Arhive categorie: retete

O nouă rețetă: Mâncare de urzici cu leurdă

Salutare, dragilor!

Iată-ne la sfârșit de sezon al urzicilor și leurdei!

Mulțumim Domnului că ne-a binecuvântat să ne înfruptăm și anul acesta de aceste bunătăți!

Am fost prinsă cu lucrul și n-am reușit să vă împărtășesc noua rețetă de urzici:

Mâncare de urzici cu leurdă

IMG_20150307_085329

Ingrediente:

Urzici

Leurdă

Ulei (Unt) de cocos

Lapte de soia

Sare

Cum procedez:

Mă gândesc pentru câte persoane o să gătesc. Iau câte o mână bună de urzici pentru fiecare persoană care va mânca din această mâncare. Le curăț bine și le spăl în vreo 3-4 ape.

Le las apoi la scurs. Iau apoi, câte o mână de leurdă sau câte o legătură de leurdă pentru fiecare și o spăl bine și o las la scurs.

În oala de fontă emailată sau în crațița Wok de Teflon, răstorn o lingură bună de ulei de cocos. Separat, încălzesc într-un vas o cană de 300-400 ml de lapte de soia.

Adaug în uleiul de cocos topit urzicile și leurda și le ameste bine. Apoi, torn laptele fierbinte peste ele și le amestec bine. Urzicile și leurda se înmoaie și scad în dimensiune.

Peste oală, așez capacul oalei de fontă sau un capac cu orificiu de ieșire a aburilor. Urzicile se umflă și din când în când ridic capacul și amestec. Stau cu ochii pe oală, căci laptele de soia face spumă și dă în foc când încep să fiarbă urzicile. Adaug un praf de sare și amestec. Dau focul mic de tot și le las cam 10 minute să bolborosească sub capacul greu de fontă. După care, opresc focul și le las un sfert de ceas sub capac.

Între timp, fierbe și mămăliguța.

Până ce se răcorește oleacă mămăliguța, răstorn urzicile într-un vas în care le pot mixa bine cu mixerul de mână.

Pe farfurii plate mari, torn câte 3-4 linguri de pireu de urzici și 2 linguri de mămăliguță și apoi, chem copiii la mâncare…

IMG_20150307_085329

După ce ieșim din post, în farfurie, adaug și un ouț-două de găină fiert sau prăjit moale…

Poftă bună!

Rețeta aceasta o folosesc în partea a doua a sezonului de urzici când urzicile sunt crescute bine, când sunt mai multe și mai bătrâne.

În prima parte a sezonului, folosesc mai mult salata (pasta) de urzici cu ceapă și ulei sau avocado.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest dar: urzicile!

Anul acesta, ne-am umplut congelatorul de urzici și leurdă, ca să prelungim un pic sezonul…

IMG_20150307_205215

Leurdă

IMG_20150304_101018

Reclame

În sfârşit, avem şi noi blender profesional!!!

Salutare dragilor!

Astăzi sunt foarte bucuroasă. În sfârșit, a sosit blenderul cel mult așteptat!

blender pe blat IMG_20160121_141748

 

Poate vă amintiţi că anul trecut, în primăvară, blenderul meu îşi dăduse obştescul sfârşit…?!

M-am necăjit mult, deoarece blenderul era aparatul care mă salva atunci când eram pe fugă…, când pur şi simplu nu aveam timp deloc să mănânc pe îndelete… Dar cum toate pe lumea asta se uzează și pier…, i-am cântat Aleluia blenderului meu drag, care m-a slujit cu atâta credincioşie atâţea ani şi l-am înmormântat în pivniţă, alături de alte relicve de preţ…

Vremea a trecut… Iată-mă în plină vară fără blender… !!!
Nu tu o limonadă, nu tu un lăptic…, nimic…! Îmi lipsea blenderul… şi voiam altul…

Și dacă tot era vorba să ne cumpărăm altul, m-am interesat să cumpăr unul bun, unul profesional… şi am întrebat să aflu care cine ce are blendere de vânzare…

M-am chiorât pe internet și am întrebat în dreapta în stânga, ca orice om…

Păreri… Multe păreri.

