Arhive categorie: aparatura de bucatarie

În sfârşit, avem şi noi blender profesional!!!

Salutare dragilor!

Astăzi sunt foarte bucuroasă. În sfârșit, a sosit blenderul cel mult așteptat!

blender pe blat IMG_20160121_141748

 

Poate vă amintiţi că anul trecut, în primăvară, blenderul meu îşi dăduse obştescul sfârşit…?!

M-am necăjit mult, deoarece blenderul era aparatul care mă salva atunci când eram pe fugă…, când pur şi simplu nu aveam timp deloc să mănânc pe îndelete… Dar cum toate pe lumea asta se uzează și pier…, i-am cântat Aleluia blenderului meu drag, care m-a slujit cu atâta credincioşie atâţea ani şi l-am înmormântat în pivniţă, alături de alte relicve de preţ…

Vremea a trecut… Iată-mă în plină vară fără blender… !!!
Nu tu o limonadă, nu tu un lăptic…, nimic…! Îmi lipsea blenderul… şi voiam altul…

Și dacă tot era vorba să ne cumpărăm altul, m-am interesat să cumpăr unul bun, unul profesional… şi am întrebat să aflu care cine ce are blendere de vânzare…

M-am chiorât pe internet și am întrebat în dreapta în stânga, ca orice om…

Păreri… Multe păreri.

După o vreme obosisem de atâta căutat.

Într-o zi, m-am gândit să-l întreb și pe domnul Valentin Chira de la firma Profimatic din Cluj ( http://profimatic.ro/ ), firma care se ocupă să importe aparate bune şi accesibile ca preţ şi totodată și colaboratoarea şi susţinătoarea proiectului nostru Îndrăznesc să trăiesc sănătos (!).

Domnul Chira e un drăguţ… Şi are și o răbdare cum numai la ardeleni întâlnești… (!) (dar nu fără limite…, căci ieri, când l-am sunat să-i mulţumesc pentru blender, era „mânios” pe…. o maşină de la o şcoală de soferi, că-l blocase în trafic (Ha!Ha!) şi pe deasupra îl sunam şi eu în disperare…

Să revin la povestea blenderului. L-am întrebat pe domnul Chira ce blender îmi recomandă şi mi-a zis că Vitamix, că o să importe şi ei Vitamix, dar mai durează, că numai în septembrie o să meargă la negocieri…

„Ei, mi-am zis, ca să am un Vitamix, merită să aştepţi!”. Aşadar, am aşteptat şi a venit septembrie! Dar septembrie  a trecut şi adios Vitamix…, căci nu au acceptat negocierile…!!!

„Dar lăsaţi, doamna Blaga, că o să primim un alt blender, tot la fel de bun ca Vitamix, dar la un preţ mai bun!”…

No reply!

A mai trecut o lună și a venit noiembrie. într-una din zile, primesc un telefon de la dl. Chira care-mi spune că au un blender în test şi dacă vreau şi eu să-l testez. Am acceptat cu nerăbdare să-l testez…

Când am încercat prima dată acel blender, m-am „spăriet” rău de tot !!! De la micuţul meu blender de 600W şi câteva rotaţii la unul de 950 W şi 35.000 rotaţii pe minut…, era o diferență enormă!!!

L-am avut o săptămână în test. Am mărunţit cu ajutorul lui de toate.

Prima dată, am chemat o prietenă să preparăm o cremă fină de caju… Mniamni…, o bunătate!

Apoi, am mărunţit hrean cu lămâie, care mi-a ieșit cam amar…. (!?)

Apoi, am preparat un lapte dintr-o nucă de cocos şi multe alte celea…

Cea mai tare chestie care mi-a plăcut a fost laptele din sâmburii de bostan întregi cu tot cu coajă! A ieşit un lapte super!

Noi mâncăm mult dovleac şi cel mai neplăcut să întind prin toată casa sâmburii să se usuce…
Aşa că, m-am gândit să-i folosesc proaspeţi: imediat ce i-am scos din bostan, i-am spălat într-o sită și  i-am răsturnat în bolul blenderului. Am turnat apă şi am activat functia 35 de secunde. Am strecurat acel lapte şi l-am adăugat peste cerealele de dimineaţă. N-a schiţat nimeni nicio mutră…

În altă dimineaţă, am adăugat seminţe de dovleac uscaţi de anul trecut, dar pentru că i-am blendurit pe 90 de secunde…, au fost puţin cam amari, ieşise prea multă coajă… Am încercat rețeta din nou apăsând pe 35 de secunde şi a ieşit un lăptic acceptabil. Așa am scăpat de acei sâmburi pe care nu-i mânca nimeni…
Apoi, am făcut tot felul de paste de seminţe. Mortală e cea de susan…!

