Arhive categorie: Sanatate

Cum să-ți prepar singur pastă de măceșe

SALUTARE!

Propun să vorbim despre măceșe.

Dacă-ți place pastă de măceșe și vrei sa beneficiezi de toată bogăția măceșelor, acordă-mi câteva minute…

Cu siguranță ai auzit cât de valoroase sunt măceșele…

smart

Adevărat. Măceșele conțin multe vitamine la care greu avem acces din pricina sâmburilor și a pufului din ele.

Din măceșe se prepară o pastă din care se poate obține o dulceață delicioasă.

smart
smart

smart

smart
smart

Metoda clasică de obținere este prin înmuierea măceșelor printr-un clocot după care trecerea prin aparat cu sită foarte deasă.

Am preparat și eu astfel.

Anul acesta, am lăsat măceșele să se mai coacă. Am observat că unele se muiaseră. Unele erau moi chiar în copăcel.

Am ales măceșele moi. Le-am adunat în blender. Am turnat apă sa le cuprindă bine. Am mixat câteva secunde. Apoi am răsturnat totul în tifonul din sită.

smart

Cu mâinile amândouă am presat până a ieșit toata pastă roșie.

Alături, am pregătit un castron cu apa de izvor în câte am spălat resturile.

Luni
9:00 am – 5:00 pm
Marți
9:00 am – 5:00 pm
Miercuri
9:00 am – 5:00 pm
Joi
9:00 am – 5:00 pm
Vineri
9:00 am – 5:00 pm
Sâmbătă
Închis
Duminică
Închis

Dintr-o cană mi-a ieșit 500g de pastă. Plus doua borcane de 400 ml suc din clătirea resturilor.

Floare de soc în octombrie

Floare de soc în octombrie

Am băgat de seamă că în ultima vreme mi s-a ascuţit şi mai mult atenţia la natură. O sete de aer, de plate, de viu îmi devorează măruntaiele. Au fost ani în care treceam printre minunăţiile naturii fără să le observ. Erau la discreţie. Erau la îndemână. Cine însă putea să-şi imagineze vreodată că îţi va interzis să te mişti liber prin natură când vrei şi pe unde vrei. În plină primăvară să stai în casă. Să ieşi doar pentru cele strict necesare…

Primăvara lui 20… A trecut pe netrăite… Nu am băut socată la Doamna Stanca… Şi nici leurdă şi urzici n-am adunat în voie…

Merg abătută pe drum. E o zi mohorâtă de toamnă. A plouat şi poate începe oricând să plouă. Ubrela mare a familiei îmi îngreuiază mersul vioi…Intru pe strada noastră şi cercetez înălmile, gardurile.

Privirea se opreşte pe ceva interesant. Flori… Flori de soc?

Flori de soc în octombrie?

Mă mir!

Am postat pe Facebook. Am întrebat dacă au mai văzut şi alţii aşa ceva. Prietena mea cu n ume de floare s-a uimit…

Abia azi, am găsit un posibil răspuns la

Octavian Goga

O ramură întârziată

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,

Când toamna palidă coboară,

Într-o grădină despoiată,

O ramură întârziată

Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale

Să te întrebi: ce taină, oare,

Ascund înţelepciunii tale

Înfriguratele petale,

Ca mâine stinse, fără soare?…

Şi dac-o blândă-nduioşare

Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,

Cum stai aşa, întrebătoare,

Uitându-te la biata floare,

Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute

I-a dat fiorul primăverii.

Şi-n preajma morţii abătute

A picurat, pe neştiute,

Un strop din cântecu-nvierii…

Scoală‑Te, Doamne!

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne‑au spus nouă

Lucrul pe care l‑ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.

Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i‑ai sădit; bătut‑ai popoare, iar pe ei i‑ai înmulțit.

Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i‑a izbăvit pe ei,

Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.

Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacov;

Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.

Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.

Că ne‑ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i‑ai rușinat.

Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.

Iar acum ne‑ai lepădat și ne‑ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;

Întorsu‑ne‑ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne‑au jefuit.

