Arhive etichetă: ALIMENTE

Încurajări pe Cale

Dragii mei dragi
Cât de mult ne iubeşte Domnul! El este atent la toţi oamenii şi aude orice strigăt, cât ar fi el de înfundat…
Întotdeuna Domnul rânduie om să ne ajute…., vorba maicii Gavrilia, „El poate face şi din pietrele acestea fii ai lui Avraam” …
E o mare cinste că mi-a îngăduit Doamne să mijlocesc o asemenea bucurie pe care v-o împărtăşesc. Iată ce-mi scrie Cristina, prietena mea dragă, tocmai când colţii descurajării erau cât pe ce să mă cuprindă…:
“Draga mea Doina,
Mi-esti atat de aproape de inima mea neputincioasa! Chiar cu articolul de astazi am simtit ca rezonez atat de bine cu ceea ce spui.
Iti citesc si-ti tot recitesc cartile, ma uit si ma tot uit la filmuletele cu tine de pe youtube. Nu vreau sa spun ca esti grozava ca sa nu produc sminteala, dar am sa-ti spun cat imi esti de draga, cat ma incurajeaza cuvintele tale si curajul tau.
Imi inchipui ca sunt deseori si momente grele in lucrarea asta pe care o faci tu, momente care te lasa descurajata. Cred cu adevarat acest lucru, insa, te rog: sa nu te lasi! Ne dai atata tarie noua, mamelor!
Imi arat recunostinta pentru darul  oferit prin cuvintele tale insufletite si iti spun cu adevarat, surioara draga, te iubesc.
Domnul sa-ti fie mereu impreuna pe Cale.
Imbratisari si bucurie(asa cum m-ai invatat)!”.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
Fiţi binecuvântaţi dragii mei cititori! Vă mulţumesc pentru sprijinul vostru preţios! Facă-se voia Domnului cu mine şi cu voi cu toţi Amin
Vă aştept la Seminarul de nutriţie. Sunt în plin process al pregătirilor bunătăţilor de care vreau să vă fac poftă.
moara cu chifleIMG_5367

Pentru mămici cu copii mici, ca să evitate greşeala pe care am făcut-o eu în privinţa hrănirii copiilor

Dragile mele prietene mămici

Permiteţi-mi să mă confesez din nou. Citiţi cu inima deschisă aceste rânduri. Şi vă rog să-mi împărtăşiţi şi voi din luptele voastre interioare şi biruinţele în relaţia cu copii voştri.
Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am fost până de curând o mămică tare stresată şi prăpăstioasă, dar cu darul lui Doamne, am primit vindecare în multe părţi ale mele.

Cel mai mare dar şi primul pas în relaţionarea sănătoasă cu copiii a fost acceptarea feminităţii şi maternităţii şi trecerea de la depresie la bucuria trăirii vieţii binecuvântate cu Domnul. Povestea despre aceste aspecte am cuprins-o în recenta mea carte „Mă bucur că sunt femeie”.

A fost un timp în care am fost foarte stresată cu starea de sănătate a primei fetiţe şi cu sănătatea mea şi apoi de frică să nu păţesc şi cu celelalte fetiţe, am înfundat în ele fructe şi legume cu carul şi, uneori, timpul de hrănire era un moment foarte stresant…, mai ales când era vorba de legume.
De curând, am înţeles, am realizat şi eu, că cel mai important lucru este pacea sufletească, dragostea şi bucuria împărtăşită în fapte… şi că „leacul nu-i cu sacul”, cum spunea prietenul nostru doctorul R.

Un morcovel, un căţel de ustoroi, o frunză de salată mâncate zilnic cu dragoste, cu pace, cu linişte şi rugăciune, observ acum că fac mai mult decât „tonele” de fructe şi legume înfundate mai demult….

