Arhive etichetă: apa

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

Azi am mai urcat un pas spre creşterea interioară şi am lepădat frica

Dragilor

Sunt atât de bucuroasă, încât nu am putut să adorm… Iar m-o apucat entuziasmul…!!!

Azi, cu ajutorul lui Doamne, numai cu ajutorul lui, căci altfel n-ar mai ţine cauciucurile coapte…, am fost la Ocna din nou. De data asta, am luat-o şi pe prietena mea, minunata mea prietenă, Ancuţa!

A fost o după masă faină de tot.

Ancuţei i-a plăcut mult, mai ales în lacul cu viermişorii roşii.., în Lacul Ocniţa…, căci acolo, a fost apa mai caldă. Curioasă, o las cu fetiţele în parc şi fug şi eu să testez apa din Ocniţa, căci îmi fusese cam rece în Brâncoveanu. Caldă, caldă… Intru să văd dacă mă ţine…, căci e mai puţin sărată decât la Brâncoveanu… şi minune, mă ţine…. Nu-mi venea să cred că stau în apă…., că stau în Ocniţa, că înot, fără să mă scufund, aşa cum am crezut atâţea ani…

De vreo 13 ani tot vin aici şi n-am intrat niciodată în Ocniţa ca să înot, m-am tot ţinut de bara scărilor…, căci nu ştiu să înot…, dar acum constat că apa mă ţine şi pot să merg în larg… Ce minunat, ce frumuseţe… ! M-am simţit de parcă aş fi fost la mare…. şi mă gândeam: cum, Doamne iartă-mă, am putut sta departe de o aşa binecuvântare , de o aşa plăcere de a merge prin apă…? Cât de relaxant e…

Da, frica m-a ţinut departe, dar acum constat că ea nu mai are stăpânire asupra mea….
Am lepădat-o şi o lepăd…. şi urc pe Cale”.

Doamne, mulţam fain pentru bucuria din după masa asta… A plecat tot stresul…, toţi nervii, când au văzut atâta relaxare pe apă…

Vreau să înot, să învăţ să înot şi în apă dulce….Apa are un efect asupra mea extraordinar, pe care l-am ratat până acum… .. din cauza unei frici absurde…

Pesemne, după o vârstă, îţi mai vine şi mintea la cap…. şi atunci te gândeşti…: „Ce şi cum s-a întâmplat că toate s-au dus…, că eşti om nou….?

Mă mir şi mulţumesc. Că ce pot să fac altceva…

Azi am trăit urcarea pe încă o treaptă a creşterii mele şi sunt bucuroasă …

Sintagma „Toate le pot în Hristos Cel care mă întăreşte!” nu s-o spus degeaba…., chiar funcţionează!

Pentru mămicile care stau acasă cu copilaşii

Dragile mele mămici,

Iată, a început vacanţa de vară!

O mare bucurie pentru copiii noştri şi o mare provocare pentru noi, mămicile care stăm acasă cu ei toată ziua.

Dacă în timpul anului şcolar mai aveam un timp de răgaz pentru noi, cât timp ei erau la şcoală, iată-ne acum, împresuraţi toată ziulica de 3 sau mai mulţi copiii. Nu ştiu ai voştri copilaşi cum sunt, dar ai mei sunt tare energici: vorbesc tare, se agită şi se hârâie unii cu alţii. Ce să mai zic? E o mare provocare să-mi păstrez cumpătul, pacea şi bucuria în „atare situaţiune”.

Până nu demult, simţeam o mare apăsare statul acasă cu copiii, mai ales că nu avem unde să-i las „să zburde”, să-şi consume energia, ci stăteau în jurul meu şi se agitau, iar eu eram cu capul plin de lucruri de făcut: ba examen de titularizare, ba vreun alt examen, ba vreun proiect de realizat, ba o carte de finalizat la termen limită.

Vara aceasta însă, mi-am propus să las totul deoparte şi să intru în pielea copiilor. În seara aceasta voi completa programul de vacanţă.

De mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, începem cursul de înot. Voi învăţa alături de mezinuca mea să înot. Voi lăsa grijile lui Doamne şi, timp de o lună, o să ne bucurăm de bălăceală în apă.

Apoi, dacă se vor înscrie suficiente persoane, vom face o tabără în 3-7 august. Dacă nu facem tabără, în august ne ducem la Văratec la tuşi’.