Datu‑ne‑ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne‑ai risipit;

Vândut‑ai pe poporul Tău fără de preț și nu l‑ai prețuit când l‑ai vândut.

Pusu‑ne‑ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;

Pusu‑ne‑ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.

Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinarea obrazului meu m‑a acoperit,

De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.

Acestea toate au venit peste noi și nu Te‑am uitat și n‑am călcat legământul Tău

Și nu s‑a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s‑au abătut de la calea Ta,

Că ne‑ai smerit pe noi în loc de durere și ne‑a acoperit pe noi umbra morții.

De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,

Oare, Dumnezeu n‑ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.

Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.

Deșteaptă‑Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală‑Te, și nu ne lepăda până în sfârșit.

Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?

Că s‑a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu‑s‑a de pământ pântecele nostru.

Scoală‑Te, Doamne, ajută‑ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.

PSALMUL 43

Unde poți mânca guvizi în Constanța

Guvizi?

Vă veți întreba ce înseamnă acest cuvânt.

Guvizii sunt niște specii de pește…

Gătiți, sunt foarte delicioși.

I-am descoperit cândva, la Mangalia, în urmă cu 22 de ani…, când am ajuns pentru prima oară la mare…

E o întreagă poveste…

O uitasem… Urcând scările hotelului, un miros cunoscut mi-a ajus pe la nări… și mi-a amintit de un gust…

O întâmplare devine memorabilă atunci când participi la ea cu cât mai multe simțuri…

Dintre simțuri, gustul are o mare putere. Se imprimă și dăinuie peste ani.

Se întâmplă să uităm anumite întâmplări, dar niciodată cele în care a fost inclusă și mâncarea, șederea la masă…

Eram adolescentă. Auzisem povești despre frumusețile mării, Citisem pasaje în care erau descrise peisaje marine.

Îmi doream sa ajung și eu la mare…

Și minunea s-a întâmplat.

Bună mea prietenă Geanina a rugat-o pe verișoara ei Melania de la Mangalia să mă găzduiască…

Tatăl Melaniei mergea adesea pe mare la pescuit…

Într-o zi, a adus guvizi.

Ah, nu mai mâncasem alt pește mai delicios! O carne dulce și moale…

Așaa rămas memorabilă prima venire la mare cu toate, cu guvizi, cu Melania…

Da. MMâncarea are darul de-a imprima amintiri!

Se întâmplă să-mi zică câte unul dintre copii:

Știi, mami, acolo unde am mâncat caisele alea grozave…

Sau

Știi la mânăstirea aceea unde am mâncat ciorbița aceea bună de fasole fără ulei…

Da. Da…

Ne-am hotărât să plecam în concediu.

Copii, mergem la mare și vom găzdui la Curtea Brâncovenească, la Dna Irina.

La doamna aceea care ne-a dat să mâncăm porumb fiert atunci când am fost prima dată la mare?

Da.

Iată-ne la mare

La Constanța, la Curtea Brâncovenească

La dna Irina

Mâncând, după 22 de ani, guvizi

Mulțumim dna Irina!

Vă îndemn…

Permiteţi să vă împărtăşesc un Cuvânt al părintelui nostru:

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească (Romani, 12, 1)

Ce îndemn frumos! Să înfăţişaţim nu numai fiinţa noastră lăuntrică, duhul nostru, ci şi trupurile noastre să înfăţişaţim ca o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu ca închinarea voastră cea duhovnicească.  

Trupul să-l înfăţişaţim ca o închinare duhovnicească. Trupul să devină el însuşi duhovnicesc. La rugăciune punem trupul la osteneală, stat în genunchi, ca să putem aduce Domnului şi jertfa aceasta a trupului şi prin efortul trupesc să aducem p jertfă duhovnicească. Evreii aduceau Domnului jertfe de animale; murea animalul în locul păcătosului. Această jertfă de animale nu era ceva din fiinţa lui, a omului. Noi să aducem această jertfă a trupului, prin această stăruinţă a da trupului însuşi un rol duhovnicesc astfel încât, pe lângă duhul nostru, şi trupul să fie unite în această închinare duhovnicească. Şi apostolul continuă mai departe:

 Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani, 12, 2)

Veacul, lumea aceasta valorifică trupul altfel, caută să elimine din viaţa oamenilor tot ce-i duhovnicesc. Veacul de acum îi face pe oameni trupeşti, numai trup. Dacă ar putea să-i facă să uite cu totul că au suflet. Asta se întâmplă în veacul de acum. Auzi lucruri cutremurătoare. La ce ce decădere pot ajunge oamneii! Uitând că sunt făpturile lui Dumnezeu şi de chemarea lor…

Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţiisă gândiţi altfel decât veacul. Mintea noastră, marcată de credinţa în Dumnezeu, de legătura cu Dumnezeu, trebuie să fie ea însăşi transformată, schimbată, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.

Să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu – să dorim să înţelegem care este voia lui Dumnezeu. Nu numai aşa în general… Putem să spunem aşa în general care este voia lui Dumnezeu, ci care  este voia lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare în parte. Dumnezeu are un proiect, un plan cu noi şi noi, trăind în Hristos, putem să discernem tot mai clar care este voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu este, cum o descrie Apostolul pavel, tot ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Asta e ce ne vrea Dumnezeu nouă. Şi atunci, totul se schimbă. Totul se schimbă în viaţa noastră, în mintea naostră, în gândirea noastră, în modul de a înţelege viaţa, modul în care ne raportăm la lume şi modul în care căutăm ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.

Apoi, urmează aceste îndemnuri minunate:

Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.

În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi.

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani, 12, 9-12 şi urm.)

Ce mult ar trebui să ne umplem inima şi înţelegerea de aceste cuvinte ale Apostolului, care a căutat şi a aflat care este voia Domnului şi voia Domnului a fost să-l mărească aşa de tare pe Apostolul Pavel… Vă daţi seama ce personalitate uriaşă! Cât îi sunt de datori toţi oamenii, toate popoarele unui Apostol Pavel şi cât de mare este învăţătura lui! Pentru că el s-a străduit să înţeleagă voia lui Dumnezeu pentru sine, şi-a înţeles chemarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu a săvârşit lucruri aşa de mari! Mai suntem încă sub influenţa şi lumina sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Dumnezeu să ne binecuvinteze şi să ne ajute să punem la inimă acest cuvânt de a aduce toată fiinţa noastră.., trupul mai ales, care este aşa .. leneş la osteneală, să-l aducem ca o jertfă vie, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închimnarea noastră cea duhovnicească. Amin

O completare:

Metaniile: rugăciunea trupului

De ceva vreme, am dorit să vorbim despre metanii. Să mă ţine Domnul să pot face metanii! Binecuvântatele metanii! Ele îmi desfac mijlocul blocat… Îmi dau atâta bucurie!

În cele ce urmează, vă împărtăşesc câteva paragrafe despre metanii de la Părintele Paisie Aghioritul:

– Gheronda, vă doare trupul?

– Nu, pentru că fac… gimnastică duhovnicească.

– Adică?

– Metanii, binecuvântată! Vezi, mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, îşii fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, îşi fac şi sufletele şi trupurile şi mai sănătoase. Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătura fragilitatea, fac să dispară burţile nefireşti, împrăştie linişte şi dau nobleţe. (…)

Metaniile sunt absolut necesare şi pentru cel tânăr, şi pentru cel în vârstă; (…) De aceea totdeauna le spun tinerilor:

„Sa faceţi cât de multe metanii puteţi, atât pentru voi înşivă, cât şi pentru cei bolnavi sau bătrâni, care nu mai pot face”.

Metaniile înseamnă rugăciune, dar în acelaşi timp sunt şi asceză şi ajută mai mult decât toate celelalte nevoinţe duhovniceşti. (…)

– Gheronda, cum trebuie să fac metaniile?