Abia acum am priceput şi eu că programamrea cea mai profundă a creerului nostru este atunci când nu-i creăm senzaţii şi expeienţe neplăcute... şi mă străduiesc să trec acum de la mult, la puţin şi bun, la exersarea hrănirii cu bucurie şi mulţumire, fără a-i presa în vreun fel pe puişorii mei, oferindu-le mâncarea benefică pe masă, fără a insita să mănânce tot… şi îi feresc cât pot de violenţele reclamelor, luându-i mai mult prin piaţă decât pe la supermarket-uri… şi muşcând cu poftă şi bucurie şi linişte din fructele şi legumele binefăcătoare, căci copii învăţă prin mimetism…
Mă străduiesc să le creez un mediu cald în casă, lepădând grijile vieţuirii în faţa icoanei Deisis din bisericuţa noastră, oferindu-le, pe cât îmi este posibil, un model echilibrat de alimentaţie şi (con)vieţuire, care va sta la baza propriei lor identităţi…,

mă rog Domnului să-mi ajute să-mi păstrez pacea şi să pot sta liniştită la masă şi să mestec cu bucurie legumele binecuvântate, pânica integrală şi celelalte bunătăţi, nepunându-mi nădejdea în ele că ne vor păzi de răceli şi de viruşi, ci în Domnul, Tatăl nostru ceresc care ne ajută să nu o luăm razna în contextul acesta în care trăim.

Acum mi-am clarificat ce alimente sunt benefice, ce combinaţii, le am toate adunate în cele trei cărţi Îndrăznesc să trăiesc sănătos, Slujire din bucătărie şi Cartea de bucate pe anotimpuri, pe care le recitesc, acum ştiu că obiceiurile nesănătoase mi-au dereglat creerul şi acum e nevoie de reprogramare… dar mai ştiu că acum cel mai important este relaţia cu puiuţii mei şi aici mai am de lucru…

Şi aşa cresc alături de puiuţii mei, învăţând zi de zi să fiu mămică.

Curaj şi răbdare!

Vă îmbrăţişez, dragile mele prietene. De dragul puiuţilor mei şi al vostru, valorific timpul la maxim rugându-mă, citind, relaţionând, dăruind şi darurile mă copleşesc.

Mulţumesc şi vă mulţumesc!

Domne, mulţam că, în sfârşit, m-am dumirit şi eu cum e cu mâncatu’ sănătos în realitatea reală în care trăiesc!

Dragii mei prieteni cititori

Azi am primit o nouă carte de la soţiorul meu. Un dar ceresc, care a venit să-mi aducă cele din urmă lămuriri pe care le căutam zilele acestea.

Cei care aţi citit cărţile mele

carti-DB

îmi ştiţi povestea deja…

Pentru cei care încă nu aţi reuşit să parcurgeţi cele 4 cărţi, aduc câteva lămuriri:

Sunt o femeie simplă care s-a apucat, în disperare de cauză, să caute să se trateze altfel decât cu medicamente.

Astfel, în disperarea mea, am scormonit şi am dorit să aflu cum e bine să trăiesc sănătos. Am pornit să aplic cele ce am aflat şi mi-a fost bine şi am început, în entuziasmul meu nativ, să povestesc cu prietenii.

Aşa am scris prima mea carte: Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Ea a ajuns şi în mâna „specialiştilor” şi aceştia mi-au spus cam aşa:

Doina, dacă tot vrei să înveţi pe oameni cum să mănânce sănătos (ceea ce eu nu făceam, adică eu nu învăţ pe nimeni, eu spun cum am făcut şi fac eu în unele aspecte ale vieţiii), spune-le adevărul…, spune-le cum e corect să gătească…,

Spune-le că oala sub presiune nu e bună, cuptorul cu microunde, de asemenea, amestecarea fructelor cu cerealele, la fel nu e bună…. Uite, citeşte cărţile astea şi-mi dă o listă cu vreo câteva c cărţi printre care: Alimentaţia inteligentă, Adevărul despre alimentaţie şi 365 de meniuri…, Nu hrăni cancerul

