul acesta, am început primăvara în forță!

IMG_20150326_045219

Primăvara este anotimpul meu cel mai drag în bucătărie.

Întotdeuna aștept primăvara cu nerăbdare! Dar ea de multe ori se lasă aşteptată…

De aceea îmi place, pentru că se lasă așteptată!

Îmi place foarte mult primăvara, căci am pe ce pune mâna când e vorba de o salată bună, bună sau de un suculeț… verde…

IMG_20170330_173301.jpg

De vreo 3 primăveri, mă tot ajut de blender în prepararea bunătăților.

Blenderul a devenit vedeta din bucătăria mea!

16640558_1236145276499655_2292084667352528745_n

Îl folosesc de două-trei ori cel puțin în fiecare zi. El face foarte multe isprăvi!

Cea mai nouă ispravă a lui Omniblend, blenderului meu, este papaleașca de pătrunjel cu mere…

IMG_20150330_204912

 

Toată iarna, am mâncat măr cu mere de ni s-a acrit. Acum, am dat-o pe verdețuri cu ultimile mere [românești] pe care le mai găsim prin piață sau depozite.

Copiilor le place mai mult verdeața cu măr…

Așa că nu pot decât să mă bucur!

De puțină vreme, am descoperit bunătatea susanului negru, din care le prepar un delicios lăptic, căruia i s-a dus vestea până și printre liceenii cu fițe.

Și asta datorită prințesei celei mari, care își ia aproape zilnic la școală câte un lăptic şi budincă de legume…

IMG_20150320_191419

Sunt mândră de isprăvile blenderului meu, Omniblend!

Multumim firmei Profimatic http://profimatic.ro/ !

 

Cum le-am făcut poftă copiilor de… legume crude?

Salutare, dragi mămici și tătici de copii voinici!

Zilele acestea, am trăit o mare bucurie pe care doresc să v-o împărtășesc..

Ani la rând, m-am tot chinuit să „înfund” în copii legume crude… Un chin. Cu cât insistam să mănânce legume crude, cu atâta se moftureau sau se mârâiau mai tare…

Obosisem…

A fost un timp în care le-am lăsat în „plata Domnului…”.

În cele din urmă, m=am îndurat să aplic și metoda sugerată de Omu meu.

Am început să mâncăm noi doi legume cu poftă, fără a le pregăti și lor…

IMG_20150220_083504

Ba mai mult, am început a decora farfuriile…

Aici este pastă de urzici cu leurdă și semințe de bostan (dovleac) decorată cu rondele de morcov și feliuțe de ridiche roșie:

IMG_20150220_082858

Și ca să fie și mai hazlie treaba, am halit un ochi…

IMG_20150220_082912

Amuzament general!

Pe dată s-au pornit pe mâncat.

În seara aceea, am mâncat atât de multe legume crude, ca niciodată și cu cât de multă plăcere. Se întreceau să-și decoreze farfuriile și sandvișurile…

IMG_20150221_081001

IMG_20150221_080623

Am bucătărit împreună… și am cocărit:

Mucenici

IMG_20150209_204112

IMG_20150209_204139

Plăcințele cu dulceață și fulgi de cocos:

IMG_20150218_094543

În plin martie, ne-am desfătat cu o bunătate de devleac dulce ca mierea…

 

Fundițe din făină integrală cu brânză de soia…

IMG_20150213_175320

Am descoperit și laptele de susan negru integral…: O bunătate bună de tot!

IMG_20150216_071557

Ș-apoi, cu asemenea bunătăți, ce putem să facem decât să… înflorim:

IMG_20150223_092214

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Îmbrățișări cu bucurie!

Ce mai mâncăm primăvara?

Salutare!

Cât de minunat au rânduit Părinții toate!

E început de primăvară, începe reînnoirea fizică și sufletească și duhovnicească!

Ce mâncăm?

În primul rând pe Doamne în Sfânta Împărtășanie.

Apoi, mâncăm și din bunătățile pământului.