Doamne, am mâncat atâta susan iarna asta, încât s-a spăriet și crizele de astm care îl deranjau atunci pe omu meu… ! Preparam susan cu ajutorul storcătorului cu melc, Hurom, dar mă enerva că trebuia să tot păstrez pulpa rămasă la frigider…. Acum, puneam susanul înmuiat în blender și în 35 secunde aveam lăpticul gata. Clăteam cana blenderului și gata!

Așa ne-am împrietenit  cu susanul. Acum, este  preferatul nostru!!! Până şi mijlocia îl „adoră”, ea care s-a strâmbat atâta la el la început!!!

Săptămâna de probă a trecut ca gândul…

Îmi plăcea blenderul şi doream să-l am tot timpul în bucătărie. Dl. Chira mi-a spus că va veni în România în luna decembrie…

UFFF… !!! Iar aşteptare…!!!

După un timp, l-am cerut din nou… în împrumut. Ce mai, îmi lipisem inima de el… şi am început să spun şi altora despre el. Ba chiar l-am prezentat şi la Seminarul de Nutriţie din 19 noiembrie de anul trecut… Cu el am făcut pastele de seminţe şi leguminoase din care au gustat participanţii și „s-au lins pe degete!”.

A trecut repede noiembrie. A venit decembrie.

„Până de Crăciun, doamna Blaga aveţi blederul!”, îmi spune domnul Florin.

Deja visam cu ochii deschişi la prăjiturile raw cremoase….

Dar blenderul n-a ajuns de Crăciun…

În schimb, înainte de Crăciun, a ajuns un alt aparat, malaxorul de aluat, după care a trebuit să aştept vreo 10 ani…

Vine ianuarie. Sun nerăbdătoare la Cluj….

„A venit blenderul, dar este în port la Constanţa…!” îmi spune iarăşi Dl Florin…

„Păi să vedeţi.., în 13 ianuarie am o aniversare…, aş vrea să prepar ceva…fin cu blenderul…”, îi spun eu, insistent.

„Da, o să-l aveţi…”

Noroc bun…, o trecut şi 13 ianuarie… Ce m-am mai năcăjit că n-am avut cu ce face o cremă fină……

După câteva zile de la această discuţie, îl sun pe managerul principal, pe dl Chira, să-mi spună serios ce e cu blenderul cel mult aşteptat…

„Marţi îl avem…”.

Bun.

L-am sunat din nou miercuri şi … joi, ieri….., blenderul a venit la ora 9 dimineaţa….!!!

În sfârşit, a venit blenderul cel mult aşteptat!!!

blender 1 IMG_20160121_141655

blender 2 IMG_20160121_141844

La locul lui pe blat, lângă vechea mea râşniţă:

blender pe blat IMG_20160121_141748

„M-am şi ţipat” pe el şi mi-am preparat o cremă fină de … susan cu gulii şi resturi de la sucul de morcov şi am băgat la „concasor” vreo câteva feliuţe de pâinică unsă cu această delicatesă….

Sărut mâna pentru masă!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

 

Aparat manual de facut fulgi de cereale

De curand, am primit un aparat de facut fulgi

IMG_20160114_212926

Cost meniu de post zilnic, săptămânal, lunar?

Dragilor

Am primit din nou solicitarea de a alcătui un meniu…
Hm…

Doamne ajută-mă să fac şi asta şi să fie mulţumitor măcar în parte!

În primul rând, ca să puteţi să vă încadraţi în bugetul nostru, e nevoie să faceţi rost de câteva unelte:

de moara de cereale (cea mai mică costă 1100 lei) şi de un blender sau de un strocător cu melc (cel mai bun costă  1950 lei, comandându-l prin intermediul nostru, ajutaţi la susţinerea proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”).

