Arhive etichetă: aparatura de bucatarie

Despre vase și unelte de bucătărie

Bună dimineața, dragilor!

IMG_20160623_083839

Astăzi, vorbim despre vase și unelte de bucătărie.

E o datorie mai veche față de unii dintre voi care m-ați întrebat ce vase mai folosesc în bucătărie, din ce material confecționate…

Se pare că, părerea din urmă a unor specialiști e să ne întoarcem la epoca fierului… Cele mai durabile vase au fost și sunt cele din fier…

Vasele din fier au însă inconvenientele lor… Sunt grele și se ruginesc. Eu le-am tot ars și tot se ruginesc. Mai ales nu-mi place când las cerealele în ele, că se înnegresc. Apoi, dau un gust de fier mâncării scăzute. Am făcut niște cartofi înăbușiți și copiilor nu le-a plăcut gustul de fier… Mie îmi place să fierb cereale în oala de fontă, căci le fierb la foc mic un pic și apoi le las acolo o oră să se umfle bine…

Am căutat alternative. Nu susțin nicio teorie…

În urmă cu doi ani, am cumpărat două cratițe de fontă emailate și iată cum arată acum

Am folosit oale de tablă emailate și se zgârie ușor sau le sare smalțul în timp pur și simplu…

Îmi plac cum se întrețin vasele de inox

IMG_20160913_103334

și îmi place să gătesc ce se lipește de vas în vase teflonate. Dintre acestea, am căutat să fie cât de cât de calitate…, dar nu vă pot recomanda o anumită firmă…, pentru că nu e nimic perfect pe lumea asta…

Am scos din bucătărie oalele emailate ciobite și plasticurile urâțite…

Mi-am cumpărat niște cratițe de inox.

Ulterior, cineva mi-a vândut un pot: poți verifica dacă inoxul e de calitate, așezând un magnet pe el. Dacă stă lipit bine, inoxul e slab… O să verific…, data viitoare…

În privința uneltelor de bucătărie, am făcut investiții financiare mari. Încântată sunt de moara de bucătărie

IMG_20170324_095430

dar are și ea limite: nu face făină fină-fină prea multă odată…

Încântată sunt și de blender. Cu el fac rapid papaleștile din fructe și legume (smoothies-urile?)

, lăpticurile vegetale și pastele de leguminoase și semințe, dar mă deranjează mirosul ce-l prinde capacul, un miros infect… și trebuie să-l pun din când în când în detergent puternic, eu nefolosind detergenți în bucătărie…, doar clătesc vasele cu apă…

Încântată am fost de storcătorul cu melc

IMG_20160715_073651

și l-am folosit la maxim, când făceam suc într-o veselie… Acum nemaiavând legume și fructe valoroase în cantități mari, le mâncăm integral, nu mai facem suc. Îl mai folosesc la storsul fructelor de pădure și la preparatul laptelui de soia…

Durerea mea mare e că am scăpat din mână melcul în chiuvetă și i s-a rupt urechiușa…

Storcător de 2000 de lei. Un melc costă vreo 350. Piesele nu au garanție, doar motorul… Și apoi, trebuia să-l țin bine pe melc… și totuși căderea nu a fost mare…; dar e un plastic de… Pe cât de rezistentă e sita, în care dai cu ciocanul și rezistă, pe atât de sensibil e melcul. E melc, ce să(-i) faci? Se te oftici , ca mine…Cică se poate folosi și așa…și îl folosesc așa…, cu urechea bleagă…

Altă problemă la storcător e că se blochează peria rotativă… Deocamdată, dau în spate și o folosesc încă… Am reclamat problema și aștept remedierea…

Avantajul e că pot vorbi omenește cu cei care mi le-au vândut…

De la ei, am mai luat și presa de ulei.

susan IMG_20160204_143934

Un an, am folosit-o destul de des, dar după aia, am început să consumăm semințele ca atare și am pus-o deoparte. Luna trecută, când a început postul, am dorit să fac ulei de in pentru cura cu urzici și leurdă și când să fac, nu se învârtea melcul. Am trimis-o în service la distribuitor și mi-au reparat-o.

Încântată sunt și de mixerul vertical…

L-am ales să fie din inox partea detașabilă, deoarece îl folosesc și la mixat mâncăruri fierbinți.

Recunoscătoare sunt pentru malaxor, pentru cuptor și pentru toate…

Ideea e că nu se mai fac lucruri pentru o viață.