Înainte de a veni valul de zăpadă, am fost la cules urzici.

Am mâncat câteva salate de urzici cu ceapă și avocado.

Am avut surpriza să descopăr urzici adevărate și în supermarket…

IMG_20150130_181941

În general, ne ținem încă de rădăcinoasele din piață, peste care adăugăm câte ceva verde de prin magazine. Aici am adăugat Rucola și dovlecel…

Lângă salată, am așezat drob de linte verde și măsline…

IMG_20150207_074031

 

O salată delicioasă de iarnă

IMG_20171214_064654

Salutare!

Prințesa iarna a trecut pe aici și ne-a amăgit cu câțiva fulgicei…

IMG_20171127_164535

Noi am crezut că vine de-adevăratealea, dar de unde, se lasă așteptată iarna hoață. Așa că am ieșit în piață.

Nici n-am intrat bine că ne-a și îmbiat tușa Anișoara cu bunătăți:

  • Spanac la ora asta, tușă Ană?
  • IMG_20171214_055004
  • Da, că am fost plecată taman în America și mi-a rămas solarul plin cu de toate…
  • Spre bucuria noastră!
  • Da, da!

Și așa ne-a umplut trăștile cu de toate, de-mi părea că-i primăvară: spanac, ridichi roșii, ceapă verde, pătrunjel…

Am mai dat o raită pe la alte tarabe și am mai cumpărat și alte bunătăți: morcovi, țelină, sfeclă roșie, dovleac, usturoi…

Doamne mulțam!

Am stors niște in și am obținut ulei… și ne-am pornit a pregăti o salată de mai mare bunătatea!

IMG_20171214_055246

Peste săptămână, prepar salata dimineța. Uneori mă trezesc mai repede, alteori, la limită.

La ora 7 și 15 minute trebuie să fim gata de plecare.

Cât timp fierb oalele,

citesc și… scriu…

IMG_20171208_040756

Seara, vin uneori obosită și mă bag în pat și adorm buștean și mă trezesc dis-de-dimineață și îmi încep SLUJIREA DIN BUCĂTĂRIE.

Da. Slujirea din bucătărie e mare slujire!

Am căutat să tot scurtez timpul petrecerii din bucătărie, dar nu reușesc sub o oră…

Și mi-am zis, dacă tot ofer timp, să-l ofer pe lucruri valoroase. Așa că, mă străduiesc să nu distrug alimentele prin prea mult gătit. Simplu și bun.

Fierb mazăre galbenă și o adaug la salată și prânzul e gata pregătit. Îl bag la traistă și

Mulțumesc!

Am scos multe vase din bucătărie. Mai ales plasticurile. Mai nou folosesc vase de sticlă.

IMG_20171214_054343

Se spala foarte bine și se păstrează bine alimentele în ele.

Borcănelele cu sirop

Borcănel cu porumbele…, cu pătrunjel verde…, borcănelul cu ulei de in stors în casă..

Caserola cu brânză de migdale sau de arahide…

 

Cum să mănânci (două) cepe (verzi) fără să te piște

Salutare, dragilor!

În seara aceasta, vorbim despre… Despre ce? Despre…mâncare, că asta ne „doare” pe toți…

În timp ce-mi mestecam cina și admiram frumusețea culorilor mâncării după ce am adăugat ceapa verde,

IMG_20170610_195958

mi-am amintit de obsesia pe care o avea mama de a pune multă ceapă în orice fel mâncare și am exclamat:

A!!! Acum înțeleg de unde mi se trage obsesia asta cu ceapa, multă ceapă la orice mâncare!!!

Eu o folosesc crudă, căci e sănătate curată.

Acum e încă ceapă verde și astfel, mâncăm la greu ceapă verde.

IMG_20170610_200428

Atâta le-am înnebunit pe fete și pe bunica lor cu ceapa mea, de au ajuns să mănânce și felul trei cu ceapă… Ha! Ha!