– Este bine ca metaniile să le faci intregi. Adică după fiecare metanie să te ridici în picioare. În felul acesta Îi aduci lui Dumnezeu o plecăciune mai mare şi este şi mai odihnitor pentru trup. De asemenea, când pui mâinile pe pământ, să nu le pui cu palmele deschise, pentru că astfel se pot vătăma tendoanele, ci să le strângi pumni şi să le sprijini cu partea exterioară. Iar ca să nu faci bătături la mâini, să faci metaniile pe un covoraş moale. (…)

– Gheronda, zilele acestea m-au durut tare oasele şi mijlocul.

– Dacă vei face câteva metanii, te vor ajuta.

– Şi atunci când mă doare ceva, Gheronda?

– Singura vei afla ce te ajută, incercand câte puţin. Eu, atunci când am probleme cu mijlocul, nu rânduiesc câte metanii să fac, ci fac până ce se aprinde… lumina roşie. Atunci mă opresc, dar peste puţin timp mă apuc din nou de metanii, până se aprinde iaraşi lumina roşie. Îmi aduc aminte că Părintele Tihon când îmbătranise şi nu se mai putea ridica atunci când se pleca să facă metanii, lega o funie groasă de tavan şi se trăgea cu ea ca să se ridice. În felul acesta a continuat să facă metanii şi să se închine lui Dumnezeu cu evlavie aproape până în ultimele zile ale vieţii sale. (din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013)

Recomand o carte

În urmă cu 10 ani, am primit o carte mult folositoare.

Această carte

De câteva zile, am redescoperit-o.

Cât de profunde sunt cuvintele starețului Tadei!

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Doamne și Stăpânul vieții mele, Ție mă predau în grijă! Amin

Doamne, primeşte acest canon!

Pregătire pentru plecarea la biserică.

A…! Doamne! Masca!

Hm! Masca… !

Privești spre cer, spre sfinți, spre Maica Domnului.

E incomodă masca! Stânjeneşte, chiar provoacă mânie…, lacrimi…

Ah, dorul de bisericuţă, de părintele, de prietenii împreună drepslăvitori biruie.

Porneşti.

Pe stradă, umblă mascaţi şi nemascaţi. Măşti de diferite culori. Cel mai mult sperie măştile negre… Nu se armonizează deloc cu faţa…

Te ții la distanţă, ești stânjenit…, stângaci.

Ah, Doamne!

Intri cu mari emoţii în curtea bisericii.

Apare un om, un drepslăvitor.

Ah! Primul impuls e să îmbrăţişezi. Te abţii. Strigi doar Hristos a înviat!

Acela răspunde Adevărat a înviat! şi ochii îi strălucesc de bucuria reîntâlnirii.

Intri în biserică.

Ah, dorul dă pe-afară. Lacrimi, săltări de bucurie. Sorbi cu nesaţ sfintele icoane.

Cum să nu le săruţi? Nu-i voie…

Nu-i voie?

Ah, Doamne, iartă-ne şi ne miluieşte!

Te pleci şi te închini, faci cruci multe, multe…

Preotul tămâiază. Nu simţi tămâia. Masca opturează.

Ah, Doamne!

Începe Sfânta Liturghie.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Dă Doamne!

Preotul iese, arată Sfântul Potir… Dar încă nu-i voie la Împărtăşit… Nu-i voie!

Nu-i voie?

Nu-i voie!

Ah, ce durere! Această durere sfâşie inima. Ai aşteptat două luni venirea la biserică și împărtăşirea… şi auzi că trebuie să mai aştepţi.

Înghiţi în sec, precum ai înghiţit în toate zilele în care ai privit la televizor slujbele…

Doamne, primeşte şi acest fel de canon!

Doamne, iartă toate dăţile în care ai trecut pe lângă mine cel ce dormeam în biserică, cel care nu m-am pregătit să te primesc în Euharistie…

Doamne Iartă-mă pentru toate dățile în care am stat în Biserică ca la filarmonică…

Mi-e greu, Doamne!

Doamne, ajută-mă să trec prin tot ceea ce Tu îngădui să vină peste mine din pricina păcatelor mele!

Doamne ajută-mă să trec cu curaj prin tot ceea ce vei îngădui Tu pentru mântuirea mea!

E greu, e insuportabil…!

Da. Și asta se întâmplă pentru păcatele mele.