Costurile noastre pentru perioada în curs (noiembrie – decembrie) pentru 2 adulţi şi 3 copii:

Pentru mâncarea de bază, pâinica: o felderă de grâu – 13 lei
Pentru lăpticul zilnic: 3 kg de susan – 60 lei
Lapte şi brânza de soia: 1 kg soia- 5- 6 lei
2 kg seminţe fl. soarelui- 14 lei

Cereale:

1 kg orez integral – 7 lei,

1 kg mei integral nedecorticat 5 lei,

ovăz integral – o felderă (din iese 3 kg făină şi fac terci dimineaţa sau chifle în combinaţie cu grâu) 10 lei,

1 kg hrişcă – 8 lei
Îndulcitorul nostru universal: 2 kg de curmale: 20 lei

Leguminoase:
1 kg năut- 9 lei
1kg linte – 8 lei
1 kg mazăre galbenă 6 lei
0,5 kg fasole 6 lei
O sticlă de 750 ml ulei de măsline- 17,5 lei

Legume de sezon în valoare minimă de 50 lei, rădăcinoase şi usturoi şi ceapa roşie nelipsită
3 kg cartofi – 4,5 lei
Bostan de copt – 20 lei

Fructe 60 lei (2 mere zilnic fiecare)

Aşadar, cam cu vreo 400 lei acoperim cumpărarea alimentelor de bază, strict necesare, pentru o lună!

Ideea e că nu am reuşit să cântăresc exact cât mâncăm într-o lună …

Eu fac cumpărăturile de bază mai întâi şi dacă mai rămân bani de la facturi, “ne îndulcim” şi cu câte o clementină….

Meniu?

Dimineaţa: un soi de cereale (fierte) cu lăptic
Prânz: un soi de leguminoasă+pastă de floarea soarelui cu salată de legume crude+o lingură de ulei de măsline
Seara: un măr sau o mâncare de cereale sau o felie de bostan copt sau o chiflă cu pastă de seminţe….

Se pot cumpăra alimente sănătoase cu bani mai puţini… Asta e sigur…, dar e nevoie de gospodărire…

Unele alimente care nu sunt hrănitoare costă, uneori, mai mulţi bani.

Atentie la lucrul cu storcatorul cu melc!!!!

Ue!!!!, Ue!!!!

mi-am stricat bolul de la storcator!

Ieri am terminat cura de coacaze negre si mi-am terminat si bolul storcatorului meu cu melc de la Hurom!!!!

HH-Elite-gri-2

Cum s-a intamplat?

Ieri am inceput sa storc cu clapeta inchisa. Am deschis-o eu, dar dupa ce a invartit de vreo dou-trei ori… si s-au tasat samburii si s-a blocat sita si s-a tocit chestiile alea de plastic in care se fixeaza sita de bol…

Azi dimineata am observat, cand am vrut sa storc niste afine…

Asadar, atentie! Cand storc fructe cu seminte mici, gen afine, coacaze, zmeura…, sa las clapeta de la evacuare resturi deschisa..

Acum trebuie sa astept doua zile si sa mai dau si ceva banuti pe ce am stricat….

C-est la vie!!!! , va spune francezul…

Blender-ul meu şi-a dat azi obştescul sfârşit. Vrednica lui pomenire!

Dragilor,

cu mare durere vă anunţ că azi blender-ul meu, unealta mea rapidă, m-a părăsit. Ue! Ue!…Cu ce mai fac eu laptele de nucă de cocos când mă grăbesc?????

Mă consolez şi zic:

No, ce să-i faci, toate trec pe lumea asta! Noi să fim sănătoşi, că rezolvăm şi cu blender-ul.

M-a slujit cu devotament blender-ul meu, săracul, vreo câţiva ani buni, dar ieri, cum am insitat să-mi facă pasta aceea de curmale fină, fină… i s-au slăbit „balamalele” şi acum curge….

Mă gândesc la un blender mai performant… Poate îmi sugeraţi voi o marcă…
cu toate că „teoreticienii” susţin că nu e prea bine să folosim blender-ul…

E cu cântec şi asta… cu folositul blenderului la prepararea mâncării! Câte nu-s bune…, mai ales duhovniceşti, şi cui îi pasă…Mergem înainte… „Urma alege”. Dar ce folos că după ce „dai colţul”…, nu mai poţi îndrepta nimic….

No, bine… , dar eu tot vreau un blender… O cremuţă fină de ceva acolo mai „mere” din când în când, ne mai răsfăţăm şi noi „o ţâră”…

Azi, când mestecam bucăţica aceea de anafură, pe care o primim după Sfânta Împărtăşanie – de data asta am reuşit s-o meste îndelung, de nu-mi mai venea s-o înghit de dulce ce era… – am primit o pace şi o linişte cu privire la o teamă de-a mea mai veche: Ce o să mă fac dacă vor veni vremuri grele, dacă n-oi mai avea nici moară cu ce să fac făină pentru pâinică, nici blender, nici storcător…Ce-o să mâncăm, noi aceştia care suntem învăţaţi să mâncăm cantităţi industriale….?????

Şi răspunsul a fost: Mestecatul îndelung. Iei câteva boabe de grâu şi le mesteci un minut-două-trei….