La Expo GastroPan, vorbeam cu un distribuitor de unelte care-mi spunea că a venit fata unui domn care are un cuptor asemănător celui pe care mi-l prezenta de 25 de ani. La care i-am răspuns. Da și eu am avut o mașină de spălat timp de 15 ani, dar când am cumpărat recent una tot de la firma aia, a ținut cât a fost garanția…

Prețul mare nu e garanția unui produs bun… Și oamenii nu mai sunt cu frica de Dumnezeu să-ți spună adevărul. Scopul lor e să vândă cât mai mult.

Dorința mea e să arăt oamenilor cum ne putem folosi de unelte și de ingrediente ca să ne hrănim și să ne tratăm. În acest scop, am susținut câteva ateliere de nutriție și de pâinici. Firma de la care am achiziționat majoritatea uneltelor ne-a susținut în acest demers. Prin orice unealtă cumpărată de la ei prin intermediul nostru, ne susțineți să continuăm proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos început în 2013.

Doar împreună putem realiza lucruri minunate!

Vă doresc spor în toate cele bune!

Ținem legătura prin e-mail: doinablaga @ gmail . com

În sfârşit, avem şi noi blender profesional!!!

Salutare dragilor!

Astăzi sunt foarte bucuroasă. În sfârșit, a sosit blenderul cel mult așteptat!

blender pe blat IMG_20160121_141748

 

Poate vă amintiţi că anul trecut, în primăvară, blenderul meu îşi dăduse obştescul sfârşit…?!

M-am necăjit mult, deoarece blenderul era aparatul care mă salva atunci când eram pe fugă…, când pur şi simplu nu aveam timp deloc să mănânc pe îndelete… Dar cum toate pe lumea asta se uzează și pier…, i-am cântat Aleluia blenderului meu drag, care m-a slujit cu atâta credincioşie atâţea ani şi l-am înmormântat în pivniţă, alături de alte relicve de preţ…

Vremea a trecut… Iată-mă în plină vară fără blender… !!!
Nu tu o limonadă, nu tu un lăptic…, nimic…! Îmi lipsea blenderul… şi voiam altul…

Și dacă tot era vorba să ne cumpărăm altul, m-am interesat să cumpăr unul bun, unul profesional… şi am întrebat să aflu care cine ce are blendere de vânzare…

M-am chiorât pe internet și am întrebat în dreapta în stânga, ca orice om…

Păreri… Multe păreri.

După o vreme obosisem de atâta căutat.

Într-o zi, m-am gândit să-l întreb și pe domnul Valentin Chira de la firma Profimatic din Cluj ( http://profimatic.ro/ ), firma care se ocupă să importe aparate bune şi accesibile ca preţ şi totodată și colaboratoarea şi susţinătoarea proiectului nostru Îndrăznesc să trăiesc sănătos (!).

Domnul Chira e un drăguţ… Şi are și o răbdare cum numai la ardeleni întâlnești… (!) (dar nu fără limite…, căci ieri, când l-am sunat să-i mulţumesc pentru blender, era „mânios” pe…. o maşină de la o şcoală de soferi, că-l blocase în trafic (Ha!Ha!) şi pe deasupra îl sunam şi eu în disperare…

Să revin la povestea blenderului. L-am întrebat pe domnul Chira ce blender îmi recomandă şi mi-a zis că Vitamix, că o să importe şi ei Vitamix, dar mai durează, că numai în septembrie o să meargă la negocieri…

„Ei, mi-am zis, ca să am un Vitamix, merită să aştepţi!”. Aşadar, am aşteptat şi a venit septembrie! Dar septembrie  a trecut şi adios Vitamix…, căci nu au acceptat negocierile…!!!

„Dar lăsaţi, doamna Blaga, că o să primim un alt blender, tot la fel de bun ca Vitamix, dar la un preţ mai bun!”…

No reply!

A mai trecut o lună și a venit noiembrie. într-una din zile, primesc un telefon de la dl. Chira care-mi spune că au un blender în test şi dacă vreau şi eu să-l testez. Am acceptat cu nerăbdare să-l testez…

Când am încercat prima dată acel blender, m-am „spăriet” rău de tot !!! De la micuţul meu blender de 600W şi câteva rotaţii la unul de 950 W şi 35.000 rotaţii pe minut…, era o diferență enormă!!!

L-am avut o săptămână în test. Am mărunţit cu ajutorul lui de toate.