Între timp, o să mergem în parc şi o să ne jucăm cu alţi copii. Dacă vreţi să veniţi cu noi în parc, vă aşteptăm! Vom merge şi prin împrejurimile oraşului să descoperim frumuseţea localităţilor vecine (cu ocazia aceasta nădăjduiesc să descoper un loc minunat pentru tabără). O să facem tot felul de activităţi minunate. Abia aştept!

O să vă povestesc din când în când din „realizările” noastre.

Vara aceasta vreau să mă bucur de fiecare clipă petrecută cu copilaşii mei mici, căci, ca mâine, n-o să mai vrea să mai stea cu mami. Mă uit la prinţesa mea cea mare: tânjesc s-o mai pot ţine în braţe sau pe genunchi şi să ne jucăm de-a „aşa călărăsc prinţesele, domniţele şi haiducii”.

Apropo, luni, marţi şi miercuri (22, 23, 24 iunie) are examenele pentru admiterea la liceu. Vă rog să vă rugaţi pentru ea, pentru Steliana, steluţa mea strălucitoare!

Mulţumesc Domnului că, în sfârşit, am o vară liberă, că am făcut efortul să mă debarasez de multe alte lucruri care voiau să-mi fure timpul de a fi cu copilaşii mei, de a fi prezentă şi cu mintea lângă ei.

Azi am avut o mare revelaţie.

Deşi am acceptat să stau cu copilaşii acasă, totuşi uneori mă mai bântuiau gândurile că aş putea face şi altceva, că aş putea şi eu să lucrez undeva şi să câştig bani. Simţeam cumva că nu fac mare lucru că stau cu copii acasă. Făceam lucrurile ce trebuie făcute în casă şi cu copii, dar lipsea ceva…, aşteptam ceva de la soţ ….

Şi azi, citind în cartea, care mi-a pus-o sub nas soţiorul meu minunat, cartea „Uşor de iubit, greu de disciplinat”, am înţeles ce aşteptam: nu aşteptam ca soţul să-mi mulţumească pentru ce făceam, ci aşteptam o confirmare că ceea ce făceam era preţios, valoros… Dar pentru a primi acea confirmare de la alţii, era nevoie să mi-o ofer chiar eu, să conştientizez eu mai întâi că ceea ce fac e valoros şi e util pentru familie, pentru soţior şi copilaşi.

Şi iată, că abia azi, Domnul a rânduit să înţeleg că sunt o persoană valoroasă, că, prin ceea ce fac, contribui la buna funcţionare a familiei mele, la creşterea şi dezvoltarea membrilor ei, că şederea mea acasă e importantă şi folositoare, că lucrul meu e preţios, pentru că ajută membrilor familiei mele. Şi pe bună dreptate. Să mă gândesc numai la cât de mare e faptul că le fac în fiecare zi păpică proaspătă şi sălăţică şi mă străduiesc să le procur fructe proaspete de sezon, că zilnic povestesc cu fetiţele ce au învăţat la grădiniţă şi la şcoală, că atunci, când soţiorul meu vine acasă, eu îl întâmpin cu bucurie.

Ce mare binecuvântare este că pot sta acasă cu copilaşii! Mulţumesc Domnului pentru aceasta!

Astăzi, am mers la bisericuţa pentru surdo-muţi şi a rânduit Doamne să vină să slujească acolo Părintele profesor Dumitru Abrudan, fostul meu profesor de Vechiul Testament, pe care l-am salutat cu mare bucurie.

La finalul slujbei părintele Abrudan ne-a spus un cuvânt în care a povestit de bunicul său, care în anul 1913 a plecat în America, într-o zi de duminică, după ce şi-a botezat cel de-al 6-lea copil. A plecat departe, peste oceane, lăsându-şi nevasta singură cu cei 6 copii. De acolo i-a trimis bani cu care ea le-a rânduit copiilor cele trebuitoare şi a căsătorit fetele.

În timp ce povestea părintele, mă gândeam ce vrednice erau femeile de odinioară: să rămâi cu 6 copii, să lucrezi pământul, să fii puternică şi să înfrângi atâtea temeri câtă tărie de caracter trebuie să fi avut? Iar eu, cu atâta confort, sunt atât de slabă uneori.

Da. da. E bun confortul, dar îţi moleşeşte caracterul….