Ce să mai vorbim, ceapa e bună, bună și e musai să însoțească orice masă. Dar cu toată bunătatea ei, ceapa are și două hibe: pișcă și…miroase neplăcut (pentru unii). Eu nu știu de ce îi deranjează pe unii că miroși a ceapă și nu deranjează pe nimeni că put, din ce în ce mai mulți, a țigară… Da… Cu mirosurile am o problemă mai veche… Nu suport mirosul de țigară, mi se face rău de-a dreptul… În schimb, îmi place mirosul de ceapă. Eu cred că un om care miroase constant a ceapă e sănătos, pe când mirosul de țigară îmbolnăvește și ucide, atât pe cel care „suge” din ea, cât și pe cel care e obligat să-i suporte fumurile celui ce trage din ea.

Personal, mai am de lucru în privința relaționării cu oamenii care…miros… Sunt însă și progrese…

Nu puteam să înțeleg ce pot găsi oamenii bun la tigară. Și mai ales nu puteam să înțeleg că oameni „deștepți”, psihologi, doctori, nu înțeleg că e rea de tot tigara… M-am tot rugat lui Doamne al meu ca să mă ajute să pot să despart în relaționare pe om de ale lui, pe om de patimile lui…și S-a îndurat Drăguțul și mi-a dat o „țâră” de înțelegere… Patima e patimă și e absurdă, oricare ar fi obiectul patimii. Ia spune: e vreo diferență între un împătimit de tigară și unul de mâncare?

Nu. La fel de urâte sunt mirosurile după consum și la unul și la altul… La fel de robi sunt toți pătimașii. Unii sunt împătimiți să-i tot judece pe cei din jur, alții să afle știrile… Da, da, toate astea sunt tot patimi și atâta vreme cât eu nu sunt om fără de patimi, n-am decât să suport, deocamdată, mirosurile, atât ale mele, cât și ale celor din jur… Măcar atât, până mă voi îndura să mă lepăd de omul cel vechi și să iubesc pe pătimași dincolo de patimile lor…

No, că am luat-o pe arătură…!!! Revin la ceapă. Ei, și totuși, dacă ești bine crescut și nu vrei să te simți „nașpa” în prejma oamenilor sensibili, mănânci ceapă seara, la cină. Așa ai o digestie bună și un somn reconfortant…, căci nici țânțarilor, și nici altor orătănii cu două-patru sau mai multe picioare nu le priește mirosul de ceapă…și fug de le scapără călcâiele (Ha! Ha!)

Așadar, v-ați lămurit cu mirosul! Hai să vorbim și despre pișcăceala cepii. Se rezolvă și asta. Și iată cum: o tăi mărunt, mărunt, așa a la Doina Blaga (nu știu de unde și când mi-a intrat în cap că numai eu știu să tai ceapă mărunt, mărunt Ha! Ha!), o zdrobești între degete, o stropești cu ulei și o amesteci bine. Adaugi un pic de sare și niște zeamă de lămâie și mănânci de-ți pocnesc fălcile…

În seara asta, am sărit etapele și am adăugat direct ceapa tăiată mărunt în mâncarea de orez.

IMG_20170610_200004

O bunătate bună de tot…!!!

Poftă bună la mâncat ceapă!

Cum să faci mâncarea de post mai atractivă

Salutareee!

Astăzi vă propun să vorbim despre…mâncareee…!!!

Iată-ne din nou în post și inevitabila întrebare „Ce gătesc azi de post” și-a făcut deja apariția!

Pentru unii, mâncarea de post poate pare neatractivă, așa că m-am gândit să vă provoc să ne împărtășim, între noi bucătăresele și bucătarii, câteva idei despre cum să facem mâncarea de post mai atractivă.

