Arhive etichetă: apostoli

Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni

Astăzi, dragilor, Domnul nostru Iisus Hristos ne cheamă la apostolat pe fiecare în parte. Ne cheamă să fim pescari de oameni

Pescuirea_minunata_50

şi secerătorii Lui.

Toţi suntem chemaţi să fim apostoli, adică trimişi, să vestim Cuvântul vieţii, adus de Domnul, ne-a spus Părintele nostru dimineaţă la Sfânta Liturghie.

În seara aceasta, după vecernie, a subliniat din nou acest lucru.
Şi, apoi, a continuat zicând că mâine, se face pomenirea Sfântului Proroc Amos, care a fost un om mai mult decât simplu.

Amos este chemat să îndeplinească lucrarea de prororoc atunci când se afla la turmele oilor. El merge, vestind curajos cele ce Domnul i-a descoperit cu privire la pedepsirea celor care petrec în rele, departe de Dumnezeu.

Domnul prevesteşte prin Amos că păcatul va fi pedepsit. Însă, Dumnezeu nu se pripeşte să slobozească pedeapsa, ci aşteaptă pocăinţa, schimbarea, întoarcerea oamenilor.
De aceea, vesteşte de mai multe ori şi spune oamenilor prin trimişii Săi ce consecinţe vor avea faptele lor rele.

Trimişii, prorocii, se expun furiei oamenilor păcătoşi, dar nu se tem, nu renunţă să împlinească misiunea, ci vestesc răspicat mesajul lui Dumnezeu oamenilor la care sunt trimişi.

A mărturisi pe Hristos este lucrarea fiecărui creştin. Mărturisirea este, în primul rând, prin viaţa noastră şi apoi prin cuvintele şi faptele noastre manifestate către cei din jurul nostru.

Când va ajuta Doamne, o să transcriu cuvântele Părintelui profesor Vasile Mihoc de la Sfânta Liturghie şi de la vecernie din ziua aceasta.

Până atunci, să îndrăznim să fim martorii Învierii şi bucuriei lui Hristos. Amin

Pescuirea-minunata-7

Imaginile le-am preluat de aici:

http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=4028

Atitudinea ne determină altitudinea

Hristos a înviat!, dragii mei.

Deschizând emailul în dimineaţa aceasta, am găsit minutul de la John. Cuvântul despre care el a vorbit a fost „atitudine”. John spunea că nu inteligenţa face diferenţa, ci atitudinea. Atitudinea legată de cele din jur .., cum ar fi, spun eu, de învăţat, de citit, de profesorii tăi, de preotul tău, de biserica la care mergi…

John mai spunea că atitudinea e o alegere. Atitudinea este unul dintre cele mai bune lucruri din viaţă. De felul cum ne-o gândim depinde calitatea vieţii noastre. Ar fi trist să nu avem puterea de alegere! Ar fi trist ca lucrurile bune să le avem sau să nu le avem. Ar fi trist ca unii să aibă şi alţii nu. Dar atitudinea este pentru toţi. Şi mă gândeam: cu toţii putem avea o atitudine bună faţă de ceea ce este în jurul nostru, faţă de Evanghelie, faţă de Biserică… Dar de multe ori preferăm să rămânem în obişnuinţele noastre…

Uitaţi, de pildă, exemplul lui Simon magul, despre care s-a vorbit în Apostolul citit astăzi la biserică şi despre care Părintele nostru, Pr. Prof. Vasile Mihoc ne-a vorbit la sfârşitul sfintei liturghii:

„Simon era vrăjitor. Oamenii credeau în vrăjitoriile lui şi-l numeau „puterea lui Dumnezeu”. Dar el era un rătăcit şi Sf. Ap. Petru l-a mustrat.

Aceasta ne arată cât de grav este să faci confuzie între lucrarea Duhului Sfânt şi lucrarea demonilor prin vrăji. Simon cere Apostolilor să se roage pentru el, dar el a rămas în continuare eretic. De aici se trage şi numele păcatului simoniei (care se face atunci când plăteşti bani pentru a primi harul…, n.n).