Nu am putut/nu pot pune pază gurii? Sunt obligat acum să port mască.

Primește Doamne și acest canon!

Nu am putut să mă pot însingura/nu mă pot însingura înăuntrul meu întru rugăciune? Sunt obligat acum să ţin distanţa…

Primeşte acest canon, Doamne!

O, Doamne, iartă şi miluieşte!

Lacrimile, ah mângâietoarele lacrimi, se strecoară printre gene!

Nici sa plângi nu poți…

Intrrvinr cuvântul mângâietor al părintelui:

Ne-a fost dor! Ne bucurăm să fim împreună!

În această lume plină de moarte, să fim oaze de viaţă, să fim râuri de apă vie din care să se adape cei însetaţi, urmând pilda femeii samarinence.

Amin, Amin, Părinte!

Pâinici din grâu încolțit și semințe rehidratate

Salutare!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să prepar pâinici din grâu încolțit.

Doamne mulțumesc ca tare-s bune! Mai ales după o pauză de pâine…

Ingrediente:

300 g grâu încolțit și uscat transformat apoi în făină la moara de bucătărie

3 linguri semințe de floarea soarelui

2 linguri semințe de dovleac

2 linguri semințe de in

2 linguri semințe de susan alb nedecorticat

Pe care le-am rehidratat în jur de 6 ore.

200 ml apă de izvor la temperatura camerei

Condimente pulbere: coriandru, chimen, anason și sare.

Procedură:

Am înjumătățit cantitatea ingredientelor

Am amestecat jumătate de cantitate de semințe cu jumătate de făină și apă. (150 g făină cu 100 ml apă). Am adăugat condimente și sare. Am amestecat bine cu o lingură.

Am obținut un aluat lipicios pe care l-am întins pe o jumătate de foaie de copt.

Cealaltă jumătate de semințe le-am blendurit. Am adăugat făina, condimentele și sarea la smântână de semințe obținută și am amestecat. A rezultat un aluat și mai lipicios.

L-am întins lângă celalalt pe foaia de copt.

Am tăiat aluatul. Cam câș, ce-i drept!

Am încins cuptorul cu piatra de copt din șamotă. Am transferat foaia de copt cu aluatul pe ea și am reglat cuptorul pe 50 grade și l-am lăsat vreo 5 ore…

Și acesta-i rezultatul:

Pâinici crocante cu semințe întregi și pâinici molcuțe cu semințe blendurite.

Cum pregătim cerealele să fie mai digestibile

Salutare!

Știința o spune și noi simțim că cerealele sunt alimente complexe și greu de digerat.

Am tot auzit și citit despre acest subiect.

Am încercat și exersat tot felul de moduri de a pregăti cerealele pentru hrana zilnică.

Acum, voi vorbi despre grâu.

Din grâu am copt pâine. Pâine din făină integrală măcinată la moara de bucătărie.

Apoi mai fierbea grâu. Îl zdrobeam un pic la moară și-l fierbem.

Acum exersez pregătirea cerealelor germinate.

Am lăsat la înmuiat peste noapte grâul.

Am luat o parte din grâu și l-am zdrobit în tocătorul de legume cu lamă în forma de S și l-am fiert.

O parte l-am lăsat la încolțit.

Am luat o parte din grâul încolțit și l-am zdrobit și l-am fiert.

O parte l-am fiert așa întreg.

O parte de grâu încolțit l-am uscat ca să fac făină

Voiești să te faci sănătos?

„Voiești să te faci sănătos?” întreabă Doctorul pe bolnav.

„Cum să nu vreau? Doar de aceea stau aici…

Oare chiar vrei să fii vindecat?

Ia caută și vezi, oare nu-ți place mai mult statutul de bolnav?

„Sărăcuțul /sărăcuța de tine, ești bolnăvior /bolnăvior!”

Ce cuvinte dulci! Ești și tu băgat în seamă…

Domnul vine azi lângă fiecare dintre noi și ne întreabă:

„Vrei să te faci sănătos?”

Și te pune la treabă:

„Ia-ți patul!”

Îți dă putere să lucrezi.