No, şi m-am apucat şi am citit disperată acele cărţi care m-or clătinat de la aşezarea mea în alimentaţia sănătoasă, terapeutică…

Fiind perfecţionistă, am început să fac cum scrie acolo.. Eram într-o stare de tensiune cu noile schimbări de nedescris….

am tot rescris la cartea Îndraznesc să trăiesc sănătos, de am ajuns la a 4-a ediţie…
Voiam perfecţiune de la mine şi pentru că nu reuşeam întocmai, aşteptam măcar de la „specialişti”…, dar m-au dezamăgit…

Să vezi fază: îi dau unui „naturist” odată nişte dovleac plăcintar copt, copt simplu în cuptor, fără adaosuri de miere şi mirodenii.. Eu eram atât de încântată de gustul acelui dovleac, ca el, acel naturist, să ia o gură şi să facă o strâmbătură că nu-i dulce…

Altă fază: citesc o carte a unui autor despre teoria alimentaţiei sănătoase şi mai citesc în altă carte, de acelaşi autor, reţete cu ingrediente şi combinaţii obişnuite, nu conform teoriei susţinute cu ardoare şi m-am nedumerit.. şi mi-am luat inima în dinţi şi am suna pe autor să mă lămurească şi acesta îmi spune că numai dacă e caz de boală … că mai putem să ne facem câte-o poftă… că nutriţie e grea şi pentru specialişti…

No, iar dezumflare pe mine….

Ideea e că voiam să mănânc sănătos, dar nu mai ştiam cum e să mănânci sănătos…, că toată lumea mâncă altfel de cum scriu cărţile amintite mai sus ..

Am fost atât de disperată să nu mai trec şi cu celelalte copile prin ce am trecut cu prima, că eram dispusă să mânc orice, numa’ să nu mai facem moldamin şi antibiotice şi vaccinuri… şi îndesam în copii la sălături din Grădina Ursului „de numa numa”.

Ideea e, şi mă tot repet…, că nu mere…, nu se poate să mânci exact ca la carte, să faci prea de tot faţă de majoritatea…, te sclinteşti…mai ales dacă eşti luptat de pofte ca mine…şi mai ai şi copii pofticioşi ca ai mei…, dar tot se poate câte ceva… noi am schimbat multe chestii.., dar mai avem multe …, dar mulţumesc Domnului că mi-a ridicat disperarea …

Şi mi-am revenit în fire…

Şi mă ţin de rânduiala binecuvântată a Mamei noastre, Sfânta Biserică dreptmăritoare cu cele 4 posturi, desigur că nu-i obligatoriu să mâncăm peşte tot timpul când scrie în calendar… şi ne axăm pe roadele pământului la vremea lor şi nu-i foc dacă mai mânc din când în când şi o prăjiturică din aia cremoasă….care mă tot ispiteşte…

Vă sunt datoare cu încă două cărţi şi apoi închei „subiectul mâncare…” (De ce nu putem mânca şi trăi sănătos şi Mănânc sau nu mănânc. Mănânc şi plâng).

Vă rog să vă rugaţi să reuşesc să închei treaba asta cu mâncatul şi să trecem la alte lucruri „mai serioase”, vorba unei prietene şi foste colege de liceu care acum locuieşte în Italia şi mă stimulează să învăţ şi eu italiana, păi, dacă eu tot mâncare am în cap…, când să mai învăţ italiană…, în schimb am dat în vorbiri în limbi străine cu nutriţia mea….

După ce voi aduce acele lămuriri promise, cu ajutorul lui Doamne, voi aborda alte subiecte, cum e subiectul relaţiei părinte-copil.

Vă îmbrăţişez şi doresc ca pacea Domnului să domnească în inimile noastre, ori de mâncăm, ori altceva de facem….

După acru, iarăşi dulce: Cura de pepene

Dragilor

Iată-ne în plin sezon estival! Căldura mare şi-a intrat, în sfârşit, în drepturi depline!