În schimb, provocările şi răspunsurile la provocări te fac puternică.

Foarte importantă este pacea sufletească. Să ştii că ai un rost şi ai o valoare în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor tăi. Oamenii sunt cu slăbiciuni, cu lipsuri… De aceea, raportarea noastră trebuie să fie la Dumnezeu. Şi azi, în evanghelia zilei, Domnul ne-a spus să nu ne îngrijim de ce vom mânca…, ci să „Căutăm mai întâi Împărăţia cerurilor, dreptatea şi toate se vor adăuga nouă”, adică să ne împlinim chemarea de femeie, să dăm, în primul rând, ajutor soţului şi copilaşilor… şi făcând acestea, săvârşim un lucru mare. Să ne bucurăm de momentele prezente, de ceea ce este şi să nu zicem. „Dacă aveam şi eu…, dacă …dacă…”.

Nu, ci să împlinim cele ale momentului respectiv, adică acum când sunt mici copilaşii să fim cu ei trup şi suflet, iar soţilor noştri să le oferim atenţia şi disponibilitatea noastră şi lucrurile se aşază altfel atunci în familia noastră şi în sufletul nostru. şi printre picăţele să ne culltivăm mintea şi sufletul prin lecturi, rugăciuni şi meditaţii şi să nu ratăm oportunităţile de perfecţionare continuă. (Apropos, eu fac, printre altele, un curs de bucătar).

Nădăjduiesc să „prindeţi” ideea.

Vă doresc o vacanţă plină de pace şi bucurie dimpreună cu puiuţii voştri şi cu soţiorii voştri.
Vă îmbrăţişez cu drag mult, mult!

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Dragii mei dragi

Astăzi doresc să vorbim despre ceva important pentru sănătatea noastră. Este vorba despre curăţarea stomacului şi a intestinelor.

Zilnic mâncăm, zilnic ne spălăm farfuria, dar stomacul şi intestinele?
Majoritatea specialiştilor în nutriţie, pe care eu i-am consultat, susţin că toate bolile trebuie tratate mai întâi la nivelul tubului digestiv, căci sănătatea începe şi se sfârşeşte în intestine. Mai concret, să avem grijă că ce băgăm în gură trebuie să şi iasă afară.

Şi acum cum putem să ne curăţăm castronelul interior, stomăcelul şi intestinele?
Simplu! Să bem apă!

Noi am început treptat şi ne-am obişnuit ca în fiecare dimineaţă să pregătim o oală cu apă călduţă şi s-o punem în cănuţe şi să o răsturnăm pe gât. Ne mişcăm puţin şi apa călduţă merge direct în intestine şi împinge resturile afară. Şi aşa facem curat şi loc la păpica proaspătă şi valoroasă ce aşteaptă s-o savurăm.

Eu am o cană cam de 350-400 ml şi pe aceea o beau în fiecare dimineaţă. Când mă trezesc, pe la ora 5, am gura uscată şi mă duc repede să spăl dinţii apoi încălzesc apă şi o pun în cană şi o rostogolesc dintr-o dată pe gât şi până ce mă învârt de două ori prin bucătărie să pregătesc şi pentru ceilalţi ce le trebuie, mişcările peristaltice întră în rol şi resturile se împing afară. Simplu.

Noi avem impresia că pentru a ne vindeca trebuie să facem nuş’ce tratamente complicate şi costisitoare, dar ne înşelăm.

Vindecarea trupului este asemănătoare cu vindecarea sufletului, vindecarea spirituală. De multe ori mergem la duhovnic şi ne aşteptăm să ne dea nuş’ce canon cu nuş’ce postiri grele sau mii de metanii sau să dăm nu ştiu câtă milostenie şi când colo duhovnicul ne spune simplu: „Te iert şi te dezleg! Du-te şi nu mai fă ce ai făcut, iartă şi tu pe cei care îţi greşesc. Să nu te culci până nu faci liturghia iertării (pe care o aveţi detaliată în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos) cu fiecare persoană care te-a mâhnit. Aşa vei curăţa sufletul de orice urmă de mizerie, de păcate şi încă ceva, iartă-te şi pe tine, acceptă-te că eşti neputincios, că nu poţi să faci nimic bun fără har, fără ajutorul lui Dumnezeu şi acest har îl primeşti la Biserică. Vino aici cât poţi de des, ca să primeşti viaţa, adică Sfânta Împărtăşanie. În Biserică vei învăţa toate, numai să fii atent la cuvintele ce se rostesc!”.