După o vreme obosisem de atâta căutat.

Într-o zi, m-am gândit să-l întreb și pe domnul Valentin Chira de la firma Profimatic din Cluj ( http://profimatic.ro/ ), firma care se ocupă să importe aparate bune şi accesibile ca preţ şi totodată și colaboratoarea şi susţinătoarea proiectului nostru Îndrăznesc să trăiesc sănătos (!).

Domnul Chira e un drăguţ… Şi are și o răbdare cum numai la ardeleni întâlnești… (!) (dar nu fără limite…, căci ieri, când l-am sunat să-i mulţumesc pentru blender, era „mânios” pe…. o maşină de la o şcoală de soferi, că-l blocase în trafic (Ha!Ha!) şi pe deasupra îl sunam şi eu în disperare…

Să revin la povestea blenderului. L-am întrebat pe domnul Chira ce blender îmi recomandă şi mi-a zis că Vitamix, că o să importe şi ei Vitamix, dar mai durează, că numai în septembrie o să meargă la negocieri…

„Ei, mi-am zis, ca să am un Vitamix, merită să aştepţi!”. Aşadar, am aşteptat şi a venit septembrie! Dar septembrie  a trecut şi adios Vitamix…, căci nu au acceptat negocierile…!!!

„Dar lăsaţi, doamna Blaga, că o să primim un alt blender, tot la fel de bun ca Vitamix, dar la un preţ mai bun!”…

No reply!

A mai trecut o lună și a venit noiembrie. într-una din zile, primesc un telefon de la dl. Chira care-mi spune că au un blender în test şi dacă vreau şi eu să-l testez. Am acceptat cu nerăbdare să-l testez…

Când am încercat prima dată acel blender, m-am „spăriet” rău de tot !!! De la micuţul meu blender de 600W şi câteva rotaţii la unul de 950 W şi 35.000 rotaţii pe minut…, era o diferență enormă!!!

L-am avut o săptămână în test. Am mărunţit cu ajutorul lui de toate.

Prima dată, am chemat o prietenă să preparăm o cremă fină de caju… Mniamni…, o bunătate!

Apoi, am mărunţit hrean cu lămâie, care mi-a ieșit cam amar…. (!?)

Apoi, am preparat un lapte dintr-o nucă de cocos şi multe alte celea…

Cea mai tare chestie care mi-a plăcut a fost laptele din sâmburii de bostan întregi cu tot cu coajă! A ieşit un lapte super!

Noi mâncăm mult dovleac şi cel mai neplăcut să întind prin toată casa sâmburii să se usuce…
Aşa că, m-am gândit să-i folosesc proaspeţi: imediat ce i-am scos din bostan, i-am spălat într-o sită și  i-am răsturnat în bolul blenderului. Am turnat apă şi am activat functia 35 de secunde. Am strecurat acel lapte şi l-am adăugat peste cerealele de dimineaţă. N-a schiţat nimeni nicio mutră…

În altă dimineaţă, am adăugat seminţe de dovleac uscaţi de anul trecut, dar pentru că i-am blendurit pe 90 de secunde…, au fost puţin cam amari, ieşise prea multă coajă… Am încercat rețeta din nou apăsând pe 35 de secunde şi a ieşit un lăptic acceptabil. Așa am scăpat de acei sâmburi pe care nu-i mânca nimeni…
Apoi, am făcut tot felul de paste de seminţe. Mortală e cea de susan…!

Doamne, am mâncat atâta susan iarna asta, încât s-a spăriet și crizele de astm care îl deranjau atunci pe omu meu… ! Preparam susan cu ajutorul storcătorului cu melc, Hurom, dar mă enerva că trebuia să tot păstrez pulpa rămasă la frigider…. Acum, puneam susanul înmuiat în blender și în 35 secunde aveam lăpticul gata. Clăteam cana blenderului și gata!