Aseară, deşi geamul era deschis, în cameră se simţea un aer înăbuşit şi mă gândeam la cei care locuiesc la bloc…

Sunt extrem de recunoscătoare pentru căsuţa noastră!!!

Ei, şi pe asemenea căldură, un pepe rece este cel mai potrivit!

Ieri, am cumpărat primii pepeni….

vitamine-si-minerale-pepene-rosu
Deşi ni l-au tăiat în două, deşi l-am gustat, tot nu a fost cel mai reuşit pepene… Ăsta e riscul cu pepenele: îl guşti din mijloc, unde e mai dulce, dar extremităţile sunt încă necoapte, verzi sau veştejite…. sau bătucite de la trasport…

Oricâte incoveniente ar fi cu pepenele, el rămâne una dintre plăcerile noastre gastronomice cele mai mari.

Ideea e că e nevoie să fim atenţi cum îl consumăm.

Specialiştii spun că pepenele este unul dintre alimentele care putrezesc foarte repede în organism şi produc fermantaţiile cele mai mari, de aceea, e nevoie să-l mâncăm separat de alte alimente.

Majoritatea dintre noi ne-am obişnuit să mâncăm pepenele după masă ca desert, iar acum noi facem eforturi să dezrădăcinăm acest obicei şi să-l mâncăm pe stomacul gol sau la distanţe de 2-3 ore după mâncare.

Am intrat un pic în pielea copiilor şi am început să fiu deschisă şi la modalităţi distractive de a consuma alimentele.

Am pus suc de pepene în formele de îngheţată.
Sunt superbe…

După ce ne-am acrit destul cu coacoze, acum ne desfătăm din plin cu pepenii gustoşi…roşii şi galbeni…

Doamne, mulţumim!!!!!

Treaba asta cu mâncatu’ sănătos e complicată rău în căp’şoru meu mărginit

Dragilor

Întotdeuna am avut aşteptări de la profesori şi învăţători. Îi voiam perfecţi, îi voiam să facă întocmai, literă cu literă ceea ce spuneau sau scriau, dar am avut multe dezamăgiri şi am trăit multă tristeţe.

Una scrie teoria, altele sunt practicile. E uşor să spui teoria, dar e complicat s-o aplici întocmai.
Şi nu-i mai bine de cel care nu ştie, măcar are linişte…, pe când eu.. nu sunt nici car, nici în teleguţă, n-am atins idealul, dar nici „ca toată lumea” nu mai pot să gătesc şi să mânc… atâtea teorii despre alimentaţie sănătoasă şi atâtea dezamăgiri din partea celor care o propovăduiesc (dintre care cel dintâi sunt eu) ce să mai zic…, mă copleşesc ….

Şi ca să n-o iau razna… unica scăpare este Doamne şi Biserica Lui, pe care porţile iadului nu o vor birui…, chiar dacă tiparul a luat-o razna şi a tot repetat „Dezlegare la peşte”, Dezlegare la peşte” şi acolo unde n-a fost cu ani în urmă.

Gata! Nu mă mai uit la alţii din jur, nu mai am aşteptări, pretenţii, ci privesc la Doamne şi la sfinţii mucenici… Îmi dau seama că a te hrăni acum benefic e mucenicie curată…, e precum se fereau mucenici de mâncărurile jertfite idolilor… (cine are minte de priceput, să înţelegeagă…sensul la care am gândit) şi se face pe cont propriu …fără să aştepţi de la om izbăvire sau încurajare…Nu-i de unde: căci „toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul” (Psalmul 13, 3) sau „ne am depărtat, toţi ne am abătut, împreună netrebnici ne am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul”. (http://molitfelnic.ro/rugaciune-pentru-chemarea-milei-lui-dumnezeu/)
Rânduielile de veacuri ale Sfintei noastre Biserici sunt o puternică armură pentru a face faţă la atâtea avalanşe şi vârtejuri.