Dar noi ne scandalizăm: „Ce? Numai atât? Ce ştie Părintele acesta. El nu ştie cât de păcătoasă sunt eu. Lasă că mă duc eu la alt preot.

Dar lucrurile sunt simple şi clare:

Domnul ne iubeşte şi este gata să ne ierte totul, dacă ne hotărâm să venim la El cu toată inima. Să ne acceptăm nimicnicia şi să ne smerim în faţa marii Lui bunătăţi.

Noi aceştia de azi nu mai putem să facem nuş’ce asceză. Asceza care ni se cere este să ne îngăduim unii pe alţii şi tot ce facem, să facem cu Doamne.

Să ne ajute Domnul „să ne iubim unii pe alţii şi toată viaţă lui Hristos să i-o dăm!” Amin

P.S: Şi cu toate că e simplu să beau apă dimineaţa şi să mă rog, uneori mi se pare atât de greu. Dar mi se pare doar! Mai e şi lucrarea celui rău.

Dar, să facem ce trebuie făcut, fără prea mult stat pe gânduri.

Să mergem la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu simţim nuştiu ce tresăltare sau sentiment pios, să mergem acolo. Doar în Biserică sufletul este la el acasă. Acolo e locul cel mai iubit de sufletul nostru, deşi trupului nu-i prea place să se ostenească şi potrivnicului (diavolului) nici atât. El face tot posibilul să ne dea indispoziţii şi preocupări „colaterale”. Dar, odată ajunşi la Biserică, strigăm în inimă cu psalmistul: Doamne mulţumim că „la Tine am scăpat”. Că am scăpat de mrejele bucătăriei, de mrejele lumii, ale serviciului, ale discuţiilor deşarte…!

Despre puterea minunată a apei şi a consumului ei zilnic

Dragii mei

astăzi doresc să vorbim despre apă. Despre cât de important este să bem apă curată zilnic.

Specialiştii spun că nicio băutură sau mâncare pe care o consumăm nu este aşa de importantă precum este apa. De ce? Pentru că noi suntem mai bine de 70% apă. Apa este peste tot în noi: în creier, în sânge, chiar şi în oase.
Descoperirile mai noi în privinţa apei au încurajat pe mulţi oameni să fie atenţi la ce fel de apă beau şi cum o beau.

Documentarul „Apa are memorie” a impresionat pe mulţi oameni şi pe mine la fel. E uimitor să poţi vedea cum arată structura apei îngheţate către care s-a transmis sentimentul de dragoste şi recunostinţă. Ce diferenţă uimitoare este între aceste cristale minunate şi urâţenia cristalelor de apă îngheţată către care s-a transmis sentimente de ură sau dispreţ. Ce diferenţă între structura apei în preajma muzicii clasice şi apa în preajma muzicii hard-rock. Ce mare diferenţă este între apa obişnuită şi apa asupra căreia s-a spus o rugăciune. Ce să mai vorbim de apa sfinţită!
Dacă gândurile şi cuvintele schimbă structura apei, imaginează-ţi în ce măsură ne schimbă pe noi sau ne-ar putea schimba pe noi gândurile şi cuvintele, care suntem în mare parte apă?

Urmăreşte-te cu atenţie câteva zile. Observă ce stare ai când în tine şi în preajma ta este pace, linişte, recunoştinţă şi mulţumire sau din contra este multă agitaţie şi „cârtire” (nemulţumire permanentă, morocăneală)!

Această descoperire şi demonstrare ştiinţifică despre modificarea structurii apei, în funcţie de gândurile şi cuvintele din preajma ei, este atât de grăitoare şi ne arată încă odată atât de clar că tot ce gândim şi facem aduce schimbări şi ne influenţează, în bine sau în rău!

De aceea te rog insitent: caută să vezi documentarul despre apă (caută pe internet (Apa are memorie) sau citeşte cartea Dr. Masaru Emoto, Adevărata putere a apei!

