Arhive etichetă: afine

Pentru mămici ca mine: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Bună dimineaţa dragilor!

Astăzi s-a citit la sfânta liturghie frumosull şi binecunoscutul paragraf:

„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.” (Matei 16, 24-28)

Părintele spunea că în urcuşul nostru spre Împărăţie, avem mai multe etape şi în toate aceste etape e nevoie de purtarea crucii…

Aseară am ascultat-o pe măicuţa mea

şi spunea la un moment dat că „cruce înseamnă golirea de toate care ne înbdepărtează de bucuria ca dar al lui Dumnezeu…”

Vedeţi, eu aş prefera să fac acum altceva, plăcerea mea, pasiunea mea, dar e nevoie să stau cu copiii, să merg cu ei în parc…, să mă joc cu ei, să-i învăţ cum să se poarte ca omuleţii. Până mai ieri, mi se părea pierdere de vreme să stau tot în fundul lor…, dar acum, pe zi ce trece, e atât de fascinant să-i observ, să-i ascult… e un prilej cu atâtea prefaceri… şi posibilităţi de creştere!!!!
Ieri, am pornit dis-de-dimineaţă în oraş să-mi rezolv câteva treburi şi le-am luat şi pe micuţe cu mine… Am pornit de acasă cu câte o îngheţată de banane în mână, ca să am linişte că nu-mi vor cere îngheţată, deşi mijlocia tot a mormăit încet întrebarea dacă nu le iau şi din aia de la dozator….

Am făcut multe treburi prin oraş… şi am sfârşit prin a ajunge în piaţă… Eram însetate şi flămânde şi am mers la tanti Mărie care vindea pepeni şi am mâncat un pepene şi ne-am stâmpărat şi sete şi foame… şi apoi ne-am încărcat cu de toate şi ne-am întors…

Eram precum un măgar: şi în spate rucsacul cu pepeni, unul verde unul galben, şi în mână găleata cu afine şi caserola cu zmeură… şi în cealaltă plasa cu roşii…

img_7984

şi drum lungă până acasă pe jos…

Eram fericită că simţam greutatea şi realizam ce binecuvântare este maşina cu care fac de obicei piaţa… şi când să ajungem aproape de casă… micuţa a zbughit-o de lângă mine şi a traversat strada în fugă, fără să se uite …. şi imediat a trecut o maşină..

Am urlat pur şi simplu…:. „Fantastic! Fantastic! Mă copile unde ai fugit??” Am bombănit până acasă… cu voce tare….nu mă puteam linişti…s-au uitat şi nişte vecini la mine cum strigam… îmi venea să-i dau una la fund micuţei de să ţină minte să nu mai facă niciodată ce a făcut…, dar am urlat…

No, şi bucuria s-o dus… şi o venit mustrare de conştiinţă: că cum am putut urla aşa în plină stradă, că copilul oricum n-o înţeles că am urlat…, că m-or văzut şi vecinii, pe mine doamna care învaţă pe alţii…

După ce m-am potolit, am vorbit cu copilul şi i-am explicat că atunci când îi vin idei să întrebe dacă poate să facă acea ideea fără să se vatăme… şi ne-am iertat şi ne-am îmbrăţişat
Şi a prins copilul, că azi dimineaţă, când i-o venit să traverseze, m-o întrebat…
Da, da… greu la deal cu boii mic!

Cruce- bucurie-cruce- lepădare de sine- răbdare- cădere- ridicare- mergem înainte, de cu seară până-n zori şi din zori şi până-n seară, ca voinicul din poveste, că-nainte mult mai este!

Răbdărică dragi mămici, ne-ar spune Părintele Cleopa!

Bucurii de mămică „casnică”

Dragilor

vă vorbeam zilele trecute despre provocările de zi cu zi ce-mi vin din partea copilaşilor.

De data aceasta, vă împărtăşesc câteva bucurii venite din partea copilaşilor.

Duminică am urcat spre Păltiniş cu familia să aducem apă. A fost minunat! În timp ce soţiorul a umplut bidoanele cu apă, eu am urcat cu fetele dealurile din apropiere. Spre surprinderea mea, am găsit afine şi frăguţe şi am început să ciugulim.

Au fost primele afine din anul acesta.

afine 8

În timp ce le culegeam, mă gândeam cu mulţumire cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cum ne-a dăruit o aşa bunătate în aceste micuţe fructe, pe care e nevoie să te osteneşti un pic pentru a le mânca. Mă uitam la micuţele mele cât de entuziasmate erau şi cu câtă bucurie culegeau cu mânuţele lor afine şi frăguţe şi-mi creştea inima de drag.

Azi, luni, am fost la bisericuţă şi am stat în prima parte a slujbei afară. Fetele cele mici s-au mişcat prin curte cu alţi copii, în timp ce mai cântau şi câte un „Doamne miluieşte”.