Simon este începutul multor erezii ( vrăjitoreşti, amestecăturilor şi confuziilor spirituale…, n.n)”.

Ne putem întreba de ce a rămas Simon eretic? Poate că pentru câştig material ….
Avea puterea să aleagă…era cu apostolii, putea să se ţină de ei, să-şi mărturisească neputinţa, să lucreze la ea…, dar a ales să rămână totuşi în rătăcire şi de aici un şir de rătăciri…

Mare atenţie ne trebuie. numai Domnul ne poate păzi de rătăciri, dar trebuie să ne ţinem strâns de el, sau mai bine să-l rugăm „disperaţi” să ne ţină El, aşa cum spunea cineva: „Ţine-mă Doamne de urechi, că de nu, te vând ca Iuda…!”.
Doamne ai milă de noi şi ne păzeşte de toată lucrarea cea rea a vrăjmaşului care umblă ca un leu să ne înghită.

Să binecuvinteze Doamne ziua aceasta, ca să petrecem în bucuria Lui!

Aici aveţi textul în întregime:

Faptele Apostolilor, capitolul VIII, versetele 9-24:

„Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare, la care luau aminte toţi, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare.

Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise.
Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.

Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit.

Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.

Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.

Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.

Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale, căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.

Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis”.

Si ei n-au priceput nimic

Dragii mei dragi

astazi am ajuns si eu la citirea Sfintei Evanghelii. Mantuitorul le-a prevestit din nou ucenicilor ca va patimi, dar ei nu-au inteles despre ce vorbeste.

Parintele nostru drag, Pr. Vasile Mihoc, ne-a spus ca ucenicii erau ca niste copii in preajma Domnului, erau bucurosi si fericiti sub grija Lui si nu banuiau ca i s-ar putea intampla ceva rau Domnului, nu pricepeau ca Domnul le vorbeste ca va patimi. Domnul nu i-a certat ca n-au inteles, dar totusi, spune Parintele, parca lipsea ceva, ei trebuiau sa inteleaga, Apostolii trebuiau sa fi fost mai curajosi…

Patimile Domnului ii prinde pe Apostoli nepregatiti, de aceea ei si fug, se risipesc in noaptea Patimilor, se ascund de frica.

Asa si noi, a continuat Parintele, suntem ca niste copii nepriceputi, uneori. Domnul ne vorbeste, ne preversteste multe prin evenimentele din viata personala, dar noi nu pricepem, suntem adesea neintelegatori.

Dar sa nu fie! Sa fim atenti si intelegatori, pentru ca iesirea din lumea aceasta sa nu ne ia prin surprindere.

Dragilor,

cand eram in liceu, Parintele meu indrumator de atunci imi tot spunea: nimic nu e intamplator, dar eu nu pricepeam mai nimic ce vrea sa zica ca nu e nimic intamplator.

Tarziu, ascultand-o pe maicuta mea Siluana, am priceput mai multe.

Domnul ne vorbeste prin fiecare miscare a noastra si a semenilor: Faci ceva rau semenului, imediat se rasfrange asupra ta, dar intr-un chip ascuns, uneori.

Uite spre exemplu, am gandit rau despre cineva apropiat care a cazut si si-a zdrobit piciorul ca nu se trateaza, ca nu mananca ce trebuie si apoi cum sa se faca bine? Si ce credeti ca mi s-a intamplat, nu inediat, ci dupa aproape jumatate de an?

Am calcat intr-un canal si m-am lovit la picior si nu l-am tratat, am zis ca trece fara tratament, dar iata ca de vreo 3 saptamani imi tot supureaza…

Ce suntem noi fara mila Domnului?