Îmi povestea deunăzi o prietenă că cineva s-a apucat aşa, dintr-o dată, să se înveţe să mestece (pentru că fie vorba între noi, majoritatea dintre noi, oamenii, nu ştim să mestecăm, că nici nu prea mai avem ce să mestecăm, dacă toate-s pastă fină sau toaste-s moi, fierte îndelung…) şi după ce a mestecat aşa o bucată bună de timp, a observat că întinereşte. Da. Da…ai auzit bine. Pardon, ai citit bine: a întinerit… Păi, cum să fie altfel, când organismul a primit ce i-a trebuit şi fără prea mare consum de energie pentru digestie…

Şi eu mă chinui cu nemestecatul ….Torn cantităţi pe gât…şi apoi mă mir de ce nu mai vin fustele…
Îmi urez spor la mestecat…, până ce fac rost de blender….

Chinurile unei vieți ”confortabile”

Dragii mei,

zilele acestea, sunt prinsă în amenajarea bucătăriei. În dimineaţa asta, când lipeam hârtia pe lângă geamuri, ca să nu le murdăresc cu vopsea, m-am gândit să vă scriu câteva rânduri şi să vă împărtăşesc gândurile mele. Mă gândeam la toate înlesnirile pe care le avem astăzi şi cât de uşor poţi să-ţi faci treburile! Dar cu toate acestea, tot nu suntem fericiţi, mulţumiţi şi liniştiţi.

Îmi amintesc că atunci când m-am căsătorit, i-am zis soţiorului că o cameră să avem, o singură cameră, dar să fie a noastră, să nu mai stau în gazdă, şi voi fi fericită. Da, de unde! Au venit copilaşii şi nu ne mai erau suficiente două camere, care aveau şi igrasie. Şi apoi, mai avem nevoie şi de aia, şi de aia…

A ajutat Domnul de ne-am făcut căsuţă nouă, la care am lucrat pe brânci vreo 5 ani. ”Şi dă-i şi luptă” şi o groază de lucruri lipsă, dar e cu faţa spre soare şi eram fericită, chiar dacă n-aveam baie la etaj, şi nici mobilă de bucătărie, şi nici multe altele… Dar de ceva vreme, nu mai suportam bucătăria, că pereţii nu erau vopsiți, că bateria de la chiuvetă se stricase. Pe de-o parte îmi era jenă când mai venea cineva pe la noi, iar pe de alta, eram tare bucuroasă că am strictul necesar şi ce-mi trebuie ca să fac păpică sănătoasă.

Şi totuşi, trebuia făcut ceva cu bucătăria. Şi aşa, am început să-i zic lui Doamne toate aceste nevoi. Mă rugam să rânduie El cumva să-mi fac unele chestii prin bucătărie. Şi a rânduit. Iată-ne acum că am reușit să adunăm bănuții pentru bucătărie, dar s-a ivit o „problemă existenţială”: ce culoare să fac mobila de bucătărie. M-am tot uitat pe internet şi m-am năucit de cap şi încă nu ştiu exact ce culoare s-ar potrivi la mine şi să fie și cât mai accesibil ca preţ. Şi uite-aşa, a trecut o săptămână. Iar astăzi, mă gândeam în timp ce dădeam cu amorsă pe lângă geamuri: ce simplu era mai demult când eram eu copil. Nu existau atâtea variante, atâtea chestii şi brizbrizuri şi viaţa era mult mai simplă și mama nu era aşa de „stresată” cum am fost eu zilele acestea pentru nişte fleacuri…

Bine este să ceri la Doamne ajutor şi să crezi că l-ai primit şi să mulţumeşti şi apoi să ai răbdare să se desfăşoare. Ei dar noi, oamenii de azi, din acest secol al vitezei, vrem acum toate. Cât mai iute. Nu mai avem răbdare. Şi vrem și multe! Şi de aceea, nu ne poate mulţumi nimic. Am observat că atunci când nu eşti pătimaş, adică nu vrei cu tot dinadinsul să-ţi faci voia, toate se întâmplă atât de minunat. Nu mai speram să facem baia la etaj, îmi luasem gândul, dar a rânduit Doamne săptămâna asta să ne întâlnim cu un domn credincios care a primit să ne pună gresia și faianța și care ne-a lucrat bine şi la un preţ atât de accesibil! Iată acum avem și baie la etaj și oare sunt fericită, mulțumită și recunoscătoare tot timpul? Nu.

