Arhive categorie: Relatia parinte-copil

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!

Reclame

Un răspuns decisiv

Dragilor

în ultima vreme, mă tot gândeam la care e voia lui Dumnezeu pentru mine vizavi de misiunea în lume, la cum să lucrez la înmulţirea talanţilor, la îmbinarea datoriei cu dorinţa, pasiunile mele, la lucrarea mea în general pe acest pământ. Şi parcă tot nu eram mulţumită cu ce mi-a spus maica mai demult, am dat iar căutare şi iată am găsit un raspuns mai pe-nţeles, mai simplu şi mai clar.

Ascultând-o pe maica atunci când explică despre binele bine şi binele aparent, m-am dumirit: atâta vreme cât am un interes şi-mi face plăcere, nu e bine binele lucrat de mine….Ehehei, mai am de lucru!!!!!
Dar mai bine hai să o ascultăm pe maica şi s-o reacultăm, ca să ne lămurim bine, bine!

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/maica-siluana-vlad-ia-aminte-la-tine-insuti-ai-copil-invata-sa-fii-parinte-expunere

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/maica-siluana-vlad-ia-aminte-la-tine-insuti-ai-copil-invata-sa-fii-parinte

Invitaţie pentru mămici, mai ales pentru cele din Sibiu

Dragi mămici

Iată-ne, în sfârşit în vacanţă….!!!

Vă invit cu drag la … Ocna… la baie…

Am fost două zile şi e grozav… : copii s-au bălăcit în cele două piscine şi s-au jucat în parc….

2011-09-16_media_ocna-sibiu-2__79411

În sfârşit au fost şi ei fericiţi şi în lumea lor!!! Au scăpat din legătoare şi strâmtoare… Doamne, ce s-au mai jucat! Au sărit în apă, au înotat pe sub apă.. tot felul de giumbuşlucuri…şi de chestiii tari… Nu mi-aş fi închipuit cât de mult se pot autodepăşi copii atunci când îi văd pe alţii că reuşesc să facă „ceva grozav”.

Dacă ajută Doamne, săptămâna asta ne vom duce la Ocna Sibiului după masă… E mai fain după masă, căci prindem şi aerosolul de la ora 20 şi stăm până la ora 22… Să te tot joci, frate!!!

Şi din 17, tot dacă ajută Doamne, mergem în tabără cu Ioana de la Cluj (o puteti contacta la nr de tel: 0754674179)…, tocmai în Bihor…Să vezi acolo frumoseţi şi noutăţi… şi joacă

Vă aştept să veniţi şi voi cu noi.

Vă doresc vacanţă binecuvântată şi în pace şi bucurie!

Vă pup cu tăt dragul ce mi-la dat Doamne pentru voi.
Doina
0757574503

Iată, Doamne, eu şi pruncii pe care mi I-ai dăruit!

Buna dimineaţa dragilor!

În dimineaţa asta, am strigat cu năduf la Doamne: “Uite, Doamne, spune şi Tu cum să mai răzbesc cu copiii ăştia?”.

Ieri, am stat mai bine de jumătate de zi să gătesc tot felul de bunătăţi: am făcut două feluri de tort, am făcut pâinică bună, bună şi toate celelalte şi spre seară, am ieşit în parc şi apoi, am intrat într-un magazin. Nici n-am intrat bine, că mijlocia m-a şi întrebat: “Şi ne iei îngheţată?”. “Păi, nu ai mâncat atâtea azi? Nu ai terminat cu câteva minute punga de pufuleţi pe care ai primit-o?”. Nici un răspus, numai chipul acela de milog… Și am continuat: ”Nu cumpărăm… Am discutat acest subiect și am stabilit că nu vom mai cumpăra dulciuri dinmagazine, ci o să vă fac eu…”

Intrăm în magazin şi cumpărăm banane și o cutie cu 36 cupe pentru înghețată. “Vom face îngheţată şi veţi mânca pe săturate!”, le-am spus .“Da, Da….”, au răspuns amândouă în cor. Mai dăm un ocol, şi mijlocia spune din nou: “Şi nu luăm şi noi ceva, măcar o napolitană.., ceva acolo?”. Am simţit că tâmpesc și am spus: Dumnezeul meu, asta n-o mai pot răbda! Copilul acesta are o problemă, e nesimţit complet, mă exasperează! Şi atunci, Domnul îmi vorbeşte în inimă şi-mi spune că copilul e normal, eu am o problemă. Și îmi amintește ceea ce tocmai am “cetit” deunăzi: Copilul are în program să testeze limitele. El gândește:  “Poate mama s-a răzgândit şi-mi ia şi mie ceva sclipitor, o împachetură din asta ademenitoare”. Lucrul meu cu copiii e să rămân calmă, să păstrez limitele impuse şi să ofer empatie şi să-i zic: ”Sunt tentante toate aceste împacheturi, draga mea, dar noi două ştim ce se ascunde după acele hârtii şi plasticuri sclipitoare…”.