Așa ne-am împrietenit  cu susanul. Acum, este  preferatul nostru!!! Până şi mijlocia îl „adoră”, ea care s-a strâmbat atâta la el la început!!!

Săptămâna de probă a trecut ca gândul…

Îmi plăcea blenderul şi doream să-l am tot timpul în bucătărie. Dl. Chira mi-a spus că va veni în România în luna decembrie…

UFFF… !!! Iar aşteptare…!!!

După un timp, l-am cerut din nou… în împrumut. Ce mai, îmi lipisem inima de el… şi am început să spun şi altora despre el. Ba chiar l-am prezentat şi la Seminarul de Nutriţie din 19 noiembrie de anul trecut… Cu el am făcut pastele de seminţe şi leguminoase din care au gustat participanţii și „s-au lins pe degete!”.

A trecut repede noiembrie. A venit decembrie.

„Până de Crăciun, doamna Blaga aveţi blederul!”, îmi spune domnul Florin.

Deja visam cu ochii deschişi la prăjiturile raw cremoase….

Dar blenderul n-a ajuns de Crăciun…

În schimb, înainte de Crăciun, a ajuns un alt aparat, malaxorul de aluat, după care a trebuit să aştept vreo 10 ani…

Vine ianuarie. Sun nerăbdătoare la Cluj….

„A venit blenderul, dar este în port la Constanţa…!” îmi spune iarăşi Dl Florin…

„Păi să vedeţi.., în 13 ianuarie am o aniversare…, aş vrea să prepar ceva…fin cu blenderul…”, îi spun eu, insistent.

„Da, o să-l aveţi…”

Noroc bun…, o trecut şi 13 ianuarie… Ce m-am mai năcăjit că n-am avut cu ce face o cremă fină……

După câteva zile de la această discuţie, îl sun pe managerul principal, pe dl Chira, să-mi spună serios ce e cu blenderul cel mult aşteptat…

„Marţi îl avem…”.

Bun.

L-am sunat din nou miercuri şi … joi, ieri….., blenderul a venit la ora 9 dimineaţa….!!!

În sfârşit, a venit blenderul cel mult aşteptat!!!

blender 1 IMG_20160121_141655

blender 2 IMG_20160121_141844

La locul lui pe blat, lângă vechea mea râşniţă:

blender pe blat IMG_20160121_141748

„M-am şi ţipat” pe el şi mi-am preparat o cremă fină de … susan cu gulii şi resturi de la sucul de morcov şi am băgat la „concasor” vreo câteva feliuţe de pâinică unsă cu această delicatesă….

Sărut mâna pentru masă!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

 

Mâncarea de urzici – o mâncare binecuvântată în Postul Mare

Ieri după masă, am fost cu dimpreună cu familia să culegem urzici. Nu de mult, am descoperit un loc minunat deasupra oraşului nostru în care. De acolo de sus, ți-e mai mare dragul să admiri natura!

Încă din februarie, am început cura cu urzici. Am tot cumpărat câte o punguță de la tantile care vindeau pe trotuare sau în piaţă. O punguță costa 5 lei. Din ea, preparam o salată bună de urzici și mâncam toată familia (4-5 persoane).

În primăvara aceasta, am inventat câteva reţete rapide de salată de urzici şi ne-am desfătat limba şi burtica, mâncându-le. Mulțumim Domnului pentru acest dar: urzicile!

Nouă ne plac mult urzicile şi mâncăm multe în fiecare primăvară! Sunt foarte valoroase pentru sănătatea noastră!

M-am gândit că ar fi bine să merg eu însămi să culeg urzicile. Și acest gând mi-a venit din mai multe motive:  unul, ca să fac economie de buget şi altul, ca să simt urzicăturile lor benefice. Se spune că aceste urzicături ar scoate reumatismul din oase!