Îmi amintesc de vremea când eram însărcinată și cât de greu coboram şi urcam scările la baie. Ce fericită aș fi fost să fi fost baia la etaj, dar acum am uitat de baie, vreau camerele de la mansardă…. Și uite-așa nu prețuiesc îndestul darurile primite. Faptul că nu am avut baie la etaj și a trebuit să urc și să cobor scările cât am fost însărcinată, mi-a prins atât de bine, căci făceam mișcare de nevoie.

Ce am învățat din aceasta? Înlesnirile ne costă foarte mult, pe când unele lipsuri ne provoacă la a ne depăşi comoditatea, care atât de mult ne păgubeşte. La fel se întâmplă și în folosirea mașinii. Pentru că nu mă dau banii afară din casă, fac economie. Când putem merge fără maşină, mergem pe jos. Maşina o folosim doar în cazuri foarte stricte, când plouă tare, când e ceva greu de cărat, când trebuie să mergem undeva mai departe. Desigur că putem găsi motive s-o folosim mereu. Dar pentru a merge pe jos, e nevoie să ne trezim cu o oră mai devreme ca să mergem la şcoală şi la grădiniţă!

Altă „problemă existenţială” pentru mine sunt cadourile de Moş Nicolae şi de moş Crăciun de la grădiniţă şi şcoală: bani aruncaţi pe dulciuri, de parcă asta i-ar face pe copii fericiţi. Sărmanii copii în ce hal au ajuns! Sunt îndopați cu zahăr și apoi, ținuți în ”cușcă”. Dimineaţa, fuga îi bagi în maşină şi îi duci la grădi sau la şcoală. La amiază, îi aduci repede acasă cu maşina şi apoi, îi pui la masa de scris ca să-şi facă temele vreo 3-4 ore şi când scapă bieţii de ei, sunt ca fulgerul. Dumnezeule! Mă uitam o dată, într-o pauză, cum aleargă şi cum ţipă copiii aceştia de clasele I-IV de la școala unde merg copilașii noștri. În pauză, e o zarvă de nedescris în curtea aceea îngustă şi uneori n-am văzut pe nimeni care să-i supravegheze. Doar îngerii, care s-au zăpăcit şi ei de atâta alergătură în jurul lor. Iar copiii cei mari au alte preocupări: tabletele. Astea îi ţin pe loc fizic, dar sufleteşte cât de mult sunt munciţi!

Şi acum, Doamne, spune-mi cum să fac faţă la toate acestea? Gândurile mi se învălmăşesc şi mă opresc, nu de alta, dar mă aşteaptă amorsa…. O zi binecuvântată! Şi vă implor: când aveţi un moment de răgaz, pomeniţi-mă şi pe mine ca să fac faţă la acest ritm nebun. Vă mulţumesc! Şi vă asigur că şi eu vă pomenesc în genul unui părinte, care avea atâtea pomelnice de nu mai răzbea şi le-a pus într-un sac şi la Proscomidie, slujba de dinainte de Sfânta Liturghie şi în timpul Sfintei Liturghii, îi spunea Domnului: „Doamne, pomeneşte-i şi pe cei din sac!”. Aşa şi eu îi mai zic Domnului din când în când: „Doamne, pomeneşte şi pe prietenii mei, şi pe cei din lista mea de pe Facebook!

Mai în glumă, mai în serios, să ştiţi că mare putere are rugăciunea unuia pentru celălalt. Mai mare putere are rugăciunea pentru altul decât dacă te rogi pentru tine. Şi numai gândul de a te ruga, chiar numai intenţia e mare, pentru că e dragoste de aproapele. Şi unde e dragoste, e Dumnezeu. Și Dumnezeu e totul. Şi dragostea toate le poate…

Acum, chiar vă las! Mă duc să termin cu amorsa. O să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor. Vă doresc o zi minunată cu Doamne, în dragoste şi cu „răbdare, până la sfârşit, nu ”până la prăşit”, cum zicea părintele Cleopa.

 

Doamneeee…. ce să mă mai fac cu mestecatu’ ăsta?