Prima dată, am chemat o prietenă să preparăm o cremă fină de caju… Mniamni…, o bunătate!

Apoi, am mărunţit hrean cu lămâie, care mi-a ieșit cam amar…. (!?)

Apoi, am preparat un lapte dintr-o nucă de cocos şi multe alte celea…

Cea mai tare chestie care mi-a plăcut a fost laptele din sâmburii de bostan întregi cu tot cu coajă! A ieşit un lapte super!

Noi mâncăm mult dovleac şi cel mai neplăcut să întind prin toată casa sâmburii să se usuce…
Aşa că, m-am gândit să-i folosesc proaspeţi: imediat ce i-am scos din bostan, i-am spălat într-o sită și  i-am răsturnat în bolul blenderului. Am turnat apă şi am activat functia 35 de secunde. Am strecurat acel lapte şi l-am adăugat peste cerealele de dimineaţă. N-a schiţat nimeni nicio mutră…

În altă dimineaţă, am adăugat seminţe de dovleac uscaţi de anul trecut, dar pentru că i-am blendurit pe 90 de secunde…, au fost puţin cam amari, ieşise prea multă coajă… Am încercat rețeta din nou apăsând pe 35 de secunde şi a ieşit un lăptic acceptabil. Așa am scăpat de acei sâmburi pe care nu-i mânca nimeni…
Apoi, am făcut tot felul de paste de seminţe. Mortală e cea de susan…!

Doamne, am mâncat atâta susan iarna asta, încât s-a spăriet și crizele de astm care îl deranjau atunci pe omu meu… ! Preparam susan cu ajutorul storcătorului cu melc, Hurom, dar mă enerva că trebuia să tot păstrez pulpa rămasă la frigider…. Acum, puneam susanul înmuiat în blender și în 35 secunde aveam lăpticul gata. Clăteam cana blenderului și gata!

Așa ne-am împrietenit  cu susanul. Acum, este  preferatul nostru!!! Până şi mijlocia îl „adoră”, ea care s-a strâmbat atâta la el la început!!!

Săptămâna de probă a trecut ca gândul…

Îmi plăcea blenderul şi doream să-l am tot timpul în bucătărie. Dl. Chira mi-a spus că va veni în România în luna decembrie…

UFFF… !!! Iar aşteptare…!!!

După un timp, l-am cerut din nou… în împrumut. Ce mai, îmi lipisem inima de el… şi am început să spun şi altora despre el. Ba chiar l-am prezentat şi la Seminarul de Nutriţie din 19 noiembrie de anul trecut… Cu el am făcut pastele de seminţe şi leguminoase din care au gustat participanţii și „s-au lins pe degete!”.

A trecut repede noiembrie. A venit decembrie.

„Până de Crăciun, doamna Blaga aveţi blederul!”, îmi spune domnul Florin.

Deja visam cu ochii deschişi la prăjiturile raw cremoase….

Dar blenderul n-a ajuns de Crăciun…

În schimb, înainte de Crăciun, a ajuns un alt aparat, malaxorul de aluat, după care a trebuit să aştept vreo 10 ani…

Vine ianuarie. Sun nerăbdătoare la Cluj….

„A venit blenderul, dar este în port la Constanţa…!” îmi spune iarăşi Dl Florin…

„Păi să vedeţi.., în 13 ianuarie am o aniversare…, aş vrea să prepar ceva…fin cu blenderul…”, îi spun eu, insistent.

„Da, o să-l aveţi…”

Noroc bun…, o trecut şi 13 ianuarie… Ce m-am mai năcăjit că n-am avut cu ce face o cremă fină……

După câteva zile de la această discuţie, îl sun pe managerul principal, pe dl Chira, să-mi spună serios ce e cu blenderul cel mult aşteptat…

„Marţi îl avem…”.

Bun.

L-am sunat din nou miercuri şi … joi, ieri….., blenderul a venit la ora 9 dimineaţa….!!!

În sfârşit, a venit blenderul cel mult aşteptat!!!

blender 1 IMG_20160121_141655

blender 2 IMG_20160121_141844

La locul lui pe blat, lângă vechea mea râşniţă:

blender pe blat IMG_20160121_141748

„M-am şi ţipat” pe el şi mi-am preparat o cremă fină de … susan cu gulii şi resturi de la sucul de morcov şi am băgat la „concasor” vreo câteva feliuţe de pâinică unsă cu această delicatesă….