Ei bine, am luat copiii şi împreună cu soţul ne-am dus la locul pe care l-am descoperit anul trecut. Erau aşa multe urzici acolo! Am început să le culeg cu sârg. Erau aşa de fragede şi de cărnoase, de-mi venea să muşc din ele nu alta! Am cules într-o oră două plase mari ticsite.

Când am ajuns acasă, le-am ales de eventualele lemnuţe sau frunze şi le-am scuturat bine de praf şi de gângănii (insecte).

Apoi, le-am pus în pugi în frigider la rece. Stau bine și două săptămâni!

Azi, mi-am amintit reţeta clasică de pregătire a urzicilor. Acea rețetă pe care o folosea mama când ne gătea urzici.

Mâncare de urzici

Ingrediente:

O plasă de urzici – 1 kg

Apă

Făină (albă) de grău sau de porumb

Lapte de soia (vezi reţeta în cartea mea Îndrăznesc să trăiesc sănătos)

Smântână de soia (vezi reţeta în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos)

Mujdei

Procedură:

Într-un vas mare, punem apă la clocotit. Apa să fie cam până la jumătatea vasului.

Între timp, pregătim urzicile: le alegem de mizerii şi le scuturăm bine de praf şi de alte impurităţi. Luăm câte două urzici şi le scuturăm una de alta.

Apoi, le punem la înmuiat în apă rece într-un vas mare, ca să iasă bine praful și mizeriile şi apoi, le clătim bine de 2-3 ori. Pentru siguranţă, le mai luăm încă odată la mână pe fiecare în parte şi le clătim sub jet de apă.

Când clocoteşte apa de pe foc, punem urzicile la fiert. După ce s-au înmuiat bine (cam după 10 minute de fiert), le scurgem de apă. Apa în care au fiert urzicile o păstrăm. Ea este foarte folositoare (o putem adăuga la mâncare sau ne putem spăla (clăti) părul cu ea).

Tocăm urzicile pe un tocător de lemn cu un cuţit de lemn (din acela de tocat vinetele). Uneori, pentru comoditate şi rapiditate, ca să le mărunţesc bine, folosesc mixerul vertical, dar atunci le las cu puţină zeamă în care au fiert.

Tăim 2-3 cepe şi le călim în suc propriu. Apoi, într-un vas, în care nu se prinde uşor mâncarea, punem o lingură de făină de grâu (eu prefer, şi folosesc în mod obişnuit, făină integrală) sau o lingură de făină de porumb (mălai) şi o rumenim bine. Adăugăm zeama de la urzici sau lapte de soia şi amestecăm până se face o pastă omogenă semilichidă. O lăsăm să dea un clocot-două şi apoi, adăugăm acest sos peste ceapa călită. Adăugăm apoi urzicile tocate fin şi amestecăm bine toată compoziţia pe care o lăsăm să mai dea un clocot, după care stingem focul. Adăugăm mujdei sau o mână de leurdă tocată fin. Leurda are gust de usturoi.

Între timp, pregătim şi mămăliguţa

Într-un ceaun de fontă sau de tuci (abia acum am realizat că-s două noţiuni distincte!), punem apă la clocotit. Când clocoteşte apa, adăugăm puţină sare şi făină în ploaie. Amestecăm bine să nu se facă cocoloaşe şi o lăsăm să fiarbă vreo 30 de minute la foc mic. Apoi, o amestecăm bine şi o lăsăm să mai fiarbă 10-20 minute. Eu prefer ca mămăliguţa să fie moale, nu tare. Astfel o pot folosi şi rece cu mâncare mai fierbinte.

Poftă bună!

Dacă Postul Mare trecea mai repede, adică cădeau mai repede Paştile, mama adăuga la sfârşit în mâncarea de urzici şi ou fiert sau smântână de la laptele prins de vacă. Desigur, erau mult mai gustoase aşa!

În general, mâncarea de urzici ne plăcea oricum. Era o mâncare frecventă şi de bază în timpul Postului Mare.