Am dorit să ajut lumea, dar n-am ţinut cont că singura pe care o pot schimba sunt eu şi eu sunt tare încăpăţânată şi tare pofticioasă…

Ce e scris în cărţi e perfect valabil, teoria e argumentată cu demonstraţii ştiinţifice, dar nu ştiu pe nimeni s-o respecte întocmai ca şi stil de viaţă, ci doar pentru terapie: când te taie la os, ţii regim, când te simţi bine, uiţi şi te simţi bine… A fost o perooadă atât de fericită… era harul, iar acum se probează dacă zidul e destul de puternic…, dar suntem slabi, neputincioşi ….

Chiar zilele acestea am vorbit cu o autoritate în domeniu şi mi-a spus că „nutriţia este grea, chiar şi pentru specialişti (darămite pentru mine mititica, care am îndrăznit să mut munţii gusturilor delicioase) şi că uneori mai putem gusta aşa de poftă” şi ce nu merge…

…….. mă închid în coşmelia mea şi Îl rog pe Domnul să aibă milă de mine.
Rugaţi-vă pentru mine!

PS: Vă datorez mulţumiri pentru că v-aţi rugat pentru fetiţa mea cea mare, care a intrat la liceu. Domnul să vă răsplătească dragostea. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Şi cu mâncatu’ …, mai ales, după cursul de bucătărie de azi, după atâtea discuţii de bunătăţuri… ce să mai …, mănânc şi plâng, mănânc!

Ideea e să ne păstrăm pacea, căci nu mâncarea e totul…..

Eu aleg acum să-mi mut atenţia pe alte subiecte, deşi paralel lucrez la cartea despre lupta cu poftele…

Nu disperaţi! Doamne e cu noi şi va fi până la sfârşit şi El e hrana noastră…., căci, la urma urmei, sufletul e cel care hrăneşte trupul!

Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!, zice Domnul

Încă o săptămână de cireşe

Dragilor,

cura de cireşe continuă!

Sâmbătă am găsit în piaţă o ofertă de cireşe la 5 lei kg. Am luat mai multe kilograme şi zilnic ne desfătăm cu câte un bol mare de cireşe.

80600

Sunt atât de bune şi de gustoase, sunt o prăjitură perfectă făcută de Doamne al nostru iubitor!

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a portofelului soţiorului, vom continua cura de cireşe şi săptămâna aceasta.

Apoi, vor veni coacăzele negre.

Am observat că au apărut şi vişinile.

visine-proprietati

Ele sunt mai acre şi nu prea le plac copiilor…

O să cumpăr să le mai fac câte un compoţel. Azi mă gândesc să încerc să fac pentru mâine un tort de vişine cu tapioca.

CU TORTUL 8 Martie (29)

Să vedem ….

Dar parcă nu-mi mai vine să deteriorez prin prelucrare şi combinaţii grele aşa bunătate de fructe.
Noi ne străduim să mâncăm cu îndestulare fructe şi legume proaspete de sezon, abţinându-ne să dăm banii pe alte „ispite”.

Din experienţa anilor trecuţi, am observat că, făcând acest lucru, suntem feriţi de răceli şi alte viroze sau alte boli şi în plus avem aşa o voiciune care am văzut că lipsea atunci când ne concetram pe multă mâncare gătită şi pe animaliere.

Şi în plus, e atât de simplu şi de rapid să pregăteşti masa…. şi digestia e atât de bună….

Mulţumim ,Doamne, pentru toate roadele pământului cu care ne bucuri în fiecare sezon al anului!

Ce mai fac eu cu ajutorul morii de cereale

Dragilor

În după masa aceasta am bucătărit ceva mai mult.
Am făcut lapte de soia şi chiftele din pulpa ce a rămas de la stoarcerea laptelui.

Am făcut lăpticul de soia cu ajutorul storcătorului cu melc de la Hurom.