Ce bine era să-mi fi amintit un pic mai repede de acestea. Hm..! Încă nu am învăţat, nu mi-am însușit comportamentul proactiv, ci prima dată mi-a venit să-i trag una sau să mă răstesc la ea şi să-i spun că-i nesimţită. Luasem atâtea banane, luasem cupe pentru îngheţată, mâncase atâtea bunătăţi azi şi ea acum, îmi cerea o nenorocită de napolitană…!!! Toată strădania mea, toate bunătăţile făcute de mine “cu atâta osteneală” nu valorau nici măcar cât o napolitană ordinară?! Dar am avut “noroc” că Îl chemasem pe Doamne cu puţin înainte şi El mai era încă lângă mine “activ” și mi-a amintit că copiii nu înţeleg, nu pot să înţeleagă, nu pot să facă faţă la impulsuri, să raţioneze, să se opună, ei vor…

Ce să mă mai mir de copiii, dar noi, adulții, nu facem la fel? Nu mă văd pe mine, cu atâta teorie în cap, că mă port ca mânată spre câte-o apucătură? Ca să facem ce trebuie, să mâncăm ce trebuie, cum trebuie, e nevoie de mult exerciţiu, până ce scriem în noi un alt fel de a face, unul sănătos. Aşa şi copiii, ei nu ştiu, nu pot şi nici nu vor să facă binele, binele acceptat social, ci e nevoie să-l înveţe de la noi. Iar noi e nevoie să îi îndrumăm, să le amintim mereu cu dragoste, aşa cum face şi Domnul, Care nu ne trăsneşte când facem câte-o greşală. Dar noi uităm de multe ori şi ne lăsăm mânaţi de apucături şi folosim intrucţiuni de folosire a relației părinte-copil expirate….

Revin la şirul poveştii, dimineaţă copiii s-au trezit cu greu (nu ca ieri, când era un eveniment şi era rost de ceva interesant şi bun şi merita să te scoli) și am ajuns cam târzior la bisericuţă şi cum am ajuns, mijlocia, tot ea săraca, de la care am pretenţii la cei opt ani şi jumătate a ei, să trânteşte în strană cu picioarele răsfirate, cu spatele la sfântul altar, de parcă n-ar mai fi intrat niciodată într-o biserică. Şi atunci, văzând-o, m-a apucat iar nervii: “Păi, stai frumos! Ce stai ca la teatru! Nu ştii cum se stă în biserică? Hai să cântăm!” Nimic. Niciun sunet. Zic din nou: ”Hai să cântăm!” Nimic… Şi când mi-am amintit cât de tare vorbeşte acasă, de-mi ţâuie urechile, iar aici abia deschide gura să zică un “Doamne, miluieşte”, m-a apucat toate nădufurile şi n-am mai putut şi m-am uitat aşa de urât la Domnul, cu atâta reproş, de s-a clătinat şi jilţul din icoana Deisis. “Da, bine Doamne, chiar nu vezi…!? Ce, am venit la biserică să mă cert cu copiii? Şi aşa am întârziat aşteptându-i să se trezească! Nu mi-ar fi mie bine să-mi văd de mine? Dar cu copiii cum să fac, că ei nu mă văd că eu stau cuviincios, că fac cruce, că fac închinăciuni şi metanii, că cânt, ei mă văd numai când mănânc ceva bun…Te rog să faci ceva, că altfel, nu ştiu ce-o să fac… Măcar linişteşte-mă…!”

Ooo, drăguţul meu Domn! Nu mi-a dat peste gură spunându-mi: cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti aşa creatură ce eşti?, ci mi-a oferit empatie. Am simţut că Domnul mă înţelege, că-mi înţelege neputinţa şi mi-a dat har să mă liniştesc şi să accept momentul şi să-mi amintesc că atunci, când e ceva în neregulă, eu am o problemă şi la mine trebuie să lucrez. Iar copiilor să le amintesc mereu cu dragoste şi răbdare ce au de făcut.

Am luat atunci pe fiecare copil pe rând în braţe şi le-am vorbit: ”Copilul meu, am venit aici să luăm bucurie şi bunătate, să ne hrănim sufletul. Stăm aici o oră şi apoi, mergem să facem şi altele. Aici, cântăm, ne rugăm şi mulţumim pentru tot ce am primit şi primim. Eu mă necăjesc când văd că nu vrei să cânţi şi să fii atentă la slujbă. Datoria mea e să te iubesc şi să te ajut să primești pe Domnul, nu să te cicălesc. Eu doar îți amintesc că în biserică cântăm după strană şi facem sfânta cruce, nu stăm așa lungite în strană. Înţeleg că asta presupune un pic de efort din partea ta şi a mea, dar e nevoie să-l facem, chiar dacă nu avem chef. Cheful ne vine făcând ce trebuie”.

Au înţeles cumva şi ne-am iertat şi ne-am strâns toate trei într-o îmbrăţişare mare şi apoi, am mers, spăşite, la părintele, rugându-l să ne ierte şi să ne binecuvinteze să şedem la Masă. Şi așa, am primit Duhul cel ceresc, ca să răzbim şi astăzi în faţa celor ce ni se vor pune dinainte. Şi azi mergem la bibliotecă…

Să ne dea Domne iubirea şi îndelunga Sa răbdare!