Dragii mei
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am răbdare să mestec..N-am răbdare şi nici stare şi nici vreme să mănânc liniştită mai mult de 10 minute…
Mănânc cu bucurie mâncarea gătită, că se rostogoleşte pe gât..mănânc cu repeziciune o jumate de pepene, dar să mestec un bol de legume, asta nu! Mă apucă năbădăile.
Nu vă mai spun ce mă apucă când văd această nerăbdare a mea se oglineşte atât de bine în odraslele mele dragi. Îmi „scot” sufletul până reuşeşte mezinuca să mănânce 2 linguri de salată…
Au trecut ceva ani şi am ajuns la fundul sacului cu răbdarea… pur şi simplu mă apuca „toate alea” când mă gândeam că la amiază copii şi noi toţi „trebuie” neaparat să mâncăm o porţie mare de crudităţi. No, Doino, apucă-te de spală, de şterge, de usucă, de răzuie cât mai fin legume pe ales.. ca apoi „prinţesuţele” să facă nazuri şi să stai după ele ore-n şir să „pape”.
Mă tot gândeam ce să fac, cum să fac cu legumele ca să le poată mâca mai repede. Le făceam suc la storcătorul cu centrifugă, dar se pierdea prea mult din legume. Am folosit un timp blenderul, dar se făcea o papaleaşcă nu prea atrăgătoare şi în plus nu mă puteam împăca cu mixarea aceea la atâtea rotaţii .. că se prea agitau nutrienţii acolo…
Ei dar nu am renunţat să caut soluţii…. şi pe când lucram la ediţia a III-a cărţii Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am găsit într-o carte cum că ar exista un storcător prin presare. Aşa că am scris despre existenţa acestui storcător şi că sunt în căutarea lui. Zarurile au fost aruncate! O cititoare mi-a vândut un pont şi am achiziţionat astfel o maşină manuală de presat fructe. La numai 45 de lei am cumpărat o maşină grea de fontă prin care am început să fac suculeţe. Ieşeau nişte nectare de fructe de mai mare plăcerea să le bei. Aşa am putut face cura de căpşune fără teama că vor face puiuţii alergie. Aşa am descoperit minunăţia sucului de muguri de brad făcut la jucăria noastră. Dar când era să fac legume, îmi mâncam nervii nu alta.. căci maşinuţa se mişca în toate părţile.
Dar nu mă lăsam. Dar într-o zi am observat că de atâta folosire se tocise melcul şi când în spălam ieşea ceva negru din el..se oxidau fructele…
Mai mai.. ce să fac.
Soţiorul meu era şi el foarte preocupat de această trebuşoară şi ca atare a căutat o altă soluţie. A găsit pe internet un alt storcător manual, dar care costa vreo 250 de lei…A rămas să ne mai gânmdim.
Într-o zi, discutând cu o prietenă, mi-a spus că mai eficiente sunt storcătoarele cu melc vertical cu care poţi face mai multe, printre care şi lapte de soia, pe care eu îl făceam o dată pe săptămână. Da, bun, e minunat storcătorul vertical cu melc, dar costă atâţea bani….
Îmi doream un storcător cu presare, cu melc.. Am pus înaintea Domnului dorirea mea şi aşteptam.
La timpul potrivit au venit şi banii. Au venit nişte bănuţi la care nu mai speram să vină, o plată veche…şi astfel am putut cumpăra
STORCĂTORUL HH ELITE gri
Iată descrierea acestei minunăţii:
1. Ax melcat dublu –ax melcat cu două emisfere pentru optimizarea cantității și calității sucului obținut. Acum, o rotație completă a axului melcat înseamnă tăiere dublă, astfel, viteza de stoarcere va fi comparabilă cu a unui storcător din generația anterioară. Forma nouă face și ca axul melcat să fie mai ușor de curățat
Ax melcat HH vs Ax melcat HH Elite
2. Sită nouă, tehnologie revoluționară – Noul model de sită oferă o stoarcere perfectă, mai mult suc, este mai durabilă, mai simplu de montat și întreținut. Este fabricată din același material ultra-rezistent ULTEM și oțel inoxidabil.
3. Stoarcere ultra-lentă (43 de rotații pe minut) – Generația a doua de storcătoare HUROM HH stoarce ultra-lent, la 43 de rotații pe minut, reducând astfel, la minim reacțiile oxidative. Sucul nu se încălzește, nu este amestecat cu aerul, sucul obținut are o textură uniformă, este sănătos, conține tot ce este mai bun în fructele, legumele și frunzele pe care le stoarceți.
4. Ambele site din ULTEM – spre deosebire de modelele anterioare, HH Elite beneficiază de două site din ULTEM (sită grosieră și sită fină), însemnând că acum, chiar și rădăcinoasele sau legumele cu o textură mai dură pot fi procesate și cu ajutorul sitei grosiere. Mai mult, puteți utiliza sita grosieră pentru a obține delicioase smoothies, puteți încerca diverse combinații sau chiar inventa dumneavoastră o combinație care să vă poarte numele.
5. Clapetă pentru controlul evacuării resturilor – Noutate absolută, clapeta conferă acestui storcător excepțional și valențe de smoothie-maker, în măsura în care, blocând gura de evacuare a sucului dar și evacuarea resturilor, puteți obțineți smoothies din combinații interesante de fructe proaspete sau congelate, lapte, iaurturi, lapte de soia, migdale, nuci, etc.
6.Suport pentru păstrarea și uscarea pieselor storcătorului Hurom HH Elite.
Specificații tehnice:
Tensiune de alimentare: 230-240 V
Frecvență: 50 Hz
Consum: 150 W
Rotații pe minut: 43 rpm
Dimensiunea bolului: 500 ml
Lungimea cablului: 1,4 m
Motor: cu inducție, monofazat
Greutate: 5,4 kg
Dimensiuni:
Lungime: 223 mm
Lățime: 159 mm
Înălțime: 418 mm
Durată recomandată de funcționare: continuu, maxim 30 de minute
Garanție: 10 ani pentru motor, 2 ani pentru restul părților
Era ceea ce îmi trebuia. În sfârşit stresul meu cu mestecatul a scăzut uimitor.
Astăzi am făcut o păpică excelentă: mazăre galbenă cu sos de conopidă şi seminţe de floarea soarelui şi dovleac. O bunătate!
Cum am procedat?
Foarte simplu!
Am spălat conopida şi am pus-o la scurs şi apoi într-un ştergar de bumbac ca să se absoarbă toată apa. Am spălat o mână de frunze de pătrunjel şi le-am pus şi pe ele la scurs şi apopi în ştergar.
Am luiat cănuţa în care am pus dimineaţă la înmuiat o mână de seminţe de floarea soarelui şi dovleac şile-a pus în sorcător să fac lapte din el. apoi am luat bucheţelele de conopidă şi le-am pus pe rând în storcător. Am pus vreo 4 căţei de usturoi şi apoi frunzele de pătrunjel. A ieşit un suc excelent. L-am amestecat cu pulpa rezultată şi a ieşit un sos incredibil de bun. Lângă mâncărica mea de mazăre galbenă subţiată cu un pic de lapte de soia a fost o mâncare foarte hrănitoare pe care au mâncat-o copilaşii în 15 minute…
Ce să mai zic acum? Decât
Doamne mulţumesc!