După masă m-am dus cu fetele la bazinul de înot.

poza-baz_olimpia-sb2

Am lăsat-o pe mezinucă la lectia de inot, iar cu mijlocia ne-am dus în parcul Sub arini. Timpul a trecut repede în parc şi când s-a făcut ora 18 şi noi trebuia să mergem s-o luăm pe micuţa de la bazin, au apărut nişte muzicanţi la cupolă.

80_big

Mijlocia, artista mea, s-a uitat cu interes şi ar fi vrut să-i audă cântând. După ce am îmbrăcat-o pe micuţa, mijlocia i-a spus micuţei că a fost în parc şi s-au hotărât să mai mergem un pic în parc. Zis şi făcut!

Când am ajuns în parc, concertul era în toi. Am descoperit că „formaţia” se numeşte „Famfara din Turnişor” (Turnişor fiind un cartier din Sibiu) şi că are program toată vara în fiecare luni între orele 18-20.

Mijlocia s-a dus pe scenă între muzicanţi, iar eu cu micuţa ne-am dus la leagăne şi tobogane. A fost minunat! Ne-am jucat în parc şi am cântat împreună „O lume minunată”…şi alte cântece…
Am stat până la finalul concertului, căci n-am putut s-o desprind pe mijlocia, care era fascinată de instrumente şi de muzicanţi. Ba, cântăreţul la orgă i-a promis că la sfârşit o lasă şi pe ea să cânte la orgă, ceea ce nu s-a mai întâmplat …

Da, oricum, a fost relaxant, deşi, la un moment dat, micuţei i se făcuse foame şi aş fi vrut să plecăm, numai că nu puteam s-o desprind pe mijlocia… Mezinuca a fost înţelegătoare şi răbdătoare şi, până la urmă, totul s-a sfârşit cu bine.

Când am ajuns acasă, micuţa, care nu-şi mâncase toată mâncarea la prânz, a „înfulecat” porţie dublă. Şi aşa, m-am convins încă odată că foamea rezolvă problema mâncatului…., dar a trebuit să refuzăm de două ori îmbierea cu napolitane a bineluiintenţionat domn muzicant care servea pe micuţii privitori la spectacol cu napolitane….

Siropul de muguri de brad şi ceaiul de seminţe de fructe de pădure m-au ajutat să ies mai repede din răceala care a năvălit peste mine

Dragilor

zilele acestea am fost cuprinsă de o răceală interesantă.

Da ştiu, e o consecinţă a unor greşeli de-ale mele. Asta e, îmi trag ponoasele! Partea proastă a situaţiei e că, atunci când eram tare sleită de puteri, parcă bucuria nu mai era cu mine. Vedeam totul în negru. Viaţa mă solicita mereu, rolurile trebuiau îndeplinite, ca mămică nu-ţi poţi lua nici măcar o zi liberă! Am avut totuşi şansa că s-au nimerit şi câteva zile de sărbătoare şi am putut să stau puţin şi în pat.

Însă de mare ajutor mi-a fost siropul din muguri de brad, pe care l-am făcut prin presare la rece şi despre care v-am povestit în articolul Din trăsnăile DoineI Blaga.

AICI AVETI IMAGINEA CU SIROPURILE. CEL DIN MIJLOC ESTE SIROPUL DE BRAD:

SIROPURILE IMG_5394

Chiar mă gândisem, în timp ce-i culegeam, că de ce o fi mugurii de brad la sfârşitul lunii mai când de fapt noi răcim mai mult în toamnă sau iarna? Ce rost are să fierbi mugurii şi să-i faci sirop sau să-i congelezi jumătate de an ca să-i poţi folosi când eşti răcit şi înfundat la nas? Eu cred că toate plantele comestibile au fost făcute să le consumăm la vremea „coacerii” lor, nu să ne facem provizii, căci mai demult nu erau nici congelatoare şi nici zahăr ….

Şi uite cum mi-a întărit Doamne gândul meu. Da aşa este să mâncăm la timp toate fără să intervenim în schimbarea compoziţiei lor cu ceva. Aşa m-a ajutat sucul stors din muguri şi cu un pic de miere… Şi chiar dacă nu suntem răciţi, o cură cu suc de muguri de brad cade bine organismului.

Şi încă ceva m-a ajutat: făina din seminţe de fructe de pădure. Anul trecut am făcut tot felul de cure cu tot felul de fructe de pădure: cu afine, coacăze, mure, zmeură, cătină. Am folosit mult storcătorul cu presare la rece şi am băut doar nectarul din fructe, iar seminţele le-am uscat. Aşa s-au adunat o mulţime de borcane. În iarnă am tot făcut făinuri din ele, cu ajutorul râşniţei, şi le-am adăugat la budinca de mere, dar tot mai aveam borcane şi mă gândeam ce o să fac cu ele că imediat apar fructele de pădure şi vom sări cu gura pe ele…Şi mi-a venit ideea să le râşnesc şi să le pun în apă călduţă să iasă din ele ce are de ieşit. Aşa am făcut aşa zise ceaiuri din aceste seminţe. Dar au o culoare aşa de frumoasă şi sunt aşa de plăcute la gust şi dacă mai pui şi un pic de mierie, cum spunea micuţa anii trecuţi, e o adevărată desfătare.