HH-Elite-gri-2

Până să avem acest storcător, ani la rând am făcut lăpticul de soia cu belnderul.

Aici aveţi filmuleţul în care veţi vedea cum făceam eu laptele de soia cu ajutorul blenderului:

De multicel n-am mai făcut lăptic de soia!

Am băut cu atâta plăcere o cană mare de lăptic cald îndulcit un pic cu pastă de curmale. Am adăugat şi un pic de pulbere de vanilie. Un deliciu!

Nu ştiu altora cum li se pare, dar mie mâncarea din vegetale îmi cade atât de bine şi este atât de uşoară. Însă aceasta are un neajuns: nu are gust îmbietor, dacă nu ştii s-o condimentezi.

Ei şi aici voiam să ajung: la condimente!

Făcând chiftelele de pulpă de soia, mi-au trebuit condimente şi am constatat că mai era puţină pulbere din mixul meu de condimente, aşa că am luat repejor un bol şi am adunat câte o mânuţă din fiecare condiment şi le-am amestecat.

Am pus de toate: boabe, sau mai bine seminţe de coriandru, condimentul meu preferat, boabe de ienupăr, de ienibahar, de schinduf, de muşar, busuioc, maghiran, oregano, isop şi nu mai ştiu ce mai era prin acele punguţe îngrămădite în cutia cu condimente. Le-am amestecat bine pe toate şi apoi le-am pus în moara de cereale

Picture1

şi le-am mărunţit într-un minut. Doamne mulţam!

Mare binecuvântare îmi sunt aceste unelte în bucătărie! acum îmi doresc mult un malaxor pentru frământat aluatul, unul aşa pentru vreo 5-6 Kg de aluat. Şi îmi mai doresc un blender mai puternic pentru a face paste mai fine din resturile de lăpticuri.

Deja i le-am pus pe listă la doamne şi aştept cu multă răbdare. Vor veni la timp.

Din trăsnăile lui Doina Blaga

Dragilor,

iată au înverzit şi au înflorit câmpiile!!!! Ieri după masă, „am scăpat la iarbă”…(Hi, Hi) şi ca o capră, m-am avântat pe dealuri şi pe munţi și am adunat tot ce am găsit.

Am cules flori de salcâm şi murugi de brad. Venind acasă, mi-am zis: No, acum ce să fac cu „bogăţia” asta? Am pus o parte din muguri la congelat, iar o punguţă am pus-o în frigider. Iar florilor de salcâm le-am zis: Hai să vă fac sirop la rece. Le-am pus în storcătorul meu minunat cu melc şi le-am stors. A ieşit aşa o jumătate de borcănel de 400 g. Am adăugat ”mierucă” (miere) şi gata. L-am pus în frigider. Dimineaţă, le-am pus fetiţelor câte o linguriţă de siropel în păhărel şi apoi le-am umplut păhărelul cu apă. Am adăugat şi un pic de suc de lămâie. Un deliciu!

Când am ieşit de la slujbă dimineaţă, am văzut după un gard flori de soc. Şi m-am uitat în sus să văd pe Cineva…, în dreapta, nimeni. În stâga, nimeni. Şi în urmă. Acolo, am văzut pe cineva şi i-am zis: s-o supăra vreocareva dacă iau vreo câteva flori? Puteţi lua, că şi aşa se scutură, a zis nenea acela. Astfel, „am furluat” vreo 9 flori de soc. Când am ajuns acasă, le-am pus şi pe ele în storcător, dar numai florile, nu şi codiţele şi le-am stors. A ieşit acolo vreo 50 de ml de suc cred. Am adăugat 3 linguri de miere, am amestecat, am pus capacul la borcan şi l-am pus în frigider. Apoi, am luat o bucăţică de ghimbir şi am pus-o în storcător şi apoi am adăugat un pahar cu apă în storcător şi a ieşit o socată de mai mare dragul, pe care am savurat-o cu mare plăcere.