Mămăliguţa noastră cea de toate zilele

Dragii mei
Sunt foarte bucuroasă. Ieri am făcut prima mămăliguţă cu făina măcinată în moara noastră.
De mult mi-am dorit să avem moara noastră ca să pot face făină de mămăligă atunci când vreau. Şi iată cu darul lui Doamne, am primit o moară, o moară marca KoMo. E o moară puternică cu un motor de 600 W care face făină foarte repede. E o bijuterie! Am pus-o pe blatul din bucătărie şi când am nevoie de făină, de orice fel de cereală, o obţin în câteva minute.

Ieri am mers în târg să caut boabe de porumb. De cum am intrat în târg m-am dus ţintă la prima grămadă de porumb şi i-am spus omului de lângă ea că aş dori să cumpăr porumb pentru făină de mămăligă. „apăi aci nu e porumb pentru mămăligă, ci pentru animale!” am crezut că leşin. „porumbul pentru mămăligă e altul, e din acela pe 8 rânduri care nu se prea mai cultivă”. Dezamăgită, am plecat la alt vânzător şi am primit acelaşi răspuns, şi al treilea la fel… şi i-am luat pe toţi la rând cu nădejdea că voi afla măcar unul care să mă ajute în căutarea mea. Şi când nu speram să mai găsesc un vânzător îmi spune cu faţa veselă: „Am eu porumb de mămăligă!” Glumiţi, nu-i aşa? Ba nu, haideţi să vedeţi! Dimineaţă, în graba plecării băiatu a pus din greşeală un sac de porumb pentru făină de mămăligă şi uite-aşa pot să fac şi eu o bucurie unui om!” Am rămas cu gura căscată. Omul a deschis sacul şi mi-a spus să iau în mână boabe, să le vântur, le simt, să le miros. Le auziţi cu sună? Sunt bine uscate! Le simţiţi mirosul? Sun proaspăt „sfrunite” (desfăcute de pe cocean).

O bucurie de nedescris mi-a inundat tot trupul. Când eram copil mămăliga era alimentul de bază. Când făina era pe terminate, îl punea pe tata să „frece”, să desfacă boabele de pe ştiuleţiii de porumb şi să-i pregătească de dus la moară. Când freca păpuşoii (ştiuleţiii de porumb), tata mai făcea glume cu noi, care mai mult îl încurcam decât să-l ajutăm, şi dacă ne vedea cu muci la nas, ne ştergea mucii cu un „ciucalău”, cu coceanul (cotorul) fără boabe. Şi usturimea ce lăsa coceanu ne amintea mereu să ne ştergem nasul la vreme, nu să-l lăsăm să ne curgă în gură.