Da, Doamne mulţam!

Cura cu afine

Dragii mei,

astăzi, doresc să vorbim despre cura cu afine.

IMG_20180617_133004
Ieri, o doamnă, din biserica noastră, mi-a dat câteva foi tipărite despre

cura de afine.

Miezul informațiilor din acele foi erau:

Cura cu afine

Zilnic, se consumă 200-400 grame de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părțile stricate sau intrate în fermentație (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale).

O cură cu afine durează minimum 7 zile și maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei-patru săptămâni.

Interesante informaţii! Le puteţi găsi şi Dvs aici:

http://www.formula-as.ro/2010/931/medicina-naturii-44/afinele-12768

Întrebarea care se pune este: Ce facem cu aceste informaţii?

Noi am tot mâncat afine, dar nu ne-am propus în niciun an să facem cură de afine.

Ani la rând, cumpăram 10-15 kilograme de afine şi le congelam şi ne desfătam iarna cu tort de tapioca cu fructe de pădure…

Le ţineam la congelat vreo 3-4 luni şi apoi, le mâncam. În niciun an nu am mâncat măcar 4-5 zile la rând afine proaspete.
Şi aci e durerea, pentru că gândeam câş, gândeam aiurea, ne făceam provizii pentru iarnă, neglijând puterea momentului!…. Și cred că la fel ca mine gândesc mai mulţi: ne preocupăm să facem dulceţuri sau compoturi, dar ratăm ceea ce este mai preţios: mâncarea fructelor şi legumelor proaspete.

Nimic nu este mai preţios pentru organismul nostru decât fructele şi legumele proaspete!

Azi dimineaţă, am mers în piaţă. Mama mia! La ora 9 şi ceva, erau ticsite parcările. Mulţi disperaţi să-şi ia castraveţi pentru murat…., nebăgând în seamă pe tăntica care îndeamnă să cumpere „ultimile afine aduse de la/pe Transalpina”!
„No, ce bine, mi-am zis, las că aşa le iau eu… !” Şi i-am luat toate afinele, vreo 10 kg cu 10 lei kilogramul.

O bunătate! M-am şi apucat de băgat în gură. Doamne, ce bune erau! Proaspete şi bine coapte. Cineva a făcut nişte ochi mari când m-a văzut cum înfulecam.

Pentru ca anumiţi nutrienţi să ajute organismul, e nevoie să-i furnizăm în cantităţi suficiente şi o anume perioadă de timp. De aceea, e nevoie să facem cură de anumite vegetale, adică măcar o săptămână să mâncăm un anumit aliment crud valoros, în cazul de faţă, afine.

 

Așadar, mâncăm minim 150 de grame de afine dimineaţa pe stomacul gol. Putem mânca câte 150 de grame de afine şi de trei ori pe zi înainte de mâncare cu 30-60 minute.
Noi facem cură de anumite fructe valoroase în două feluri:

mâncăm dimineaţa timp de 1-3 săptămâni doar fructe sau

mâncăm câteva zile doar fructe de fiecare dată când ne este foame.

Nectar de afine făcut la storcătorul cu melc (cu presare la rece) de la Hurom

Afinele sunt foarte valoroase, dar nu prea „ne vine” să le mâncăm. Facem orice din afine: afinată, prăjitură, suc cu zahăr, dar nu să le mâncăm aşa „goale”, adică să băgăm mână după mână de afine în gură şi să le mestecăm. Nu, nu facem asta cu plăcere, din instinct, ci alegem un măr, o pară, dar nu afine, că-s cam acrişoare…

Vara asta, ne-a ajutat Doamne să ne procurăm un storcător de la Hurom şi astfel, am putut valorifica mult mai mult fructele de pădure. Aşa stoarse nu le-am mai simţit aşa de mult gustul acrișor.

Pentru că sunt putin acre, nu le puteam mesteca bine şi nu putem mânca multe. În schimb, un pahar de nectar, îl bem mai cu drag, mai ales copiii.

IMG_20160715_082418

Din afinele stoarse cu storcătorul Hurom, iese un nectar gros. Este pulpa intreagă, numai seminţele se separă. Iar seminţele nu le aruncăm, ci le uscăm şi le punem bine pentru iarnă, când le râşnim şi le folosim la ceai.

Doamne, mulţam!

Revin azi 3 iulie 2018

Afinele au apărut pe piață destul de repede anul acesta. Pe la mijlocul lui iunie, tronau pe tejghele. S-au copt mai repede anul acesta. Am mers să mă conving …

Azi, am început cura cu afine. Am nimerit în plin sezon și în plin preț bun.

M-am înarmat cu o ladă de afine și săptămâna aceasta, bag la potol…

IMG_20180703_090545

Am pus câteva și la congelat…