Da, din păcate, prima dată, mâncăm cu ochii și cu năsucul… Imaginea și mirosul sunt cele două simțuri care ni se activează primele când e vorba despre mâncare…, de aceea atâta zdroabă pentru imagine…

Oricât de bună, oricât de valoroasă și sănătoasă ar fi mâncarea, dacă nu „arată bine”, n-avem nicio șansă să se atingă careva de ea… Mulțam Domnului că am priceput și m-am convins și eu de asta… E drept că m-am convins cam greu… și m-am așternut pe treabă, căci altfel, ajungeam la balamuc, din pricina stresului cu mâncatul sănătos, valoros și nutritiv… Și am început să mai admit așa, câte-o indulgență pentru gust…

Câteva idei:

Mâncarea vegetală gătită este foarte gustoasă în stare proaspătă…, vorba soțiorului meu: „Iubito, fă aceeași ciorbă, dar fă-o în fiecare zi…!” (adicătelea, gătește-o în ziua aceea, ca să fie proaspătă!!!). Bla, bla, bla… Cine stă să facă ciorbă în fiecare zi??? Bunicile, dar am băgat de seamă că și ele se plictisesc să facă ciorbă zilnic, de când au deprins alte preocupări mai atractive (cum ar fi statul pe calculator. Ha! Ha!)

Eu gătesc zilnic doar felul principal și salata de crudități. De fapt noi doar un singur fel mâncăm la o masă… Din când în când, mai gătesc câte-o ciorbă…

Uite, spre exemplu, azi am gătit o ciorbă grozavă de tot: ciorbă de varză de Bruxelles cu frunze de ridiche. Sâmbătă, m-am dus în piață și am făcut cumpărături. Am o prietenă bună acolo. Am rugat-o să nu arunce frunzele de ridiche, ci să le adune pentru mine și uite-așa, am inventat ciorba asta…

Am făcut mai multă.

Am răcit-o repede

img_20170306_090054

și am liniște vreo 3 zile…

Mâncarea vegetală este foarte atractivă dacă este diversificată. Să gătești tot altceva, dacă se poate pentru cele trei mese ale zilei…

Mi-am alcătuit o schemă cu alimentele pe care le rotesc săptămânal.

Când pregătesc mâncarea, am în vedere să ofer zilnic câte ceva din fiecare

Cele 5 grupe de alimente, împărțite pe tot parcursul zile, începând de dimineață cu fructe și încheind seara cu leguminoase:

Fructe

Cereale

Oleaginoase

Legume și verdețuri

Leguminoase

Gătesc termic ce nu se poate mânca crud, în rest mâncăm instant…: spargem o ceapă, mușcăm dintr-un morcov, mestecăm frunze de spanac și salată verde cu o mușcă de leguminoase sau/și cereale… Simplu! (Mai multe detalii găsiți în cărțile mele…)

Idei de mâncare atractivă?

Gătesc cu copiii

Mănânc cu copiii

ciorba-de-varza-brux-si-frunze-de-ridiche

Livrez atractiv mâncarea…

paine-cu-avocado

Asta-i pentru soțior…

borcanelul-magic

Turnând ciorba în borcan, mi-am amintit cum duceau odinioară nevestele mâncarea la țarină…

Și încă ceva: Ca să mănânci mâncarea de post, mâncarea cu vegetale, e bine să-ți fie foame. Am făcut de câteva ori experimentul următor: când am observat că copiii mei nu mănâncă cu plăcere o mâncare, le-am lăsat să le fie cu adevărat foame și când mi-au cerut mâncare după 4-5-8 ore de pauză, adică nu au mâncat nimic, au adunat ultiuma firimitură de pâinică integrală și ultimul strop de păpică din farfurii…, mâncarea fiind aceeași la care făcuseră nazuri înainte să le fie cu adevărat foame… Adevărul e că ne cam înfundăm copii cu mâncare și gustări și doar dacă e super gustoasă îi mai atrage… eu am revenit la principiul Foamea e cel mai bun bucătar.

Sau post cu apă

http://documentare.rightbe.com/documentare-sanatate/noua-terapie-postul-negru-cu-apa-documentar-2012

Despre hrana din post, mai puteți citi și aici

https://conferinteindirect.wordpress.com/2017/03/05/despre-postul-negru-numai-cu-apa/

Cam atât pe azi!