Ei bine, după ce tata pregătea porumbul pentru moară, mama lua în spate un sac de boabe de porumb şi fugea jos la moara din sat, la nea Mitică, şi se întorcea cu un sac de făină. Punea repede de mămăligă şi mai făcea ceva lângă ea şi era gata păpica. Ce marew bucurie era pe noi când vedeam mămăliga imensă aburind pe cârpătorul de lemn!
Ieri am retrăit acea bucurie. Am luat un vas plin de boabe din sac şi le-am vânturat bine de pleavă şi le-am pus la măcinat. A trebuit să fac operaţiunea de două ori, căci boabele de porumb sunt mari. Le-am pus prima dată pe poziţia „groser” şi apoi pe „fin” şi apii am cernut făina şi când a fiert apa am luat telul şi am presărat făina în ceaun, mestecând mereu ca să nu se facă cocoloaşe.

A ieşit o mămăliguţă excelentă pe care am mâncat-o cu brânză. Impropriu zis „cu brânză” căci am primit de la buni un rest pe fundul unei caserole pe care a trbuit s-o împart cu puişorii mei, a fost aşa un test, ca să-mi amintesc acel gust de mămăligă cu brânză, dar am păţit ca acela din gula pe care ne-o spunea tata adesea când rasurna mămăliga şi ne spunea în glumă: „haideţi la mămăligă cu brânză! Şi de fapt erau fasole verzi scăzute.

Poate aţi auzit gluma cu mămăliga cu brânză!? Dacă nu, v-o povestesc eu din ce-mi amintesc: Se spune că odată un om sărac a făcut o mămăligă mare şi a chemat familia la masă să mănânce mămăligă cu brânză. Le-a pus în talere mămăligă şi le-a spus poftă bună. Dar copii au întrebat: „dar brânza eunde este?” la care liniştit, omul răspunde: „la stână!”.

Ei aşa am păţit şi eu. Ieri am mâncat cu atâta bucurie prima mămăligă făcută cu făina măcinată proaspăt. Am mâncat ca pe timpul copilăriei: am luat bucăţica de mămăliguţă fină şi am frământat-o între degete, am mirosit-o şi am mestecat-o îndelung şi-mi tot spuneam în gând: „În sfârşit făină proaspătă de porumb, în sfârşit o mămăligă ca la mama acasă! Doamne mulţam! Doamne mulţam!”.

 

Moara de cereale

Dragii mei
Ieri am primit un mare dar, o moară de cereale.

moara cu chifleIMG_5367

Este o mare binecuvântare pentru mine! Mă tot minunez cât de uşor obţin acum făină de ovăz! Am făcut ieri nişte biscuiţi excelenţi din ea.

De cum am primit moara, am testat să văd ce poate face. Aveam în casă aproape toate cerealele, aşa că am făcut mai întâi făină de grâu, apoi de orez şi am lăsat-o puţin să se răcească şi am pus de o pâinică în aparatul de pâine.

Ce gust bun are, zici că am pus zahăr. Când mestecam o bucăţică de pâinică şi mă bucuram de gustul ei neobişnuit de bun, mă gândeam la ce vremuri am ajuns să trăim: industria alimentară scoate tot ce-i bun şi natural din alimente şi bagă gusturi identic natural şi zahăr alb. Mi-a spus cineva că se pune zahăr şi în pâine şi n-am crezut, dar e adevărat.

Boabele de cereale integrale au tot ce trebuie, ele sunt un pachet atât de complex şi atât de potrivit pentru hrana noastră! Dar nu poţi să sesizezi asta decât depărtându-te puţin de alimentele din industrie…

Ce mare binecuvântare sunt aparatele acestea noi de uz casnic! Nu-mi puteam închipui niciodată că pot avea o moară de cereale care să stea pe blatul din bucătărie, cântărind sub 10 kg!

Alături de storcătorul Hurom, această moară KoMo îmi uşurează enorm lucrul pregătirii hranei zilnice.

Abia aştept să cumpăr porumb şi să fac făină şi apoi să fac o mămăliguţă!

Pâinica din cereale integrale trebuie s-o fac micuţă, ca să se coacă bine. Merg bine turtele. Am făcut câteva. Sunt ca o prăjitură de bune!

Mulţumesc! Mulţumesc1 Mulţumesc!