Sărut mâna pentru masă!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

 

Chinurile unei vieți ”confortabile”

Dragii mei,

zilele acestea, sunt prinsă în amenajarea bucătăriei. În dimineaţa asta, când lipeam hârtia pe lângă geamuri, ca să nu le murdăresc cu vopsea, m-am gândit să vă scriu câteva rânduri şi să vă împărtăşesc gândurile mele. Mă gândeam la toate înlesnirile pe care le avem astăzi şi cât de uşor poţi să-ţi faci treburile! Dar cu toate acestea, tot nu suntem fericiţi, mulţumiţi şi liniştiţi.

Îmi amintesc că atunci când m-am căsătorit, i-am zis soţiorului că o cameră să avem, o singură cameră, dar să fie a noastră, să nu mai stau în gazdă, şi voi fi fericită. Da, de unde! Au venit copilaşii şi nu ne mai erau suficiente două camere, care aveau şi igrasie. Şi apoi, mai avem nevoie şi de aia, şi de aia…

A ajutat Domnul de ne-am făcut căsuţă nouă, la care am lucrat pe brânci vreo 5 ani. ”Şi dă-i şi luptă” şi o groază de lucruri lipsă, dar e cu faţa spre soare şi eram fericită, chiar dacă n-aveam baie la etaj, şi nici mobilă de bucătărie, şi nici multe altele… Dar de ceva vreme, nu mai suportam bucătăria, că pereţii nu erau vopsiți, că bateria de la chiuvetă se stricase. Pe de-o parte îmi era jenă când mai venea cineva pe la noi, iar pe de alta, eram tare bucuroasă că am strictul necesar şi ce-mi trebuie ca să fac păpică sănătoasă.

Şi totuşi, trebuia făcut ceva cu bucătăria. Şi aşa, am început să-i zic lui Doamne toate aceste nevoi. Mă rugam să rânduie El cumva să-mi fac unele chestii prin bucătărie. Şi a rânduit. Iată-ne acum că am reușit să adunăm bănuții pentru bucătărie, dar s-a ivit o „problemă existenţială”: ce culoare să fac mobila de bucătărie. M-am tot uitat pe internet şi m-am năucit de cap şi încă nu ştiu exact ce culoare s-ar potrivi la mine şi să fie și cât mai accesibil ca preţ. Şi uite-aşa, a trecut o săptămână. Iar astăzi, mă gândeam în timp ce dădeam cu amorsă pe lângă geamuri: ce simplu era mai demult când eram eu copil. Nu existau atâtea variante, atâtea chestii şi brizbrizuri şi viaţa era mult mai simplă și mama nu era aşa de „stresată” cum am fost eu zilele acestea pentru nişte fleacuri…

Bine este să ceri la Doamne ajutor şi să crezi că l-ai primit şi să mulţumeşti şi apoi să ai răbdare să se desfăşoare. Ei dar noi, oamenii de azi, din acest secol al vitezei, vrem acum toate. Cât mai iute. Nu mai avem răbdare. Şi vrem și multe! Şi de aceea, nu ne poate mulţumi nimic. Am observat că atunci când nu eşti pătimaş, adică nu vrei cu tot dinadinsul să-ţi faci voia, toate se întâmplă atât de minunat. Nu mai speram să facem baia la etaj, îmi luasem gândul, dar a rânduit Doamne săptămâna asta să ne întâlnim cu un domn credincios care a primit să ne pună gresia și faianța și care ne-a lucrat bine şi la un preţ atât de accesibil! Iată acum avem și baie la etaj și oare sunt fericită, mulțumită și recunoscătoare tot timpul? Nu.

Îmi amintesc de vremea când eram însărcinată și cât de greu coboram şi urcam scările la baie. Ce fericită aș fi fost să fi fost baia la etaj, dar acum am uitat de baie, vreau camerele de la mansardă…. Și uite-așa nu prețuiesc îndestul darurile primite. Faptul că nu am avut baie la etaj și a trebuit să urc și să cobor scările cât am fost însărcinată, mi-a prins atât de bine, căci făceam mișcare de nevoie.

Ce am învățat din aceasta? Înlesnirile ne costă foarte mult, pe când unele lipsuri ne provoacă la a ne depăşi comoditatea, care atât de mult ne păgubeşte. La fel se întâmplă și în folosirea mașinii. Pentru că nu mă dau banii afară din casă, fac economie. Când putem merge fără maşină, mergem pe jos. Maşina o folosim doar în cazuri foarte stricte, când plouă tare, când e ceva greu de cărat, când trebuie să mergem undeva mai departe. Desigur că putem găsi motive s-o folosim mereu. Dar pentru a merge pe jos, e nevoie să ne trezim cu o oră mai devreme ca să mergem la şcoală şi la grădiniţă!