Atelier de biscuiți cu dovleac

Aseară, am copt repede câțiva biscuiți cu dovleac.

16730594_1236145743166275_5364430864006584783_n

Am vrut să fie buni, buni și astfel, m-am consultat cu specialiștii.

Am sunat-o pe minunata mea prietenă Liliana Blaga și i-am cerut rețeta… Am reținut ideile în mare, dar tot după ale mele m-am dus… Am pus în loc de unt de cocos, nuca de cocos întreagă… și făină de grâu proaspăt măcinată la moara noastră… De data asta, am cernut-o un pic de tărâțele mai mari…

Acestea sunt ce a rămas după ce am împărțit în trăistuțe…

Am întins o foaie și am tăiat-o cu formele… după ce s-a copt, am scos inimioarele și steluțele și au rămas acest margini…

16807018_1236145629832953_2120353365363347912_n

Da, sunt delicioși, dar mie tot mai mult îmi place dovleacul simplu…,

16640862_1236146029832913_8301392711165152921_n

dar cum e nașpa să mergi la școală cu dovleac copt (Eu una m-aș duce… Îmi amintesc că atunci când predam, mă duceam la școală cu tot felul de ciudățenii și toți făceau ochii mari…, dar eu n-aveam treabă. Eu eram ok. Doar, când am început să pun la inimă toate părerile celor din jur…, parcă nu-mi mai plăcea nici mie toate chestiile alea ciudate și am început să gătesc „ca lumea” și astfel, am băgat de seamă că mi s-au mărit șoldurile rău de tot… Ha, Ha…!!! Acum sunt pe cale să-mi revin cu ajutorul lui Doamne…, deși recunosc că mi-e greu să mă abțin de la „bunătăți”.  În dimineața asta, ca să nu mă „țâp” pe biscuiții de dovleac, mi-am făcut repede o papaleașcă de morcov cu măr…

)

În după masa aceasta, continuăm prepararea de biscuiți, vom face un atelier de biscuiți.

O să mai cumpăr câteva ingrediente, o să mai consult rețete și cofetari…

Dacă doriți să poftiți la atelier, vă aștept… A… Vă înțeleg, sunteți departe sau aveți treabă… E binevenită și măcar o rețetă.

Eu „pup la voi” ochișorii și obrăjorii.

Ce bunătați am găsit ieri, 15 februarie, în piață

Salutare!

Ieri, am trecut prin piață cu gând să găsesc niște dovleac…

Am ajuns în piață… E frig…, e chiar ger… Mi se rupe inima de acești oameni care stau să-și vândă munca de-o vară…și-o toamnă și-o primăvară… A fost un timp când m-am revoltat pe mai marii noștri… Începuseră cândva construcția halei din piață și am gândit că bieții oameni vor scăpa de acest chin, de a sta în frigul iernii la tarabe…, dar, spre marea mea mâhnire, hala a fost destinată celor care vând animaliere, nu vegetale. Probabil, au gândit ei, acestora le priește aerul proaspăt al naturii și „briza” râului Cibin…

Am dat o tură prin piață, așa ca de obicei, să văd ce mai este și cine mai rezistă pe-un așa frig… O văd pe-o tanti cunoscută și-o întreb cum face față frigului… Îi privesc fața care i se schimonosește de durerea profundă din suflet…

  • „Mi-e tare frig. Am crezut că se face mai călduț… Parcă așa anunțase ăștia la știri..”.

Mi s-a pus un nod în gât și am trimis un mesaj la Doamne: „Doamne, ai milă!”… Acum răzvrătirea mea s-a schimbat în milă. Milă de bieții oameni care vând în piață, milă de cei care ar putea să facă ceva în acest sens, dar nu fac, ei știind de ce nu fac o hală așa cum am văzut că există în alte orașe… „Doamne, dă-le un gând bun puternicilor acestui oraș ca să facă o hală și pentru acești sărmani oameni care vând legume în piață!”.

