Arhive etichetă: bebelus

Cartea mea „Mă bucur că sunt femeie” este de un real folos mai ales femeilor care aşteaptă să devină mămici. Mărturia unei proaspete mămici.

Dragilor

Când am început să scriu prima carte, am făcut-o în mod expres pentru câţiva prieteni cu care urma să mă întâlnesc în cadrul unui eveniment naţional. Atunci m-am gândit că a le dărui o carte în care să-mi mărturisesc bucuria vieţii mele binecuvântate este cel mai potrivit.

Cărţile pentru mine sunt cele mai dragi obiecte de pe pământ şi pot spune, dimpreună cu preotul mucenic Montanus, că-mi sunt ca şi copiii mei, aşa-mi sunt de dragi….

După ce am scris cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am început s-o dăruiesc… Mă simt atât de bine când dăruiesc o carte… O carte de suflet este un dar nepreţuit, care îşi face treaba în mod neaşteptat… : poţi deschide când simţi nevoia unei vorbe bune… şi o poţi reciti .. e ca şi când nu ai mai citit niciodată din ea, căci alte şi alte noi înţelesuri şi simţiri ţi se dezvăluie…

Ştiam toate acestea şi de aceea am continuat să scriu. aşa am scris cele patru cărţi, dintre care cea mai dragă-mi este aceasta ultima, „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

La un moment dat ostenisem atât de mult cu bunghirea pe ecran şi nu vedeam rezultatele, acestea erau mai nimic… , eu care crezusem că voi schimba lumea prin cărţile mele….

Mi se părea că e prea mare osteneala în raport cu rezultatele.., nu mai spun că fac voluntariat de câţiva ani …

Dar astăzi, am primit cea mai mare răsplată şi mulţumire…. de la Alexandra, o proaspătă mămică strămutată în străinătate.

În martie a primit cartea mea „Mă bucur că sunt femeie” şi a citit o parte din ea, apoi a plecat în străinătate.., s-a instalat acolo şi apoi a născut… Mă tot gândeam la ea, mă gândeam ce-o mai fi făcut… şi iată că astăzi îmi scrie.

Vă împărtăşesc şi vouă o parte din scrisoarea ei:

„Cartea dvs. nu am reușit să o termin („Mă bucur că sunt femeie”), dar pot să vă spun că m-a ajutat mult cât am citit din ea. Pot să vă spun că, deși în opinia moașelor de aici am avut un travaliu scurt, mie personal mi s-a părut un calvar total. În timpul acelor contracții m-am gândit la dvs. Mi-am adus aminte de faptul că în trecut ați urât statutul dvs de femeie. Ei bine, dacă nu erați dvs și cartea dvs, la fel aș fi ajuns și eu. Nu vă închipuiți câtă speranță și încurajare mi-a dat și îmi dă experiența dvs. În vremea nașterii simțeam că ar fi mai ușor să mor decât să nasc copilul. Eu care îmi doream foarte mult să nasc natural, m-am văzut să întreb dacă nu pot să îmi facă cezariană. Noroc că ăstia de aici nu fac cezariană la cerere! Ce să mai, în acele momente nici nu concepeam să mai nasc vreodată alt copil.

Apoi, după ce am scăpat de calvarul nașterii, a urmat chinuiala cu alăptarea. Durere, frustrare, mastită…. toate belelele. Mă enervau sânii mei care se mareau și se întăreau și mă făceau sclava lor și a pompitei. Iar in toate astea, îmi aduceam aminte ca mai fusese cineva supărată pe „starea” de femeie și îmi dădeam curaj că toate aceste greutăți vor trece la un moment dat, și când voi vedea fetița cum crește sănătoasă cu lăpticul meu, nici nu îmi voi mai aduce aminte prin ce am trecut pentru ea. (…)

O să mai citesc „printre picături” și cărțile dvs. O să vă mai scriu și despre cum am perceput cele citite. Momentan, încă mă adaptez la noul program și la noua viață.

Doamne ajută să auzim de bine!

Cu mult drag,
Alexandra :)”.

Slavă Domnului!
Mulţumesc, Alexandra mea!

Să fii bucuroasă lângă minunea ta!

Te port în ruga mea cu drag şi dor!