Acel documentar şi cartea mi-au adus mari schimbări şi am început să beau mai cu atenţie apa. Am lipit pe sticluţele fetiţelor mele şi pe sticla mea, de asemeni, şi pe bidoanele cu care aducem apa de izvor etichete cu cele mai puternice cuvinte: IUBIRE şi RECUNOŞTINŢĂ. Am scris pe partea cu lipiciul, pe partea din interior ca să fie cu faţa către apă şi de fiecare dată când beau apa citesc cu mintea acele cuvinte minunate care cuprind condensat iubirea lui Doamne pentru noi şi puţina mea recunoştinţă, chiar şi numai prin simplul cuvânt „mulţumesc!” pe care-l rostesc după ce-mi astâmpăr setea. Şi făcând asta zilnic, vedem rezultatul, care e uimitor.

CE APĂ SĂ BEM?

Apa de la robinet?
Această apă nu este recomandată să fie consumată, spun specialiştii, deoarece, pe lângă toate pesticidele, insecticidele, metalele grele, nitraţii şi alte chimicale nocive, are un conţinut mare de clor.
Staţiile de tratare a apei pot adăuga legal până la 50 de substanţe diferite în apa de la robinet pentru a o “purifica”. Dezinfecţia apei poate avea efecte nedorite prin persistenţa în apa potabilă a unor substanţe folosite la tratarea ei.

La noi în judeţ s-au adus îmbunătăţiri substanţiale la staţia de epurare a apei şi apa de la robinet este destul de bună. Mi-au spus persoane care au aparate de filtrat că sunt foarte puţine impurităţi în ea. Nişte prieteni de la Cluj au rămas profund impresionaţi de calitatea apei noastre de la robinet faţă de a lor. Suntem binecuvântaţi în privinţa aceasta, şi în multe altele, şi ca atare, suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu pentru aceasta.

Apa imbuteliată din magazine?
Nci această alternativă nu este bună. Plasticul din care sunt făcute sticlele se descompune şi intră în apa la fiecare schimbare de temperatură. Şi multe feluri de apă îmbuteliată este fără valoare, poţi să te convingi de aceasta şi din acest filmuleţ:

Povestea apei îmbuteliate:

Apa de izvor
Este ideală, dacă este curată şi testată lunar. Multe ape pot fi adevărate focare de boală, apa poate fi plină de paraziţi (in special giardia), de pesticide şi ierbicide, metale grele sau alte chimicale provenite din pânza freatică. Este bine să testăm apa pe care o consumăm pentru a ne feri de alte probleme şi să ne amintim permanent să facem semnul sfintei cruci peste ea şi să mulţumim pentru fiecare pahar de apă pe care dorim să-l bem.

O apă minunată este apa din râurile de munte, unde apa se rostogoleşte pe pietre. Această apă aduce multă energie în corp şi abundenţă de oxigen. În aceste ape bacteriile nu trăiesc mai mult de câteva zeci de secunde, deoarece este un mediu foarte oxigenat.

Îmi amintesc când am băut pentru prima dată apă din cascada Duruitoarea de pe Ceahlău. Ce senzaţie copleşitoare, ce binecuvântare!

De asemeni îmi amintesc ce efect a avut asupra tatălui meu care a făcut un mare efort să meargă împreună cu mine pe jos de la mănăstirea Durău până la cascadă. Îi văd şi acum uimirea în faţa cascadei şi lumina de pe faţa lui după ce s-a spălat pe faţă şi a băut apă din cascadă!

Ce mai putem să bem?
– Sucuri de fructe proaspăt stoarse
– Cocăzată
– Afinată (dar nu cu alcool)
– Limonadă
– Oranjadă
– Gingerată (apă cu ghimbir si lămâie)
– Şi multe ale – ade, care de fapt sunt sucuri de fructe lungite cu apă şi îndulcite cu diferiţi îndulcitori.
– Sucuri de legume şi Sucuri verzi făcute cu storcătorul cu presare la rece şi …. băute cu bucurie
PS: în timp ce scriam acest articol şi am căutat un link pentru documentarul despre care vă vorbeam mai sus, am dat peste două filme interesante despre faptul că Dr. Masaru Emoto a fost în România şi a conferenţiat la Bucureşti. Sunt informaţii foarte interesante. Le puteţi găsi şi Dvs.important este să şi facem ce aflăm că este bine, să bem apă mai multă şi să refuzăm cu hotărâre băuturile carbogazoase la modă.
Fiţi binecuvântaţi!