După ce mi-am astâmpărat setea, am stors mugurii de brad. Am stos cred că vreo 300 g de muguri şi mi-a ieşit vreo 3 sferturi de borcan de 800 de grame de suc. Am adăgat miere până ce s-a umplut borcanul, am amestecat bine şi l-am pus și pe el la frigider. Mâine, vor face proba prinţesele… Dar arată aşa de fain! Ca un suc de kiwi…

No, şi toată treabuşoara asta mi-a luat nu mai puţin de o oră din timpul meu preţios, dar s-a meritat. Când bei un suc din acesta, simţi seva pământului cum pătrunde în tine şi-ţi învigorează trupul amorţit şi-ţi defundă nasul şi creierul… şi toate.

Priviți, acestea sunt borcănele. Cum te uiţi, de la dreapta spre stânga: sirop de flori de salcâm, sirop de muguri brad şi sirop de flori de soc. Se vede mierea zaharisită care s-a depus.

SIROPURILE IMG_5394

A apărut varza albă de vară

Dragilor

ieri am făcut prima salată de varză albă de vară.

varza.jpg2

O bunătate!

Se topeşte în gură de fragedă ce e! Am găsit un nene care se lăuda că a cultivat-o îngrădină „în aer liber”. Dar oricum, gustul spunea că e totuşi de-a noastră şi nu de la vecini…

În fine, mi-am propus să fac o cură de salată de varză. Şi aşa am cam adunat kilograme cu mâncatul merelor seara, le voi schimba cu salată de varză…

varza

Se spune despre varză că ajută la slăbit… Dar eu nu urmăresc să slăbesc, deşi vă spun drept că am început să-mi mut privirea de la burţile altora spre soldurile mele, şi nu-mi prea plac cum arată….

Dar tot nu vreau să fac motiv din asta ca să mănânc varză. Mănânc varză că mă hrăneşte şi că acum e vremea….

Apropos de mâncat, ne vom întâlni din nou într-un Seminar gratuit în care vom povesti despre mâncatul compulsiv…. Va dau detaliile în zilele ce urmează.

Până atunci, nu pregetaţi să treceţi prin piaţă să luaţi o varză albă… şi uitaţi-vă şi la vânzători…Angrosiştii au câteva indicii…, dar sper să-i dibuiţi pe producători!

La cumpărături cu ….. soţiorul

Dragele mele prietene

de data aceasta vreau să vorbim despre ceva ….mai banal…
Zilele trecute v-am tot ridicat în dimensiuni înalte, dar acum vreau să vă povestesc ceva cotidian: despre cumpărături.

În mod obişnuit, mie îmi place să merg la cumpărături singură, în niciun caz cu soţiorul. Când mă duc la cumpărături în marile magazine, îmi place să mă uit la toate aspectele, să cercetez, să citesc etichetele, să mă socotesc ce-mi trebuie şi la ce-mi trebuie, să-mi socotesc bănuţii şi alte celea… Lui nu-i place. El întotdeuna are clar în cap ce vrea să cumpere şi ia de unde i se pare mai „fain”. Şi se grăbeşte tot timpul. Şi pe bună dreptate se grăbeşte, că chiar n-are timp. Nici eu n-am timp, dar aşa am apucat …să-mi tot fac socoteli, să mă gândesc şi răsgândesc şi apoi să nu cumpăr sau să cumpăr şi apoi să mă simt vinovată că de ce am cumpărat sau n-am cumpărat.
Ei bun. Iată-ne în plină acţiune: „Eu mă duc să-mi cumpăr ceva, vii şi tu?”. Mda… „Vorbeai zilele acestea de o rochie… Poate-ţi găseşti o rochie… ”.