Am căutat pe puținii producători pe care-i știu și mi-am umplut „trăiștile”. Doamne, ce bunătăți, ca la bunica și ca la mama acasă!!!

Ia, priviți! Țelină, Pătrunjel

 

Morcov. Mai ales morcovul. O bunătate bună de tot. S-a păstrat atât de bine de crezi că e toamnă deși e plin februarie.

16730572_1236146076499575_3709505986630906650_n

În dimineața asta, budinca a fost mult, mult mai delicioasă.

Doamne, mulțumesc pentru toate aceste bunătăți și ai milă de țăranii noștri! Ajută-i să mai reziste pe baricade.

Cu ce să hrănești musafiri apăruți instant?

Salutare dragilor!

Nu știu cum se face, că tot despre mâncare e vorba.. Fie mâncare pentru suflet, fie pentru trup, tot mâncare e…. desigur mâncarea pentru suflet are prioritate, așa cum spunea și Domnul odată ucenicilor: ”mâncarea Mea e să fac voia Tatălui…”, dar și de trup e nevoie să avem grijă să-l hrănim cu mâncare care hrănește, nu care încântă doar ochii și gâdilă nasul și limba…

Am tot zis că nu mai vorbesc despre mâncare și nu mă mai dau spre exemplu…, dar nu mă rabdă inima să știu cât e de simplu și de la îndemână să mănânci și să trăiești sănătos și totuși de atâtea ori să ne lăsăm ispitiți de poftă și cedăm la ispitirile veacului acesta….

Am vrut să vă scriu, despre ce urmează să vă povestesc, de mai multă vreme, dar nu am reușit să-mi dedic timp pentru aceasta…, dar azi, am prins un bun prilej…

No, haidați aci lângă mine să vă povestesc!

În urmă cu vreo două săptămâni, sună telefonul. Era una dintre surori care venise în concediu în Sibiu, și-mi zice: ”Hai la poartă și deschide!”. Taman terminasem de adunat un pic de prin bucătărie, era sâmbătă după masă…, dar restul, era vraiște…

Ies într-o rochiță roz…,nu prea elegantă, dar îmi zic: de, e sor-mea, îmi zic, mere și așa… O cât m-am înșelat…, să intru în pământ…

Când deschid, să-mi cadă fața, o văd pe o vară de-a mea cu soțul ei… și după ce-mi exprim mirarea, zic către sor-mea:

”Măi, de ce nu m-ai sunat din timp, ca să plec de-acasă?”.

Intrăm în bucătărie…

Măi, cu ce să-i servesc, m-am gândit… Aaa, taman luase soțiorul niște ghimbir, aveam niște limes și am preparat imediat o gingerată..

Le-a plăcut mult sucul meu instant.

Apoi, îi întreb, că așa se face aci în Ardeal, se întreabă:

”Măi, dragilor, vă e foame, mâncați ceva cu mine?”, că n-apucasem să iau prânzul…

Sor-mea zice un ”da” hotărât, vară-mea unu mai slăbuț și mă apuc să pregătesc ceva…

Între timp, le povestesc faza cu întrebatu ”ți-e foame, vrei să mănânci?”, pe care am pățit-o cu o altă verișoară, o verișoară ardeleancă, nu moldoveancă…

Hai că v-o spun și pe asta:

Aici, în Ardeal, oamenii nu-s ca la noi în Moldova, ei or luat niște obiceiuri de la sași (nemți, germani), întrebi o dată și gata, nu înnebunești omu ca să mănânce la tine cu orice preț, cum fac moldovenii.. Scurt pe doi…

Eu îs pofticioasă și eram odată și rușinoasă…, vorba altei surori de-ale mele ”Tari ni-i poftă, dar ni-i rușâniii…!”.