Altă „problemă existenţială” pentru mine sunt cadourile de Moş Nicolae şi de moş Crăciun de la grădiniţă şi şcoală: bani aruncaţi pe dulciuri, de parcă asta i-ar face pe copii fericiţi. Sărmanii copii în ce hal au ajuns! Sunt îndopați cu zahăr și apoi, ținuți în ”cușcă”. Dimineaţa, fuga îi bagi în maşină şi îi duci la grădi sau la şcoală. La amiază, îi aduci repede acasă cu maşina şi apoi, îi pui la masa de scris ca să-şi facă temele vreo 3-4 ore şi când scapă bieţii de ei, sunt ca fulgerul. Dumnezeule! Mă uitam o dată, într-o pauză, cum aleargă şi cum ţipă copiii aceştia de clasele I-IV de la școala unde merg copilașii noștri. În pauză, e o zarvă de nedescris în curtea aceea îngustă şi uneori n-am văzut pe nimeni care să-i supravegheze. Doar îngerii, care s-au zăpăcit şi ei de atâta alergătură în jurul lor. Iar copiii cei mari au alte preocupări: tabletele. Astea îi ţin pe loc fizic, dar sufleteşte cât de mult sunt munciţi!

Şi acum, Doamne, spune-mi cum să fac faţă la toate acestea? Gândurile mi se învălmăşesc şi mă opresc, nu de alta, dar mă aşteaptă amorsa…. O zi binecuvântată! Şi vă implor: când aveţi un moment de răgaz, pomeniţi-mă şi pe mine ca să fac faţă la acest ritm nebun. Vă mulţumesc! Şi vă asigur că şi eu vă pomenesc în genul unui părinte, care avea atâtea pomelnice de nu mai răzbea şi le-a pus într-un sac şi la Proscomidie, slujba de dinainte de Sfânta Liturghie şi în timpul Sfintei Liturghii, îi spunea Domnului: „Doamne, pomeneşte-i şi pe cei din sac!”. Aşa şi eu îi mai zic Domnului din când în când: „Doamne, pomeneşte şi pe prietenii mei, şi pe cei din lista mea de pe Facebook!

Mai în glumă, mai în serios, să ştiţi că mare putere are rugăciunea unuia pentru celălalt. Mai mare putere are rugăciunea pentru altul decât dacă te rogi pentru tine. Şi numai gândul de a te ruga, chiar numai intenţia e mare, pentru că e dragoste de aproapele. Şi unde e dragoste, e Dumnezeu. Și Dumnezeu e totul. Şi dragostea toate le poate…

Acum, chiar vă las! Mă duc să termin cu amorsa. O să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor. Vă doresc o zi minunată cu Doamne, în dragoste şi cu „răbdare, până la sfârşit, nu ”până la prăşit”, cum zicea părintele Cleopa.

 

Vă invit la seminarul gratuit: ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS!

Dragii mei
Mă pregatesc să ţin un seminar cu mai multe întâlniri pe diferite secţiuni din vasta temă  Viaţa sănătoasă sufleteşte şi trupeşte.

M-ar interesa să aflu câte persoane ar fi dispuse să participe şi ce teme ar dori să abordăm. Apoi aş vrea să ştiu în ce zi ar fi potrivit să ne întâlnim şi la ce oră şi în ce loc?
Eu m-am gândit să vă împărtăşesc câteva dintre experienţa mele din biserică, experienţa cu copiii şi experienţa din bucătărie.

Apoi, prin colaborare cu nişte prieteni care se ocupă de aparatură de bucătărie, performantă, de ultimă oră să vă prezint uneltele cu care eu mă ajut la prepararea mâncării sănătoase, în special vegetale.

Vă rog să mă anunţaţi prin e-mail dacă doriţi să participaţi şi să-mi spuneţi ce idei aveţi în acest sens.

E-mailul meu: doinablaga @ gmail.com sau la telefon: 0757574503

Sunt deja câteva persoane interesate. Să vedem cum ne organizăm, ca să ne folosim cât mai mulţi de această oportunitate.

Ne vom împărtăşi împreună de bucuria petrecerii unui timp cu folos.

Aşa să ne ajute Doamne!
Aştept ideile Dvs!