Am plecat. Simţeam o tensiune… ciudată. Am conştientizat-o imediat. Priveam cum schema vizavi de subiectul în discuţie, de a merge împreună la cumpărături, voia să intre în funcţiune. Am început să zâmbesc… Ce interesant…! Iată cum funcţionează schemele astea..intră aşa pe pilot automat şi te subjugă! Dar de data asta n-am vrut să mai intru în joc şi nu am reacţionat după cum îmi venea să reacţionez. Am făcut o rugăciune să rezist de a manifesta acel discomfort şi am început să privesc din alt punct de vedere această provocare şi să-mi zic: Uite am posibilitatea să merg la cumpărături, e o ocazie, de ce s-o ratez pentru că eu nu am chef să-mi tai voia şi să mă pliez pe timpul şi ritmul soţiorului.

Dar ce bine a fost…! Am avut şi consultant şi admirator la rochie…

sot-rochii-sotie1

Ei, ce aş fi ratat….!

Bun, cu rochia am rezolvat.

Acum mergem la raionul de alimente.

shopping-supermarket-2-660x400

Mama mea, ce mirosuri acolo, ce imagini…!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu când e vorba de mirosuri de mâncare, am o chestie ciudată, mă apucă foamea…, chiar dacă sunt „mâncată”. Şi năvălesc şi poftele de ..ceva dulce…

Am vrut să iau ceva… M-am tot uitat…, dar pur şi simplu nu era ce să iau. Din magazinele mari, nu ai ce lua, dacă citeşti etichetele… Aaa, poţi să iei, să bagi în gură şi, după aia….,vezi tu cum te descurci cu regretele că nu-ţi mai intri în fusta preferată…

Doamne, ce m-a mai luptat pofta să cumpăr ceva, ceva din aceea ce mirosea aşa de îmbietor…!

Dar şi de data asta, cu ajutorul lui Doamne, am rezistat să cumpăr „ispite” şi m-am concentrat pe alimente integrale. Aşa lucrurile sunt simple: măsline naturale, fulgi de cereale integrale, nucă de cocos, migdale, arahide, avocado şi alte alimente integrale ce le-am mai găsit în acel supermarket.

De obicei eu mă aprovizionez cu majoritatea alimentelor din categoria cereale, leguminoase şi seminţe prin comandă la firme ce fac distribuţie acasă. Dar uneori se întâmplă să găsesc şi prin supermarketuri preturi bune. Uite de data aceasta am găsit orz decorticat la preţ bun…

Îmi amintesc de altădată. Ce nebunie era când nu aveam habar ce să iau de mâncare. Înnebuneşti uitându-te la zecile de sortimente de pâine, de făinuri, de zahăr, uleiuri…de toate celea… După ce să te iei? După preţ…cel mai ieftin…dar toate sunt la fel de … rele, şi cele ieftine şi cele scumpe… Uneori un leu în plus e ambalajul…

Am ajuns acasă târziu şi … cu foame… Măslinele au fost salvarea mea. Ce bunătate: măsline cu usturoi, salată verde şi chiflă din făinuri integrale. De data aceasta măslinele naturale sunt aşa de bune! Mai mult se simţea gustul de murat…decât de sare… Doamne mulţam!
Iar noaptea am dormit liniştită, fără să mă simt, ca alte dăţi, vinovată după ce veneam acasă de la cumpărături…

Doamne, mulţam!

Dimineaţă am spălat rochia şi abia aştept să se usuce…

Doamne cât de minunat ai făcut-o pe femeie..ce frumuseţte, ce farmec…şi rochiile…o splendoare…

Abia acum văd şi eu ce bine că sunt femeie şi MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Şi mai mult, mă bucur că Domne mi-a dat fete..ce superbe sunt în rochiţe….dar eu nu am avut ochi să văd toate acestea până acum…Cele care mi-aţi citi cartea, ştiţi la ce mă refer.

Rochiile şi fustele măresc farmecul feminin atât de mult..

Poza cu rociile am luat-o de aici:

http://www.agentiadepresamondena.com/paul-brockman-barbatul-care-i-a-daruit-sotiei-55000-de-rochii-in-56-de-ani-de-casnicie/

sot-rochii-sotie1