Ei, bun, era pe vremea când căzui și io în Sibiu să dau la faculatate și mă dusei în vizită la vară-mea… și observai că-i mare pregăteală la bucătărie și apoi or venit niște musafiri… Eu, rușinoasă, nu știam cum s-o tai mai repede, dar vară-mea mă tot ținea la povești… și la un moment dat, mă întreabă dacă mi-e foame și dacă vreau să mânc…

  • No, asta-i bună, ce întrebare, gândii eu…Cum să nu-mi fie foamea că n-am mâncat de ieri de la amiază, când prinsei ceva la frati-miu…, dar cum să-i spun că mi-i foame, mi-o fost rușine să-i răspund din prima, am zis că de mă ”înghie” să mănânc, oi mânca…

Noroc bun să mai zică a doua oară dacă mi-i foame…

Și am plecat cu gura plină de salivă și cu mațele ghiorăind, dar m-am învățat minte:

când îi rost de mâncare, zic da imediat…

No, asta-i povestea, așa că spuneți: vă pregătesc să mâncați?

Și au răspuns în cor că da, că vor să mănânce.

Aveam niște susan la înmuiat de dimineață, cu gând să fac lăptic seara, dar am făcut acum o pastă de susan cu ceapă tocată fin și un pic de suc de lămâie și aveam pâinici și hai să mâncăm. Și am mâncat și ne-am săturat și musafirii or fost tare încântați de tratație.

”Știam că tu te ocupi cu din astea, dar nu-mi imaginam cât de gustoase pot fi”, spune vară-mea….

”Slavă Domnului! Să faceți și voi…”, le spun eu cu entuziasm.

I-am condus la poartă și le-am mulțumit de vizită. Am revenit la treburi… Și dă-i și luptă cu treburile de sâmbătă…

În toiul luptei, sună iar telefonul și fac ochii mari. Era C, un amic de la Constanța, care-mi spune: ”ajung într-o oră la Sibiu și m-aș bucura să ne vedem, sunt cu familia…”

”No, ce surpriză, va aștept!”, răspund.

Închid…

Sună iar telefonul. De  data asta, se întorcea prințesa cea mare din tabără și venea cu încă o fetiță…

No, ce voi face acum? C. cu soția și cu 5 copii, plus prietena fiică-mii…

Măi, or fi flămânzi, că e deja seară. Ce să le dau să mănânce? Mă duc să cumpăr ceva, să cumpăr niște carne, să le fac ceva ouă, brânză…, că frigiderul meu e plin doar cu pătrunjel verde…

Dar cum să fac, tre să mergem după copil la gară, casa e vraiște…, când să mai ajung la piață și la magazin? Am făcut curat lună în bucătărie și în toată casa și am primit-o pe prințesă, pe care n-o văzusem de-o lună…

Dar ce să pregătesc totuși de mâncare?

Aaa, știu ce fac. Fac o pastă de susan și un ceai…

Mama avea și niște vinete și vreo câteva ouă fiete și gata masa…

Și au mâncat toți și s-au săturat...

Le-a plăcut mult pasta de susan, era tare ochioasă…, cred că au confundat-o cu icrele și de rușine, au mâncat-o sau poate chiar le-a plăcut, după cum mi-au spus…

Nu știu, treaba lor dacă nu le-a plăcut. Mie una îmi place mult pasta de susan… E o susrsă bună de grasimi bune, calciu 100% asimilabil și proteine și tot ce vrei….

Încercați și voi…..

Ce vă trebuie pentru pasta de susan?

Susan înmuiat cel puțin 4-5 ore, maxim 24, un blender puternic, peste 800w ( eu am un Omniblend), sare de mare, suc de lămâie și o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece… și ceapă tocată fin și dacă aveți răgaz, niște dovlecel pârpâlit pe gril…le amestecați pe toate cu blenderul și iese o pastă ”delicioasă, sănătoasă” (expresia Lidiei cu care ne amuzăm mai nou) și hrănitoare, de vă lingeți degetele….

 

IMG_20160206_184040