Ni se pare ca suntem mai grozavi decat altii, dar nu suntem. Si mare dreptate a avut psalmistul David cand a spus ca – desertaciune este tot omul, si mincinos e tot omul…

Indemnul care l-am primit azi de la Doamne este sa fiu mai cu bagare de seama. Cu frica si cu atentie sa pasim pe pamant si sa cerem pricepere sa intelegem semnele, atat ca sa ne ferim de raul ce poate sa ni se imtample din negrija sau neputinta noastra sau sa ni se intoarca cel ce l-am facut, cat si sa fim atenti la usile (oportunitatile de schimbare) care ni se deschid mereu inainte…

Noi putem schimba cursul lucrurilor daca il rugam pe Domnul sa repare greseala facuta, sa opreasca impanzirea raului pe care l-am facut din nepricepere.

Uitati spre exemplu:

mi s-a intamplat  sa spun ceva, cuvinte nepotrivite care au putut rani, care au putut sminti si persoana respectiva sa fie afectata si sa se departeze de mine si in momentul cand am constientizat si mi-am vazut partea de vina, l-am rugat staruitor pe Domnul sa repare greseala, sa stearga din minte cuvintele care le-am spus, povestea care i-am spus-o respectivei persoane, sa n-o spuna mai departe si sa ma ierte ca am gresit si sa faca ca respectiva persoana sa nu se departeze de mine.. Si am vazut minuni repetate. Am vazut cum Domnul restabileste relatiile, cum reface si vindeca, cum toate le face noi. Caci asa cum spunea Parintele Rafael Noica, toate se fac si se desfac in Duh. Si noi putem prin satelitul Doamne sa intervenim si sa oprim avalansa raului…

Multumim, Doamne, pentru aceasta posibilitate care de atatea ori m-a salvat din neagra deznadejde in care m-a aruncat Satana dupa ce am gresit.

Mare binecuvantare avem cu iertarea, atat a noastra, cat si a aproapelui! Pur si simplu se rup toate, si toate uneltirile celui rau se risipesc.

Nu e atat de grav sa gresesti, la urma urmei a gresi e omeneste, dar ceea ce e cumplit, e starea de dupa si asta o manipuleaza foarte subtil Satana.

Ganditi-va la Sfantul Apostol Petru, daca ar fi dat curs deznadejdii care a intervenit dupa ce L-a vandut pe Domnul, s-ar fi sinucis. Dar, nu. Atunci cand a inteles ca a gresit, ca s-a lepadat de Domnul, el a plans cu amar si si-a cerut iertare si Domnul L-a incredintat de iertare atunci cand l-a intreabat de 3 ori daca Il iubeste.

Uitati alt aspect:

Imi plac foarte mult merele si s-a intamplat sa manac seara si 6-7 mere. Uneori am mancat compulsiv, ca sa-mi refulez o problema emotionala si am mancat repede si agitata si dupa 30 de minute am simtit greu in trup, am simtit ca ma fac ca un balon si atunci a venit potrivnicul, diavolul, si mi-a spus: esti un dobitoc, tu care inveti pe altii despre cum sa manace sanatos, ai mancat atatea mere! Si o stare de deprimare a inceput sa incolteasca, si mustrare de constiinta, dar imediat mi-am revenit si mi-am zis:

Da asa este, am mancat ca un purcelus, dar tare bune au fost merele! Multam, Doamne! Si pe data raul s-a risipit si Domnul m-a primit intru bucuria Lui si incet, incet am inceput sa scad numarul merelor mancate la o masa…

Suntem ai Domnului, asa neputinciosi si nepriceputi cum suntem. Si Domnul ne iubeste si ne asteapta sa crestem si sa pricepem, asa cum i-a asteptat pe Sfintii Apostoli.

Important este sa deschidem ochii si sa vrem, sa vrem sa crestem langa Domnul si sa intelegem care este voia Lui pentru noi. Si El ne-o descopera, dar e tainic si e nevoie sa tacem, sa facem liniste si lumina, ca sa auzim si sa vedem…

Fiti binecuvantati!